Împarte cu prietenii










Submit

Bucuresti, mon amour…

Bucu­res­tiul este un oras minu­nat. Daca nu tre­buie sa te intal­ne­sti cu locu­i­to­rii lui. De indata ce tre­buie sa inte­rac­tio­nezi cu bucu­res­tea­nul, lucru­rile se com­plica. Pen­tru tine.

Imi amin­tesc des­pre o teo­rie expri­mata de un pri­e­ten, acum multi ani de zile — poate zece, care des­cria un soi de con­spi­ra­tie gene­rala, ce func­tio­neaza peste tot si afec­teaza pe fie­care. Era ceva ce ince­pea cu uti­li­ta­tile: daca ai apa calda, nu ai gaze. Daca ai si gaze, ai pro­bleme cu curen­tul. Daca si curen­tul e in regula, atunci foarte pro­ba­bil vei avea pro­bleme cu guno­iul. Daca guno­iul e rezol­vat, incep pro­ble­mele cu locul de par­care. Daca ai aler­gat pe la auto­ri­tati timp de macar o luna si ti-ai rezol­vat si pro­blema par­ca­rii, atunci devii dubios. "Cine e, ba, nesim­titu' asta de ii merg toate struna?". Si uite asa apar pro­ble­mele la ser­vici. Seful te da afara. Daca nu te da afara, iti face viata un iad. Si asa mai departe.

Pri­e­te­nul meu era mai eloc­vent decat am fost eu aici. Teo­ria lui avea si o latura hazoasa, desi umo­rul era de fapt cam negru. Ade­va­rul este ca, uitandu-ma la viata mea si a celor din jur, con­stat cata ener­gie ne iro­sim reci­proc, luptandu-ne inu­til unii cu altii. Bucu­res­tiul a deve­nit o jun­gla in care ne lup­tam pen­tru a supra­vi­e­tui si orice este per­mis — sco­pul scuza mij­loa­cele. Sun­tem foarte agre­sivi unii fata de altii in tra­fic sau in fata blo­cu­lui pen­tru supre­ma­tia asu­pra unui petec de asfalt pe care sa par­cam masina. Sun­tem dis­pusi sa ne stran­gem de gat la cozi. Am ajuns pana la a scoate bate si pis­to­ale pen­tru a ne impune in fata celor­lalti. Unde ne vom opri?

Sar­tre spu­nea ca "l'enfer sont les autres". Plesu a com­ple­tat foarte inspi­rat: "Le para­dis c'est moi meme". Asa ne si com­por­tam: drep­ta­tea mea e mai dreapta decat a ta, argu­men­tele mele sunt mai jus­ti­fi­cate decat ale tale, jude­cata mea e mai buna decat a ta. Totul ne indrep­ta­teste sa fim pri­vi­le­gi­ati in raport cu cei­lalti. Raz­bo­iul e total. Daca insa un pri­mar, ales chiar de noi, inchide un intreg bule­vard pen­tru repa­ra­tii timp de un an, cand in alte parti ast­fel de lucrari se incheie in maxim doua luni, sun­tem dis­pusi sa pier­dem ore intregi in tra­fic, dar n-avem nici o reac­tie colec­tiva. Brusc ne dis­pare com­ba­ti­vi­ta­tea. Argu­men­tele se eva­pora. Ridi­cam din umeri nepu­tin­ciosi si ne accep­tam con­di­tia de vic­time. Nu ne putem coa­liza pen­tru a ne cere drep­tul de a cir­cula civi­li­zat. Nu ne putem soli­da­riza ca sa fim tra­tati cu res­pect. In fata auto­ri­ta­tii sun­tem umili si nevol­nici. Ne acu­mu­lam frus­tra­rile si le pas­tram cu grija, ca sa le revar­sam apoi asu­pra urma­to­ru­lui indi­vid cu care vom intra in con­tact.

Zilele tre­cute Car­men imi spu­nea ca s-au intors niste pri­e­teni dintr-o vacanta in Bar­ce­lona si ca au venit impre­sio­nati de atmosfera ora­su­lui — toata lumea era zam­bi­toare si ama­bila, dor­nica de buna dis­po­zi­tie. "Oare la noi de ce nu e asa?" — se intreba Car­men. I-am ras­puns ca Bar­ce­lona e un oras turis­tic si ca majo­ri­ta­tea celor de pe strazi sunt pro­ba­bil turisti — e nor­mal sa fii vesel si bin­e­dis­pus in vacanta. "-Bine, dar in Bucu­resti de ce nu se intam­pla la fel? — Da' ce, Bucu­res­tiul e un oras turis­tic?", am intre­bat eu.

Din pacate nu si nici nu are vreo sansa sa fie. Mai degraba l-am putea declara sana­to­riu de boli ner­voase. Fie­care din­tre noi sun­tem un pacient. Sper ca nu ire­cu­pe­ra­bil.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *