Pentru toate femeile din noi

Transcrip­tul selec­tiv al unui schimb de mesaje – noiem­brie 2008. Recitindu‐l după un timp mi s‐a părut foarte inte­re­sant și spi­ri­tual. Une­ori, chiar și nouă ni se întâm­plă să fim mai sus decât noi înșine. Să nu uit: toți aveam o scuză, ne trau­ma­ti­zase ple­ca­rea din SAPharma.


Alice:

Poves­tea zilei de azi, așa cum s‐a urzit ea:

Undeva, can­dva, a exis­tat o femeie. Ea n‐a intrat în tine și totuși te locu­iește. N‐ai invitat‐o și totuși sălă­ș­lu­iește acolo. Într‐o zi și‐a cerut drep­tu­rile.

Tu ești mâna întinsă, ești umbra/prelungirea unui gest. Drep­tul ei devine dato­ria ta. Și pen­tru drep­tul tău de a nu avea drep­tate, ea e gata sa moară. Non‐gestul tău o va mai omorî un pic. Ges­tul tău o s‐o împace cu lumea. Ești un om liber; din con­di­ția ta de om liber, ea îți oferă posi­bi­li­ta­tea ale­ge­rii.

O să mă întrebi ce‐ți iese ție la faza asta:

Undeva, can­dva, a exis­tat un băr­bat. Dacă eu sunt azi ceea ce sunt, e și pen­tru că el a intrat în mine prin poveș­tile spuse de stră­bu­ni­cul meu Mir­cea (Mir­ciu sau Mir­ci­ulică cum i se spu­nea). El nu a dat buzna în viața mea, dar mi‐a fost cul­ti­vat spi­ri­tul lui și l‐am invi­tat și sălă­ș­luiște ală­turi deo­po­trivă. De aceea mi se mai întam­plă să fac și ges­turi per­fecte.

Morala: Viața e fru­moasă. Te culci seara și tu ca omu' și te tre­zești dimi­neața stu­diu de caz.

În Româ­nia, feme­ile au drept de vot din 1923. În Franța, feme­ile au drept de vot din 1944. În Elve­ția, din 1973. Pen­tru toate feme­ile din tine. Votează. Pare­rea mea.

P.S. Știu că oame­ni­lor li se pare mai impor­tant să plece din Bucu­rești de 1 Decem­brie. Știu că nimeni nu (mai) votează de dra­gul meu.

Alin:

Când e votul asta?

Bogdan:

Pro­blema e că eu tre­buie să plec din Bucu­rești ca să pot vota .… și cu vre­mea asta .… văd.

Adrian:

Băi Ali­cuțo, nu vrei să votezi tu pen­tru noi toți? Măcar așa avem și noi cui să ne plân­gem pen­tru ce iese!!! Da', fac și eu ca iepu­rele: tu votezi sau vrei doar să vezi ce ni se întam­plă nouă? Și mai e ceva… eu încă n‐am avut o femeie în mine… deci nu intru la cate­go­ria asta.…nu?

Alice:

Ba nu, dragă, fie­care își poartă în sine femeia sa (dupa caz, feme­ile). Până una‐alta, tu ai apă­rut pe lumea asta și pe parte feme­iască. Cine știe bles­te­mul cărei stră‐străbunici duci cu tine; e foarte pro­ba­bil să fii avut o stră‐străbunica pasio­nală, impli­cată, care ar fi vrut, dar n‐a putut. Lumea nu începe cu noi și nici nu se ter­mină cu noi.
Eu ori­cum votez. Dar nu asta era nea­pă­rat ideea, să votați și voi. Nu aștept nimic. Erați feri­ci­ții câști­gă­tori ai unui exer­ci­țiu de măr­tu­ri­sire: ce fac, ce cred. Așa­dar, îți mul­tu­mesc că mi‐ai ridi­cat min­gea la fileu. Te‐ai prins.

Sorin:

Dis­cu­ția devine inte­re­santă. Bles­te­mul pâmăn­tu­lui, bles­te­mul iubi­rii – teme rebres­ciene în eto­sul olte­nesc. Dați‐i ina­inte. Adrian, tu mai pune sub­stanța în replici, adică implica‐te. Alice, spune‐ne de ce spui că stră‐străbunica lui Adrian este "foarte pro­ba­bilă" și nu "foarte posi­bilă"? Ai o banu­ială? Citești ceva în ochi­șo­rii lui de mol­do­vean, vreo pasiune îngro­pată de gene­ra­ții? 🙂

Alin:

Ziua asta por­nește inte­re­sant. Mă duc sa‐mi iau cafeaua 🙂

Alice:

Sorine, nu sunt atât de abilă încât să jon­glez cu eti­mo­lo­gia cuvin­te­lor, deși o ador (pe ea, eti­mo­lo­gia) și chiar mi‐am pro­pus să mă ini­țiez în asta. Am folo­sit pro­ba­bil mai degrabă ca defect pro­fe­sio­nal, în amin­ti­rea pro­ba­bi­li­tă­ți­lor de altă­dată.
Da, între­ză­resc la el din­colo de ima­gi­nea de self‐made (și care e pe bune, nu doar o ima­gine, bravo lui!) și zes­trea ere­di­tară, care nu mai e meri­tul lui, dar pe care tre­buie s‐o cin­stească. Așa că, poate să facă și el cin­ste cu un vot.
Cuvinte cheie: memo­rie, tre­cut.

Sorin:

Dra­gii mei, treaba‐i bună, dar mai durează. Alice este sub impre­sia cân­te­cu­lui de lebadă al lui Gide, cel care a întru­pat femeia și bar­ba­tul în ace­lași eu, luptându‐se fie­care pen­tru supre­ma­ție asu­pra per­so­na­li­tă­ții. Asta înseamnă că treaba‐i bună. Că mai durează rezultă din fap­tul că n‐avea cum să ter­mine de citit patru volume în așa scurt timp (e vorba de 60 de ani de viață, nu?) și până ajunge ea la con­clu­zia finală vor fi tre­cut ale­ge­rile și poate se sal­vează eul‐femeie – neîm­pă­cat cu lumea – de la moar­tea prin ges­tul neim­pli­nit al votu­lui. Alice ne‐a tri­mis la stră­bu­ni­cile noas­tre ca să ne conec­teze cu anii lui Gide și ca să ne împo­vă­reze cu res­pon­sa­bi­li­ta­tea zes­trei gene­tice – asta ne arată din nou că treaba‐i bună. Mol­do­veni fiind cei mai mulți din­tre noi – unii prin geneză, alții prin voca­ție – și fores­ti­eri pe dea­su­pra – pen­tru că, nu‐i așa?, codru‐i frate cu româ­nul – cred că demer­sul ei va naște între­ba­rea legi­timă: cine‐a‐nfipt zambila‐n brânză? Adica da, mai durează.

În apă­ra­rea mea mai adaug că am scris acest mesaj dupa al tre­i­lea pahar de Gewurt­z­tra­mi­ner (treaba‐i bună!) și a cin­cea lec­tu­rare a mesa­je­lor lui Alice, căreia încep să îi între­ză­resc ade­vă­ra­tele dimen­siuni (da' mai durează…).

PS Dacă men­ti­neți ridi­cată șta­cheta dis­cu­ți­i­lor, vă pro­mo­vez la nivel de blog. Ca să fixăm sub­stanta în formă. Și să‐l com­ple­tăm pe Alin, ară­tând ca și “elec­tro­num non eru­bes­cit”. Sic!

Alice:

Alice e sub impre­sia căr­ții lui Lii­ceanu, pe care toc­mai a terminat‐o de re‐citit. Abso­lut incre­di­bil. Daca el poate, eu de ce n‐aș putea? Dacă el se măr­tu­ri­sește în halul asta, eu de ce n‐aș putea‐o face; n‐am nimic de pier­dut.

Alice e sub impre­sia Enci­clo­pe­diei Bla­c­kwell a gân­di­rii poli­tice. Cineva mi‐a suge­rat să‐mi iau un dic­țio­nar de ști­ințe poli­tice. Îmi închi­pu­iam că e ceva ca DEX‐ul, res­trâns la acele cuvinte din dome­niul poli­tic. Însă am aflat cu stu­poare că pe lângă cele câteva con­cepte, doc­trine și ide­o­lo­gii care sunt defi­nite și expli­cate, există arti­cole des­pre autori care au mar­cat gân­di­rea poli­tică de la Socrate la John Rawls (ăsta nu știu cine e!). Sur­priza a fost dată de fap­tul că o serie din acești autori nu‐mi erau deloc stră­ini. (Han­nah Arendt, Sfân­tul Augus­tin, Simone de Beau­voir, Michel Fou­ca­ult, Erich Fromm, Andre Glu­c­ks­mann, Frie­drich Hayek, Aldous Hux­ley, Soren Kier­ke­ga­ard, George Orwell, Pas­cal, Simone Weil) și că pe de altă parte am ratat niște titani, de care n‐am auzit în viața mea. Cu alte cuvinte, am aflat că am un hobby și nici nu știam că‐l am. Se pare că lucru­rile încep să existe din momen­tul în care capată un nume. Și pen­tru că acesta tre­buia să poarte un nume, iată‐l: poli­tice.

Și când te gân­dești că enci­clo­pe­dia nu con­ține și autori români. N‐am tre­cut enci­clo­pe­dia pe lista achi­zi­ți­i­lor mele de la târg, pen­tru că nu am cre­zut că e rele­vant pen­tru voi (de parcă cele­lalte erau rele­vante!). Nu am bănuit că în atât de scurt timp ea poate căpăta un sens.

Până la urmă nu spun chiar tot, mai păs­trez și câte un as în mânecă. Dar una peste alta se accepta și rațio­na­men­tul lui Sorin. Isto­ria lite­ra­tu­rii îl va con­semna.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Dacă ai ceva de spus...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Meniu