Împarte cu prietenii










Submit

Mocofănimea Sa, șoferul de București

Știu. O să mi se spună că subiec­tul asta a fost întors pe toate fețele, ca toată lumea l-a dez­bă­tut și că nu mai e nimic de spus în plus. Șofe­rul de Bucu­rești este un per­so­naj deja legen­dar, un fel de Bulă post­mo­der­nist, cu hazul, indo­lența și pros­tia sa carac­te­ris­tică. În cali­tate de par­ti­ci­pant la tra­fi­cul bucu­reș­tean și de moco­fan oca­zio­nal, îndrăz­nesc totuși să încerc o nouă cla­si­fi­care.

Aș începe prin a scoate de sub umbra ori­că­rei îndo­ieli com­pe­tența auto­ru­lui. Tra­ver­sez zil­nic ora­șul de minim două ori, de la nord la sud, asa cum în satele transil­vane cire­zile de vite se duceau și se întorceau de la pășune: dimi­neața plec din sud spre nord, iar seara fac dru­mul invers. Jumă­tate din oraș face ace­lași lucru, asa ca eșan­tio­nul de stu­diu este pe deplin asi­gu­rat. Ruta pe care o par­curg este și ea rele­vantă: plec din Ber­ceni, trec pe Calea Feren­tari, apoi Chi­ri­giu, Pan­duri, hotel Mar­ri­ott, Opera, Plev­nei, Dinicu Golescu, Gara de Nord, Gri­viței, Chi­tila. Sunt repre­zen­tate toate cate­go­ri­ile soci­ale de moco­fani des­pre care vom vorbi mai jos. În fine, durata stu­di­u­lui este și ea con­formă cerin­țe­lor: de trei ani stră­bat ora­șul și am pri­le­jul să observ și să fiu obser­vat. Acum că am sta­bi­lit cadrul gene­ral al ten­ta­ti­vei mele taxo­no­mice, să tre­cem la treabă.

Moco­fa­nul mio­ri­tic (Moco­fa­ni­cus bursa-pastoris)
Moco­fa­nul mio­ri­tic este o spe­cie ende­mica de sofer bucu­res­tean. Il poti usor recu­noaste dupa pala­ri­uta de fetru pe care o poarta, inde­obste veche de peste 20 de ani, dupa pala­ria de paie in zilele cal­du­roase de vara sau dupa caci­ula din fire de poli­es­ter pe care o adopta de indata ce vine fri­gul. Moco­fa­nul mio­ri­tic este bar­bat, are de obi­cei peste 50 de ani, con­duce in gene­ral o Dacie pra­pa­dita, de pe care curg tablele si, optio­nal, lasa in urma un fum albi­cios cu miros de ulei ars. Ceea ce il carac­te­ri­zeaza este ati­tu­di­nea incor­data, cu ceafa inte­pe­nita si aten­tia con­cen­trata spre ceea ce se intam­pla in fata lui, dub­lata de o com­pleta nepa­sare fata de ceea ce se intam­pla in late­ral sau in spate. Odata ce te afli in urma sa, ince­tezi sa existi pen­tru el. Daca iti doresti aten­tia lui, tre­buie sa-i treci in fata. Ceea ce nu e intot­dea­una usor. Moco­fa­nul mio­ri­tic stie pre­cis unde vrea sa ajunga, dar nu tine nea­pa­rat sa comu­nice si celor din jur, asa ca misca din volan in rit­mul dic­tat de con­e­xiu­nile sinap­se­lor de sub pala­ria sa, gene­rand tra­iec­to­rii alea­toare si neas­tep­tate. Este tenace si insis­tent, iar daca el s-a hota­rat ca vrea sa schimbe banda este pro­blema ta sa cre­ezi spa­tiul nece­sar, pen­tru ca el nu-si va bate capul cu ast­fel de ama­nunte. In fond repa­ra­ti­ile la Dacia lui sunt chiar bine­ve­nite, asa ca n-ai decat sa-ti asumi ris­cul de a fi lovit daca nu accepti sa ii faci loc.

Exista si cateva vari­e­tati ale aces­tei spe­cii. Prima este moco­fa­nul mio­ri­tic cu oche­lari funduri-de-sifoane, care nu vede foarte bine nici macar ce se intam­pla in fata — acesta este com­plet impre­vi­zi­bil si nu e bine sa-l ai nici in fata, nici in spate, nici in late­ral. Con­duce pe baza unor per­cep­tii extra­sen­zo­ri­ale si a unui cod rutier ela­bo­rat de el per­so­nal. A doua este moco­fa­nul mioritico-pragmatic, care con­sti­en­ti­zeaza pro­fund sta­rea teh­nica a jun­ghiu­lui pe care il con­duce, isi asuma activ intre­ti­ne­rea meca­nica si elec­trica, cio­ca­nind diverse piese si legand mereu cate ceva cu sarma. In timp a dezvol­tat un con­cept filo­zo­fic care exprima suc­cint suma de argu­mente pen­tru care masina lui e totusi valida — se uita in ochii tai cu o morga seri­oasa, de om matur, tre­cut prin gre­u­ta­tile vie­tii si te intreaba retoric: "Dom'ne, imi fac treaba cu ea?". Si tot el iti da ras­pun­sul, ca sa te sal­veze din impas: "Mi-o fac."

Amin­team mai devreme des­pre ende­mis­mul aces­tei spe­cii — ei bine, din pacate nu vom avea oca­zia sa-l mai intal­nim mult timp pe stra­zile bucu­res­tene, din mai multe motive. Fie pen­tru Dacia lui isi da obs­tes­cul sfar­sit, caz in care ai s-o vezi pe langa un bloc din maha­la­lele ora­su­lui, putre­zind pe juma­tate infipta in asfalt, indeplinindu-si ero­ica misiune de a-i rezerva sta­pa­nu­lui un loc de par­care pen­tru vii­toa­rea masina, pen­tru care de fapt nu are si nu va avea nici­o­data bani. Fie pen­tru ca fiul sau, moco­fa­nul mane­list sau coca­lar (des­pre care vom face vor­bire mai incolo) a valo­ri­fi­cat troaca prin pro­gra­mul de inno­ire a par­cu­lui auto. In fine, in cazuri mai rare, moco­fa­nul mio­ri­tic si-a luat el insusi un Logan deve­nind ast­fel un sofer res­pec­ta­bil si evo­lu­and catre urma­toa­rea treapta a evo­lu­tiei moco­fa­ne­sti: moco­fa­nul dez­inhi­bat.

Moco­fa­nul dez­inhi­bat (Moco­fa­ni­cus loga­no­ides)
Este usor de recu­nos­cut dupa masina si ati­tu­dine: are obli­ga­to­riu un Logan si sen­ti­men­tul acut al pose­siei asu­pra intre­gii strazi. Duse sunt vre­mu­rile nefe­ri­ci­rii sale, cand biata Dacie sau umi­lul Olt­cit il faceau sa se simta nepu­tin­cios si igno­rat de cei­lalti moco­fani. Minu­na­ti­ile teh­ni­cii fran­tu­zesti puse sub capota splen­do­rii pe care o con­duce ii dau drep­tul sa-si abo­leasca frus­tra­rile si sa isi reven­dice man­dru drep­tu­rile sofe­resti. Pro­fi­lul per­so­nal aces­tui tip de moco­fan este foarte ete­ro­gen: poate fi mai tanar sau mai batran, poate fi urban sau rural. Poate sa lucreze la stat sau poate sa lucreze la patron. Il gasesti deo­po­triva in Ber­ceni, in Mili­tari sau in Pan­te­li­mon. E omni­pre­zent si omni­po­tent. Nu-i sta in cale caci te va spul­bera prin supe­ri­o­ri­ta­tea sa, prin dema­ra­jele in tromba de la sema­for care iti vor arata ca-ti este cel putin egal, prin depa­si­rile curajos-inconstiente care l-au con­sa­crat ca rege al con­tra­sen­su­lui. Iar daca te vei sumeti obraz­nic vreo­data, contestandu-i drep­tu­rile prin­ci­are, moco­fa­nul dez­inhi­bat va trece la repre­sa­lii, aju­tat de bata de base­ball sau de bula­nul de cau­ciuc de sub sca­u­nul sau, care-i este scep­tru intru bine­cu­van­ta­rea gloa­tei celei proaste.

In wee­kend il poti gasi pe moco­fa­nul dez­inhi­bat in fata blo­cu­lui, unde isi spala masina direct in strada, ascul­tand o muzica bubu­i­toare din radio-CD-ul cu care si-a dotat boli­dul. Aten­tie! In acele clipe il puteti usor con­funda cu moco­fa­nul mane­list, care are un com­por­ta­ment simi­lar, dar nu va lasati paca­liti. Il veti dis­tinge usor pe moco­fa­nul dez­inhi­bat dato­rita agre­si­vi­ta­tii cu care isi aroga locul de par­care si al vigi­len­tei cu care si-l pazeste. De obi­cei are ca aju­tor de nadejde o nevasta cu gura mare si aspect de far­fuza sau gos­po­dina, care ii fur­ni­zeaza arse­na­lul de argu­mente care sa-i jus­ti­fice pre­ten­ti­ile: "draga, noi stam aicea in bloc din '78, astia sunt vene­tici" sau "locul asta e sub gea­mul nos­tru" sau "sa se duca dra­cu­lui la blo­cul lui, nu la noi". In jurul blo­cu­lui moco­fa­nul dez­inhi­bat imparte impe­rial drep­ta­tea, ca un ade­va­rat jus­ti­tiar ce este, con­gre­gand spon­tan cu cei­lalti dez­inhi­bati din veci­na­tate pen­tru a alca­tui com­plete de jude­cata ad-hoc ce vor sta­bili cu cla­ri­tate ce e per­mis si ce nu pen­tru cei­lalti muri­tori de rand.

Moco­fa­nul cu slapi (Moco­fa­ni­cus cal­ceo)
Pe moco­fa­nul cu slapi l-ati vazut pro­ba­bil mai des prin­tre casele din peri­fe­ria bucu­res­teana. Acolo este habi­ta­tul pre­fe­rat al aces­tei spe­cii, pen­tru ca acest tip de moco­fan este pros­per din punct de vedere eco­no­mic si nu pre­geta sa-si eta­leze bunas­ta­rea. Inde­obste moco­fa­nul cu slapi are o masina de sor­ginte ger­mana, Pas­sat sau Audi la mana a doua, dar sunt admise si alte marci cu con­di­tia sa sub­li­ni­eze opu­lenta pro­pri­e­ta­ru­lui. Locu­ieste la casa, pe care el o numeste vila, intr-un car­tier in care noro­iul are un metru cand ploua, iar pra­ful are tot atata cand nu ploua. Stra­zile car­ti­e­ru­lui unde tra­ieste aceasta spe­cie sunt de cos­mar, dar moco­fa­nul cu slapi — desi se con­si­dera rea­li­zat mate­rial — crede cu tarie ca este de dato­ria alt­cuiva, a pri­ma­riei sau a guver­nu­lui, sa-i ame­na­jeze car­ti­e­rul. Cand vine "in oras" il vei recu­noaste usor atunci cand va cobori din masina: poarta slapi chi­ne­zesti si un maieu care-i pune in valoare burta facuta de la bere si gra­tare.

Pe strada, de la alti­tu­di­nea suc­ce­su­lui sau finan­ciar, moco­fa­nul cu slapi te va privi ca pe o gan­ga­nie nein­sem­nata. Sin­gu­rul argu­ment care te poate salva de la eterna ano­ni­mi­tate este masina ben­goasa — pen­tru ca in sinea sa moco­fa­nul cu slapi este dor­nic de a soci­a­liza cu cei din ace­easi clasa. El are drep­tul de a incalca regu­lile de cir­cu­la­tie, dar nu si tu, pen­tru ca in felul acesta el isi pierde cri­te­ri­ile de dife­ren­ti­ere si devine ner­vos. In tra­fic intot­dea­una actiu­nile sale sunt deplin jus­ti­fi­cate, iar ale celor­lalti sunt dovezi de pros­tie sau nesim­tire. Are con­vin­geri ferme — "dom'ne, dac-as fi eu pre­se­dinte as ter­mina cu hotia in tara asta" — si prin­ci­pii solide de viata — "ce i-as pune la munca pe toti, fir-ar ei ai dra­cu­lui". Desi pros­per din­colo de orice indo­iala, moco­fa­nul cu slapi este un om cum­pa­tat si-si face cum­pa­ra­tu­rile de acolo unde poate obtine cel mai bun raport calitate/pret, adica pre­tul cel mai mic si cali­tate zero. Deci ii vei vedea Pas­sa­tul la Plus sau la Penny Mar­ket, ocu­pand ade­sea doua locuri de par­care, iar pe el il vei recu­noaste usor dupa cosul plin de pro­duse aflate la pro­mo­tie, pe care le va indesa in por­tba­gaj cu satis­fac­tia omu­lui care a facut, inca o data, o afa­cere buna.

Moco­fa­nul mane­list (Moco­fa­ni­cus pse­u­do­me­los)
Ai auzit vreo­data pe stra­zile Bucu­res­ti­u­lui un zgo­mot infer­nal de basi dati la maxim si de rit­muri orien­tale? Da, ai ghi­cit, era el, moco­fa­nul mane­list. Punc­tul forte al masi­nii sale este echi­pa­men­tul audio. Numa­rul de boxe tre­buie sa fie cat mai mare, iar sune­tul basi­lor tre­buie sa-i faca pla­ma­nii sa vibreze. Insa con­trar astep­ta­ri­lor, pla­ma­nii sai sunt in sigu­ranta, tinuti lao­lalta de camasa colo­rata si stramta, imbi­bata in par­fum. Gelul din par ii com­ple­teaza tinuta dis­tinsa si ii da acel "je ne sais quoi" care-l par­ti­cu­la­ri­zeaza in pei­sa­jul bucu­res­tean. Moco­fa­nul mane­list este vitez­o­man, in aceasta pri­vinta fiind frate bun cu moco­fa­nul coca­lar — de aici vine ape­tenta sa pen­tru BMW sau Mer­ce­des, instru­mente prin care isi poate exprima nein­gra­dit per­so­na­li­ta­tea. Daca nu are mij­loa­cele de a obtine o masina noua adec­vata, moco­fa­nul mane­list se va mul­tumi cu una la mana a doua, pe care insa o va impo­dobi fru­mos, cu sira­guri bogate de cru­ci­ulite si ciu­cu­rasi, toate atar­nand pe inte­ri­o­rul par­bri­zu­lui intr-o sim­fo­nie de culori si sim­bo­luri ce amin­tesc de baza­rele orien­tale. Ade­sea spi­ri­tul sau artis­tic nu se poate opri doar la masina, ci se extinde asu­pra pro­priei infa­ti­sari: lan­turi, ghiu­luri si alte ele­mente deco­ra­tive il vor ajuta sa se infa­ti­seze lumii in toata splen­doa­rea sa.

În tra­fic moco­fa­nul mane­list se dis­tinge mai ales prin gene­ro­zi­ta­tea sa. Nu este doar un fer­vent ascul­tă­tor de manele și un fin cunos­că­tor într-ale muzi­cii ("frate, mi-am luat un CD nou pe Guta"), ci este mereu dis­pus sa împartă plă­ce­rile sale cu toți cei­lalți care au noro­cul sa-i fie în pre­a­jma. Dacă mașina sa nu este deca­po­ta­bila, atunci măcar gea­mu­rile mași­nii sale vor fi lăsate în jos pen­tru ca cei­lalți moco­fani sa simtă și ei fio­rul artis­tic: "Și când dorm, une­ori, / Te visez pana-n zori, / În genunchi te rog sa fii cu mine, viata mea". Alte­ori mesa­jul trans­mis este pro­fund edu­ca­tiv: "Omule asculta și învață / ca tu faci banii în viata / e o vorba mare în lume / nu te fac banii pe tine" sau rea­firma apar­te­nenta șofe­ru­lui la un grup select: "Vin băie­ții, noi sun­tem deș­tep­ții / Ah, ce muriți, ah, ce muriți / Nu ne depă­șiți".

Ca orice șofer care se res­pecta, mane­lis­tul are nevoie de pro­tec­ție, mai ales pen­tru ca invi­dia și pros­tia ome­neasca îl afec­tează pro­fund, cauzându-i tul­bu­rări de per­so­na­li­tate și accese de furie. Ca sa nu cada prada duș­ma­ni­lor din tra­fic, ci dim­po­trivă "sa moara toți duș­ma­nii mei", în forma sa suprema moco­fa­nul mane­list are în dotare o sabie. Cu ea își poate croi dru­mul prin­tre viata, ceea ce une­ori poate fi foarte difi­cil, după cum se vede și din excep­țio­na­lele ver­suri "viata mea, viata mea / ce-aveti voi duș­mani cu ea".

Moco­fa­nul coca­lar (Moco­fa­ni­cus ver­sa­ti­lis)
Fap­tul ca ade­sea asculta manele ar putea crea con­fu­zii intre moco­fa­nul coca­lar și cel mane­list. Este o mare eroare, deși unii pun sem­nul egal intre aceste cate­go­rii. Nici vorba. Dacă pen­tru moco­fa­nul mane­list maneaua este un mod de viata, un îndru­mar com­por­ta­men­tal și o emblema, moco­fa­nul coca­lar este emi­na­mente pre­o­cu­pat de afa­ceri și "sme­nuri", considerându-se pe el însuși ca o ver­siune ori­gi­nala a antre­pre­no­ru­lui, în timp ce maneaua este doar un acom­pa­ni­a­ment sonor care con­so­nan­tiza cu spi­ri­tul sau inven­tiv. Ati­tu­di­nea sa de între­prin­ză­tor îl deter­mina sa se depla­seze cu mașina întreagă zi dintr-un loc în altul al ora­șu­lui, acolo unde îl duc "afa­ce­rile", cău­tând cu insis­tenta pro­fi­tul acolo unde ochiul unui neex­pe­ri­men­tat ar vedea doar înșe­lă­to­rie, tra­fic ile­gal de măr­furi și fur­turi. Nefi­ind jenat de mean­drele seman­tice ale aces­tor noțiuni, moco­fa­nul coca­lar își urmă­rește cu sto­icism pros­pe­ri­ta­tea, bazata emi­na­mente pe iden­ti­fi­ca­rea și depo­se­da­rea de bunuri și bani a fra­ie­ri­lor.

Pre­fe­rin­țele sale se îndreaptă spre mași­nile de viteza. Este con­ști­ent de valoa­rea sa ca șofer și de fap­tul ca nimeni nu-l poate egala ca îndemâ­nare și curaj. Pen­tru a-și etala aceste cali­tăți indis­cu­ta­bile are nevoie de mașini pe măsură: Alfa Romeo, BMW, Mit­su­bishi sau Audi TT. În forma sa suprema, ide­a­li­zata, moco­fa­nul coca­lar are Lam­bor­ghini sau Porsche. Firește, ca și cel mane­list, coca­la­rul înțe­lege per­fect ca invi­dia seme­ni­lor îl urmă­rește peste tot și de aceea tine aproape un pis­tol cu bile, cu care poate să-și sub­li­ni­eze mai ferm supe­ri­o­ri­ta­tea spi­ri­tu­ala și mate­ri­ala. Îl vei zări cu coada ochiu­lui tre­când ca un ful­ger pe lângă tine, pe con­tra­sens sau pe linia de tram­vai, gră­bit fiind sa ajungă la locul urmă­toa­rei lui tranzac­ții finan­ci­are.

La volan moco­fa­nul coca­lar nu umbla aproape nici­o­dată sin­gur. El este înso­țit mai mereu de cei pe care ii numește "tova­ră­șii mei" sau "pre­te­na­rii mei". Este lesne de înțe­les ca intre ei s-a sudat o legă­tură indes­truc­ti­bila, care ii face sa acțio­neze ca o falanga atunci când tre­buie sa zdro­bească rezis­tenta vre­u­nui șofer idiot, care refuza sa le facă loc în coloana de mașini sau care pro­tes­tează nejus­ti­fi­cat atunci când "i se taie fata". Ii vei vedea cobo­rând din mașina într-un cuget și-o sim­țire, con­tra­zi­când ast­fel con­cep­ția ero­nata con­forma căreia roma­nii nu ar fi uniți. Ei sunt.

Moco­fa­nul mese­riaș (Moco­fa­ni­cus exper­tus)
Moco­fa­nul mese­riaș este o cate­go­rie aparte, remar­ca­bila prin tusele clare ale per­so­na­li­tă­ții sale. Pe el nu-l vei con­funda nici­o­dată. Întot­dea­una se va remarca prin uti­li­tara pe care o con­duce, de pre­fe­rință o Dacie papuc, a cărei cabina arata de parca e locul de dor­mit al unui om al stră­zii, în timp ce lada din spate arata de parca ar fi făcut răz­bo­iul. El însuși, moco­fan cu state vechi, are incrus­tate pe fata tră­să­tu­rile defi­ni­to­rii care îl dis­ting și-l fac unic: pri­vi­rea șme­che­rească, care citește în tine poten­ți­ala vic­tima, aerul pse­u­do­com­pe­tent cu care te va con­vinge ca el are expe­rienta și știe ce vor­bește, nasul fin cu care miroase ime­diat fra­ie­rul. Îna­r­mat cu aceste redu­ta­bile arme, moco­fa­nul mese­riaș se van­tura în toate direc­ți­ile prin oraș, intre dife­ri­tele puncte unde își desă­vâr­șește opera. Dacă e zugrav sau faian­țar merge de la un apar­ta­ment la altul, amânându-și lucră­rile pen­tru ca a înce­put prea multe și de la toate a înca­sat avans. Dacă e insta­la­tor va bân­tui pe la toate maga­zi­nele de sani­tare în cău­ta­rea celor mai ieftine piese, pe care apoi ți le va vinde la preț dublu. Pe cel ce insta­lează feres­tre ter­mo­pan îl vei cunoaște de la dis­tanta după supor­tii mari pe care ii cară în lada uti­li­ta­rei.

Inu­ti­li­za­bila în alte sco­puri decât ace­lea pro­fe­sio­nale, auto­u­ti­li­tara este arma moco­fa­nu­lui mese­riaș în lupta sa pen­tru supra­vie­țu­ire. Nu ii va pasa nici­o­dată prea mult de inte­gri­ta­tea mași­nii sale, asa ca nu va ezita sa se înfigă în fata ta și apoi sa frâ­neze brusc pen­tru ca toc­mai a văzut un maga­zin de mate­ri­ale. Locul sau pre­fe­rat de par­care este în drep­tul refu­gi­i­lor de tram­vai, care ii dau pro­ba­bil acel sen­ti­ment de sigu­ranță și adă­post pe care îl simt mari­na­rii când trag la chei. Alter­na­tiv, moco­fa­nul mese­riaș poate decide sa par­cheze în drep­tul unui garaj, a unei alei înguste, de-a cur­mezi­șul altor mașini par­cate sau ori­unde con­si­dera ca ar fi potri­vit. Sta­tu­tul sau de om care își câștigă pâi­nea mun­cind din greu îl îndrep­tă­țește sa facă orice, mai ales în detri­men­tul celor care au bani pen­tru ca fura ("ca alt­fel de unde-ar avea atâ­ția bani?!?").

Moco­fa­nul blin­dat (Moco­fa­ni­cus inex­pug­na­bi­lis)
L-ai văzut sigur plu­tind impe­rial peste toți cei­lalți, pe el, prin­tul șose­le­lor. Moco­fa­nul blin­dat este "deus ex machina" al vre­mu­ri­lor noas­tre, ființa suprema la al cărei sta­tut aspi­ram, în secret, cu toții. Doar pen­tru cei cu ade­vă­rat novici mai tre­buie pre­ci­zat ca îl recu­noști prin tan­cul pe care îl con­duce, cu cat mai mare cu atât mai bine. Zările se întu­necă atunci când el îți apare în fata și poți fii sigur ca nici­o­dată nu va accepta sa rămână în spa­tele tău. Bazându-se pe tonele de otel pe care le călă­rește și pe ins­tinc­tul de con­ser­vare al celor­lalți, moco­fa­nul blin­dat acce­le­rează vâr­tos, depă­șește tot ce-i sta în cale și revine maies­tuos pe sen­sul sau de mers. Acolo unde depă­și­rea nu e posi­bila, din cauze teh­nice, moco­fa­nul blin­dat adopta o tac­tica sub­tila de a-ți sem­nala fap­tul ca se gră­bește: acce­le­rează insis­tent și se lipește de mașina din fata, comunicându-i în acest mod dis­cret ca tre­buie sa-i facă loc. Faru­rile cli­pesc pri­e­te­nos, dar insis­tent în oglinda retro­vi­zoare, anunțându-te ca el e aici și ca ai oca­zia sa i te supui și sa-l vene­rezi, dându-te la o parte.

Ceea ce tre­buie spus în plus este ca moco­fa­nul blin­dat a deve­nit în ultima vreme bine repre­zen­tat în ambele sexe. Dacă moco­fa­nul coca­lar și cel mese­riaș sunt exclu­siv băr­bați, în cazul de fata putem spune ca echi­li­brul sexe­lor este în mod îmbu­cu­ră­tor res­ta­bi­lit. Pri­vind în sus, cu capul dat pe spate de admi­ra­ție, dar și din cauza dimen­siu­nii mași­nii, poți observa ade­sea dis­tinse doamne și domni­șoare care își pun în valoare femi­ni­ta­tea și gingă­șia uti­li­zând un ast­fel de mons­tru de dimen­siu­nile unui auto­buz. În mod ciu­dat toate par sa sufere con­ti­nuu de o boala incu­ra­bila care le afec­tează zona cra­ni­ana, pen­tru ca întot­dea­una le vei vedea ținând un obiect micuț la ure­che și ros­tind fără oprire incan­ta­ții menite (pro­ba­bil) sa le însă­nă­to­șească: "serios, draga? nu ma-înnebuni… și când ți-a zis ches­tia asta?". Spre deo­se­bire de moco­fa­nul blin­dat mas­cul, femela este mult mai pri­e­te­noasa și soci­a­bila, pre­fe­rând depă­și­ri­lor virile mer­sul în zig-zag necon­tro­lat și nesem­na­li­zat. Răsu­ci­rea brusca a vola­nu­lui în stânga sau dreapta este fireasca dacă te gân­dești ca deli­cata doamna era ocu­pata cu alt­ceva în inte­ri­o­rul tan­cu­lui și a rea­li­zat târ­ziu ca tre­buia sa facă un viraj. Iar pana la urma de aia și-a luat SUV, ca sa fie pro­te­jata de idi­o­ții care ar putea s-o izbească, nu?

Moco­fa­nul comersant-de-piei-de-closca (Moco­fa­ni­cus gallina-cutis-venditum)
Pe agen­tul de vân­zări îl cunoaște toată lumea. E o pre­zenta vie în viata noas­tră de zi cu zi și știm deja ca, în func­ție de cate­go­ria de obiecte pe care o vinde, poate fi un el sau o ea. Dacă vor­bim de cos­me­tice e mai pro­ba­bil sa ai de a face cu o tânără domni­șoară, care bate la por­țile cari­e­rei pro­fe­sio­nale convingându-te sa te ungi cu poțiu­nile pe care ți le reco­manda ca fiind mira­cu­loase. Dacă vor­bim de bere, chip­suri sau pape­tă­rie vei întâlni pro­ba­bil un tânăr talen­tat, cu un dis­curs con­ving­ă­tor și arti­cu­lat, explicându-ti avan­ta­jele de a cum­păra cat mai mult și nea­pă­rat acum. Pen­tru ca tu, poten­ți­a­lul cli­ent, te poți afla în diverse col­turi ale ora­șu­lui, agen­tul de vân­zări este dotat cu o mașina de ser­vi­ciu, deve­nind ast­fel moco­fa­nul comersant-de-piei-de-closca, demn par­ti­ci­pant la tra­fi­cul bucu­reș­tean. În func­ție de apar­te­nenta sa la unul din­tre sexe, moco­fa­nul comer­sant poate avea com­por­ta­mente dife­rite.

Moco­fa­nul comer­sant mas­cul este impe­tuos și întot­dea­una gră­bit. Febra comi­sio­nu­lui pro­mis de patron îl anima încă din zori de zi, când por­nește de acasă în mașina sa bran­du­ita. Ignorând cu desă­vâr­șire orice regula de buna creș­tere, codul rutier fiind ori­cum abo­lit în opi­nia sa, moco­fa­nul comer­sant mas­cul face orice pen­tru a răzbi prin mean­drele con­cre­tu­lui, care sunt toate sta­vile în calea bunăs­tă­rii sale mate­ri­ale. Nu-și per­mite nici o ezi­tare, nici o clipa de răgaz. O sin­gura excep­ție de la aceasta neos­to­ita aler­gă­tură: piti­poanca pedes­tra. La vede­rea ei moco­fa­nul comer­sant devine brusc agi­tat și nu-și afla odihna pana nu ii atrage aten­ția într-un fel sau altul, pen­tru a-i comu­nica dorința lui de a o avea cat mai curând, dacă se poate chiar diseară. Piti­poanca, dacă e una auten­tica și nu vreo făcă­tură de stu­denta, reac­țio­nează pozi­tiv la avan­su­rile dum­ne­a­lui, cre­ând ast­fel pre­mi­zele unei frâne bruște cu smu­ci­rea vola­nu­lui spre dreapta. Iata de ce, dacă ai în fata ta o mașina pic­tata cu bule de bere sau cu pungi de chip­suri, e bine sa repe­rezi din timp piti­poan­cele — ele îți vor sem­nala clar unde și când se va opri moco­fa­nul din fata ta.

Femela comer­sant este oare­cum dife­rita, fiind eli­be­rata de pre­siu­nea comi­si­oa­ne­lor obți­nute din vân­zări și con­cen­trata mai mult pe aspec­tele mondene ale vie­ții sale tre­pi­dante: moda, clu­buri, sty­ling, fit­ness. Din con­vie­țu­i­rea zil­nica pe strada cu toate tipu­rile de moco­fani enun­țate în pre­zen­tul stu­diu, moco­fanca comer­sant a dezvol­tat un superb tupeu, ce este ega­lat în per­fec­țiune doar de desă­vâr­și­rea cu care ii lip­sesc îndemâ­nă­rile auto­mo­bi­lis­tice. Nu se dez­li­pește de tele­fo­nul mobil, iar noțiu­nea de casca ii repugna pro­fund. O vei găsi în tra­fic încur­când cir­cu­la­ția toc­mai într-un punct difi­cil, pen­tru ca a sunat-o pri­e­tena ei, Lili sau Mimi, sa o întrebe dacă diseară merge la o anume disco­teca. Ches­tiu­nea este arză­toare și imi­nenta, asa ca jus­ti­fica pe deplin fap­tul ca zeci de alți moco­fani tre­buie reți­nuți în tra­fic pana la solu­țio­na­rea tele­fo­nica a pro­ble­mei. Lasa ca toți o cla­xo­nează insis­tent — asta nu decât o dovada a lip­sei lor de buna creș­tere, pen­tru ca ar tre­bui sa înțe­leagă ca nu poți sa con­duci mașina, sa schimbi vite­zele și sa vor­bești la tele­fon con­co­mi­tent. Pana la urma își fac sin­guri rău, pen­tru ca dis­cu­ția va dura mai mult de vreme ce nu se poate înțe­lege la tele­fon din cauza gălă­giei.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *