Știu. O să mi se spună că subiectul asta a fost întors pe toate fețele, ca toată lumea l‑a dezbătut și că nu mai e nimic de spus. Șoferul de București este un personaj deja legendar, un fel de Bulă postmodernist, cu hazul, indolența și prostia sa caracteristică. În calitate de participant la traficul bucureștean și de mocofan ocazional, îndrăznesc totuși să încerc o nouă clasificare.
Aș începe prin a scoate de sub umbra oricărei îndoieli competența autorului. Traversez zilnic orașul de minim două ori, de la nord la sud, asa cum în satele transilvane cirezile de vite se duceau și se întorceau de la pășune: dimineața plec din sud spre nord, iar seara fac drumul invers. Jumătate din oraș face același lucru, asa ca eșantionul de studiu este pe deplin asigurat. Ruta pe care o parcurg este și ea relevantă: plec din Berceni, trec pe Calea Ferentari, apoi Chirigiu, Panduri, hotel Marriott, Opera, Plevnei, Dinicu Golescu, Gara de Nord, Griviței, Chitila. Sunt reprezentate toate categoriile sociale de mocofani despre care vom vorbi mai jos. În fine, durata studiului este și ea conformă cerințelor: de trei ani străbat orașul și am prilejul să observ și să fiu observat. Acum că am stabilit cadrul general al tentativei mele taxonomice, să trecem la treabă.
Mocofanul mioritic (Mocofanicus bursa-pastoris)
Mocofanul mioritic este o specie endemică de șofer bucureștean. Îl poți ușor recunoaște după pălăriuța de fetru pe care o poartă, îndeobște veche de peste 20 de ani, după pălăria de paie in zilele de vară sau după căciula din fire de poliester pe care o adopta de îndată ce vine frigul. Mocofanul mioritic este bărbat, are de obicei peste 50 de ani, conduce in general o Dacie prăpădită, de pe care curg tablele și, opțional, lasă în urma un fum albicios cu miros de ulei ars. Ceea ce îl caracterizează este atitudinea încordată, ceafa înțepenită și atenția concentrată spre ceea ce se întâmplă în fața lui, dublată de o complet dezinteres față de ceea ce se întâmplă în lateral sau în spate. Dacă nu ești în fața lui, nu exiști. Dacă ești în fața lui, n‑ai ce căuta acolo. Pentru că mocofanul mioritic e întotdeauna cu treabă și, de obicei, e și grăbit. Nu ține neapărat să comunice cu cei din jur despre intențiile sale, așa că mișcă din volan într-un ritm dictat de sinapsele de sub pălăria sa, generând traiectorii aleatoare și neașteptate. Este tenace și insistent, iar dacă el s‑a hotărât că vrea să schimbe direcția este problema ta să te ferești. În fond reparațiile la Dacia lui sunt chiar binevenite.
Există varietăți ale acestei specii. Una ar fi mocofanul mioritic cu ochelari funduri-de-sifoane, care nu vede foarte bine nici măcar ce se întâmplă în fața sa — e complet imprevizibil și nu e bine să fii prin preajma lui. Conduce pe baza unor percepții extrasenzoriale și a unui cod rutier elaborat de el personal. Altă varietate este mocofanul mioritico-pragmatic, care conștientizează profund starea tehnică a junghiului pe care îl conduce, își asuma activ întreținerea mecanică și electrică, ciocănind diverse piese și legând mereu câte ceva cu sârmă. În timp dezvoltă un concept filozofic care exprimă succint suma de argumente pentru care mașina lui e totuși validă: se uită în ochii tăi cu o morgă serioasă de om matur, trecut prin greutățile vieții și te întreabă retoric: “Dom’ne, îmi fac treaba cu ea?”. Și tot el îți dă răspunsul: “Mi‑o fac.”
Aminteam mai devreme despre endemismul acestei specii — ei bine, din pacate nu vom avea ocazia sa‑l mai intalnim mult timp pe strazile bucurestene, din mai multe motive. Fie pentru Dacia lui isi da obstescul sfarsit, caz in care ai s‑o vezi pe langa un bloc din mahalalele orasului, putrezind pe jumatate infipta in asfalt, indeplinindu-si eroica misiune de a‑i rezerva stapanului un loc de parcare pentru viitoarea masina, pentru care de fapt nu are si nu va avea niciodata bani. Fie pentru ca fiul sau, mocofanul manelist sau cocalar (despre care vom face vorbire mai incolo) a valorificat troaca prin programul de innoire a parcului auto. In fine, in cazuri mai rare, mocofanul mioritic si‑a luat el insusi un Logan devenind astfel un sofer respectabil si evoluand catre urmatoarea treapta a evolutiei mocofanesti: mocofanul dezinhibat.
Mocofanul dezinhibat (Mocofanicus loganoides)
Este usor de recunoscut dupa masina si atitudine: are obligatoriu un Logan si sentimentul acut al posesiei asupra intregii strazi. Duse sunt vremurile nefericirii sale, cand biata Dacie sau umilul Oltcit il faceau sa se simta neputincios si ignorat de ceilalti mocofani. Minunatiile tehnicii frantuzesti puse sub capota splendorii pe care o conduce ii dau dreptul sa-si aboleasca frustrarile si sa isi revendice mandru drepturile soferesti. Profilul personal acestui tip de mocofan este foarte eterogen: poate fi mai tanar sau mai batran, poate fi urban sau rural. Poate sa lucreze la stat sau poate sa lucreze la patron. Il gasesti deopotriva in Berceni, in Militari sau in Pantelimon. E omniprezent si omnipotent. Nu‑i sta in cale caci te va spulbera prin superioritatea sa, prin demarajele in tromba de la semafor care iti vor arata ca-ti este cel putin egal, prin depasirile curajos-inconstiente care l‑au consacrat ca rege al contrasensului. Iar daca te vei sumeti obraznic vreodata, contestandu‑i drepturile princiare, mocofanul dezinhibat va trece la represalii, ajutat de bata de baseball sau de bulanul de cauciuc de sub scaunul sau, care‑i este sceptru intru binecuvantarea gloatei celei proaste.
In weekend il poti gasi pe mocofanul dezinhibat in fata blocului, unde isi spala masina direct in strada, ascultand o muzica bubuitoare din radio-CD-ul cu care si‑a dotat bolidul. Atentie! In acele clipe il puteti usor confunda cu mocofanul manelist, care are un comportament similar, dar nu va lasati pacaliti. Il veti distinge usor pe mocofanul dezinhibat datorita agresivitatii cu care isi aroga locul de parcare si al vigilentei cu care si‑l pazeste. De obicei are ca ajutor de nadejde o nevasta cu gura mare si aspect de farfuza sau gospodina, care ii furnizeaza arsenalul de argumente care sa‑i justifice pretentiile: “draga, noi stam aicea in bloc din ’78, astia sunt venetici” sau “locul asta e sub geamul nostru” sau “sa se duca dracului la blocul lui, nu la noi”. In jurul blocului mocofanul dezinhibat imparte imperial dreptatea, ca un adevarat justitiar ce este, congregand spontan cu ceilalti dezinhibati din vecinatate pentru a alcatui complete de judecata ad-hoc ce vor stabili cu claritate ce e permis si ce nu pentru ceilalti muritori de rand.
Mocofanul cu slapi (Mocofanicus calceo)
Pe mocofanul cu slapi l‑ati vazut probabil mai des printre casele din periferia bucuresteana. Acolo este habitatul preferat al acestei specii, pentru ca acest tip de mocofan este prosper din punct de vedere economic si nu pregeta sa-si etaleze bunastarea. Indeobste mocofanul cu slapi are o masina de sorginte germana, Passat sau Audi la mana a doua, dar sunt admise si alte marci cu conditia sa sublinieze opulenta proprietarului. Locuieste la casa, pe care el o numeste vila, intr-un cartier in care noroiul are un metru cand ploua, iar praful are tot atata cand nu ploua. Strazile cartierului unde traieste aceasta specie sunt de cosmar, dar mocofanul cu slapi — desi se considera realizat material — crede cu tarie ca este de datoria altcuiva, a primariei sau a guvernului, sa‑i amenajeze cartierul. Cand vine “in oras” il vei recunoaste usor atunci cand va cobori din masina: poarta slapi chinezesti si un maieu care‑i pune in valoare burta facuta de la bere si gratare.
Pe strada, de la altitudinea succesului sau financiar, mocofanul cu slapi te va privi ca pe o ganganie neinsemnata. Singurul argument care te poate salva de la eterna anonimitate este masina bengoasa — pentru ca in sinea sa mocofanul cu slapi este dornic de a socializa cu cei din aceeasi clasa. El are dreptul de a incalca regulile de circulatie, dar nu si tu, pentru ca in felul acesta el isi pierde criteriile de diferentiere si devine nervos. In trafic intotdeauna actiunile sale sunt deplin justificate, iar ale celorlalti sunt dovezi de prostie sau nesimtire. Are convingeri ferme — “dom’ne, dac-as fi eu presedinte as termina cu hotia in tara asta” — si principii solide de viata — “ce i‑as pune la munca pe toti, fir-ar ei ai dracului”. Desi prosper dincolo de orice indoiala, mocofanul cu slapi este un om cumpatat si-si face cumparaturile de acolo unde poate obtine cel mai bun raport calitate/pret, adica pretul cel mai mic si calitate zero. Deci ii vei vedea Passatul la Plus sau la Penny Market, ocupand adesea doua locuri de parcare, iar pe el il vei recunoaste usor dupa cosul plin de produse aflate la promotie, pe care le va indesa in portbagaj cu satisfactia omului care a facut, inca o data, o afacere buna.
Mocofanul manelist (Mocofanicus pseudomelos)
Ai auzit vreodata pe strazile Bucurestiului un zgomot infernal de basi dati la maxim si de ritmuri orientale? Da, ai ghicit, era el, mocofanul manelist. Punctul forte al masinii sale este echipamentul audio. Numarul de boxe trebuie sa fie cat mai mare, iar sunetul basilor trebuie sa‑i faca plamanii sa vibreze. Insa contrar asteptarilor, plamanii sai sunt in siguranta, tinuti laolalta de camasa colorata si stramta, imbibata in parfum. Gelul din par ii completeaza tinuta distinsa si ii da acel “je ne sais quoi” care‑l particularizeaza in peisajul bucurestean. Mocofanul manelist este vitezoman, in aceasta privinta fiind frate bun cu mocofanul cocalar — de aici vine apetenta sa pentru BMW sau Mercedes, instrumente prin care isi poate exprima neingradit personalitatea. Daca nu are mijloacele de a obtine o masina noua adecvata, mocofanul manelist se va multumi cu una la mana a doua, pe care insa o va impodobi frumos, cu siraguri bogate de cruciulite si ciucurasi, toate atarnand pe interiorul parbrizului intr‑o simfonie de culori si simboluri ce amintesc de bazarele orientale. Adesea spiritul sau artistic nu se poate opri doar la masina, ci se extinde asupra propriei infatisari: lanturi, ghiuluri si alte elemente decorative il vor ajuta sa se infatiseze lumii in toata splendoarea sa.
În trafic mocofanul manelist se distinge mai ales prin generozitatea sa. Nu este doar un fervent ascultător de manele și un fin cunoscător într-ale muzicii (“frate, mi-am luat un CD nou pe Guta”), ci este mereu dispus sa împartă plăcerile sale cu toți ceilalți care au norocul sa‑i fie în preajma. Dacă mașina sa nu este decapotabila, atunci măcar geamurile mașinii sale vor fi lăsate în jos pentru ca ceilalți mocofani sa simtă și ei fiorul artistic: “Și când dorm, uneori, / Te visez pana‑n zori, / În genunchi te rog sa fii cu mine, viata mea”. Alteori mesajul transmis este profund educativ: “Omule asculta și învață / ca tu faci banii în viata / e o vorba mare în lume / nu te fac banii pe tine” sau reafirma apartenenta șoferului la un grup select: “Vin băieții, noi suntem deștepții / Ah, ce muriți, ah, ce muriți / Nu ne depășiți”.
Ca orice șofer care se respecta, manelistul are nevoie de protecție, mai ales pentru ca invidia și prostia omeneasca îl afectează profund, cauzându‑i tulburări de personalitate și accese de furie. Ca sa nu cada prada dușmanilor din trafic, ci dimpotrivă “sa moara toți dușmanii mei”, în forma sa suprema mocofanul manelist are în dotare o sabie. Cu ea își poate croi drumul printre viata, ceea ce uneori poate fi foarte dificil, după cum se vede și din excepționalele versuri “viata mea, viata mea / ce-aveti voi dușmani cu ea”.
Mocofanul cocalar (Mocofanicus versatilis)
Faptul ca adesea asculta manele ar putea crea confuzii intre mocofanul cocalar și cel manelist. Este o mare eroare, deși unii pun semnul egal intre aceste categorii. Nici vorba. Dacă pentru mocofanul manelist maneaua este un mod de viata, un îndrumar comportamental și o emblema, mocofanul cocalar este eminamente preocupat de afaceri și “smenuri”, considerându-se pe el însuși ca o versiune originala a antreprenorului, în timp ce maneaua este doar un acompaniament sonor care consonantiza cu spiritul sau inventiv. Atitudinea sa de întreprinzător îl determina sa se deplaseze cu mașina întreagă zi dintr-un loc în altul al orașului, acolo unde îl duc “afacerile”, căutând cu insistenta profitul acolo unde ochiul unui neexperimentat ar vedea doar înșelătorie, trafic ilegal de mărfuri și furturi. Nefiind jenat de meandrele semantice ale acestor noțiuni, mocofanul cocalar își urmărește cu stoicism prosperitatea, bazata eminamente pe identificarea și deposedarea de bunuri și bani a fraierilor.
Preferințele sale se îndreaptă spre mașinile de viteza. Este conștient de valoarea sa ca șofer și de faptul ca nimeni nu‑l poate egala ca îndemânare și curaj. Pentru a‑și etala aceste calități indiscutabile are nevoie de mașini pe măsură: Alfa Romeo, BMW, Mitsubishi sau Audi TT. În forma sa suprema, idealizata, mocofanul cocalar are Lamborghini sau Porsche. Firește, ca și cel manelist, cocalarul înțelege perfect ca invidia semenilor îl urmărește peste tot și de aceea tine aproape un pistol cu bile, cu care poate să-și sublinieze mai ferm superioritatea spirituala și materiala. Îl vei zări cu coada ochiului trecând ca un fulger pe lângă tine, pe contrasens sau pe linia de tramvai, grăbit fiind sa ajungă la locul următoarei lui tranzacții financiare.
La volan mocofanul cocalar nu umbla aproape niciodată singur. El este însoțit mai mereu de cei pe care ii numește “tovarășii mei” sau “pretenarii mei”. Este lesne de înțeles ca intre ei s‑a sudat o legătură indestructibila, care ii face sa acționeze ca o falanga atunci când trebuie sa zdrobească rezistenta vreunui șofer idiot, care refuza sa le facă loc în coloana de mașini sau care protestează nejustificat atunci când “i se taie fata”. Ii vei vedea coborând din mașina într-un cuget și‑o simțire, contrazicând astfel concepția eronata conforma căreia romanii nu ar fi uniți. Ei sunt.
Mocofanul meseriaș (Mocofanicus expertus)
Mocofanul meseriaș este o categorie aparte, remarcabila prin tusele clare ale personalității sale. Pe el nu‑l vei confunda niciodată. Întotdeauna se va remarca prin utilitara pe care o conduce, de preferință o Dacie papuc, a cărei cabina arata de parca e locul de dormit al unui om al străzii, în timp ce lada din spate arata de parca ar fi făcut războiul. El însuși, mocofan cu state vechi, are incrustate pe fata trăsăturile definitorii care îl disting și‑l fac unic: privirea șmecherească, care citește în tine potențiala victima, aerul pseudocompetent cu care te va convinge ca el are experienta și știe ce vorbește, nasul fin cu care miroase imediat fraierul. Înarmat cu aceste redutabile arme, mocofanul meseriaș se vantura în toate direcțiile prin oraș, intre diferitele puncte unde își desăvârșește opera. Dacă e zugrav sau faianțar merge de la un apartament la altul, amânându-și lucrările pentru ca a început prea multe și de la toate a încasat avans. Dacă e instalator va bântui pe la toate magazinele de sanitare în căutarea celor mai ieftine piese, pe care apoi ți le va vinde la preț dublu. Pe cel ce instalează ferestre termopan îl vei cunoaște de la distanta după suportii mari pe care ii cară în lada utilitarei.
Inutilizabila în alte scopuri decât acelea profesionale, autoutilitara este arma mocofanului meseriaș în lupta sa pentru supraviețuire. Nu ii va pasa niciodată prea mult de integritatea mașinii sale, asa ca nu va ezita sa se înfigă în fata ta și apoi sa frâneze brusc pentru ca tocmai a văzut un magazin de materiale. Locul sau preferat de parcare este în dreptul refugiilor de tramvai, care ii dau probabil acel sentiment de siguranță și adăpost pe care îl simt marinarii când trag la chei. Alternativ, mocofanul meseriaș poate decide sa parcheze în dreptul unui garaj, a unei alei înguste, de‑a curmezișul altor mașini parcate sau oriunde considera ca ar fi potrivit. Statutul sau de om care își câștigă pâinea muncind din greu îl îndreptățește sa facă orice, mai ales în detrimentul celor care au bani pentru ca fura (“ca altfel de unde-ar avea atâția bani?!?”).
Mocofanul blindat (Mocofanicus inexpugnabilis)
L‑ai văzut sigur plutind imperial peste toți ceilalți, pe el, printul șoselelor. Mocofanul blindat este “deus ex machina” al vremurilor noastre, ființa suprema la al cărei statut aspiram, în secret, cu toții. Doar pentru cei cu adevărat novici mai trebuie precizat ca îl recunoști prin tancul pe care îl conduce, cu cat mai mare cu atât mai bine. Zările se întunecă atunci când el îți apare în fata și poți fii sigur ca niciodată nu va accepta sa rămână în spatele tău. Bazându-se pe tonele de otel pe care le călărește și pe instinctul de conservare al celorlalți, mocofanul blindat accelerează vârtos, depășește tot ce‑i sta în cale și revine maiestuos pe sensul sau de mers. Acolo unde depășirea nu e posibila, din cauze tehnice, mocofanul blindat adopta o tactica subtila de a‑ți semnala faptul ca se grăbește: accelerează insistent și se lipește de mașina din fata, comunicându‑i în acest mod discret ca trebuie sa‑i facă loc. Farurile clipesc prietenos, dar insistent în oglinda retrovizoare, anunțându-te ca el e aici și ca ai ocazia sa i te supui și sa‑l venerezi, dându-te la o parte.
Ceea ce trebuie spus în plus este ca mocofanul blindat a devenit în ultima vreme bine reprezentat în ambele sexe. Dacă mocofanul cocalar și cel meseriaș sunt exclusiv bărbați, în cazul de fata putem spune ca echilibrul sexelor este în mod îmbucurător restabilit. Privind în sus, cu capul dat pe spate de admirație, dar și din cauza dimensiunii mașinii, poți observa adesea distinse doamne și domnișoare care își pun în valoare feminitatea și gingășia utilizând un astfel de monstru de dimensiunile unui autobuz. În mod ciudat toate par sa sufere continuu de o boala incurabila care le afectează zona craniana, pentru ca întotdeauna le vei vedea ținând un obiect micuț la ureche și rostind fără oprire incantații menite (probabil) sa le însănătoșească: “serios, draga? nu ma-înnebuni… și când ți‑a zis chestia asta?”. Spre deosebire de mocofanul blindat mascul, femela este mult mai prietenoasa și sociabila, preferând depășirilor virile mersul în zig-zag necontrolat și nesemnalizat. Răsucirea brusca a volanului în stânga sau dreapta este fireasca dacă te gândești ca delicata doamna era ocupata cu altceva în interiorul tancului și a realizat târziu ca trebuia sa facă un viraj. Iar pana la urma de aia și‑a luat SUV, ca sa fie protejata de idioții care ar putea s‑o izbească, nu?
Mocofanul comersant-de-piei-de-closca (Mocofanicus gallina-cutis-venditum)
Pe agentul de vânzări îl cunoaște toată lumea. E o prezenta vie în viata noastră de zi cu zi și știm deja ca, în funcție de categoria de obiecte pe care o vinde, poate fi un el sau o ea. Dacă vorbim de cosmetice e mai probabil sa ai de a face cu o tânără domnișoară, care bate la porțile carierei profesionale convingându-te sa te ungi cu poțiunile pe care ți le recomanda ca fiind miraculoase. Dacă vorbim de bere, chipsuri sau papetărie vei întâlni probabil un tânăr talentat, cu un discurs convingător și articulat, explicându-ti avantajele de a cumpăra cat mai mult și neapărat acum. Pentru ca tu, potențialul client, te poți afla în diverse colturi ale orașului, agentul de vânzări este dotat cu o mașina de serviciu, devenind astfel mocofanul comersant-de-piei-de-closca, demn participant la traficul bucureștean. În funcție de apartenența sa la unul dintre sexe, mocofanul comersant poate avea comportamente diferite.
Mocofanul comersant mascul este impetuos și întotdeauna grăbit. Febra comisionului promis de patron îl anima încă din zori de zi, când pornește de acasă în mașina sa branduita. Ignorând cu desăvârșire orice regula de buna creștere, codul rutier fiind oricum abolit în opinia sa, mocofanul comersant mascul face orice pentru a răzbi prin meandrele concretului, care sunt toate stavile în calea bunăstării sale materiale. Nu-și permite nici o ezitare, nici o clipa de răgaz. O singura excepție de la aceasta neostoita alergătură: pitipoanca pedestra. La vederea ei mocofanul comersant devine brusc agitat și nu-și afla odihna pana nu ii atrage atenția într-un fel sau altul, pentru a‑i comunica dorința lui de a o avea cat mai curând, dacă se poate chiar diseară. Pitipoanca, dacă e una autentica și nu vreo făcătură de studenta, reacționează pozitiv la avansurile dumnealui, creând astfel premizele unei frâne bruște cu smucirea volanului spre dreapta. Iata de ce, dacă ai în fata ta o mașina pictata cu bule de bere sau cu pungi de chipsuri, e bine sa reperezi din timp pitipoancele — ele îți vor semnala clar unde și când se va opri mocofanul din fata ta.
Femela comersant este oarecum diferita, fiind eliberata de presiunea comisioanelor obținute din vânzări și concentrata mai mult pe aspectele mondene ale vieții sale trepidante: moda, cluburi, styling, fitness. Din conviețuirea zilnica pe strada cu toate tipurile de mocofani enunțate în prezentul studiu, mocofanca comersant a dezvoltat un superb tupeu, ce este egalat în perfecțiune doar de desăvârșirea cu care ii lipsesc îndemânările automobilistice. Nu se dezlipește de telefonul mobil, iar noțiunea de casca ii repugna profund. O vei găsi în trafic încurcând circulația tocmai într-un punct dificil, pentru ca a sunat‑o prietena ei, Lili sau Mimi, sa o întrebe dacă diseară merge la o anume discoteca. Chestiunea este arzătoare și iminenta, asa ca justifica pe deplin faptul ca zeci de alți mocofani trebuie reținuți în trafic pana la soluționarea telefonica a problemei. Lasa ca toți o claxonează insistent — asta nu decât o dovada a lipsei lor de buna creștere, pentru ca ar trebui sa înțeleagă ca nu poți sa conduci mașina, sa schimbi vitezele și sa vorbești la telefon concomitent. Pana la urma își fac singuri rău, pentru ca discuția va dura mai mult de vreme ce nu se poate înțelege la telefon din cauza gălăgiei.
Lasă un comentariu