Împarte cu prietenii










Submit

Pentru toate femeile din noi

Transcrip­tul selec­tiv al unui schimb de mesaje – noiem­brie 2008. Recitindu-l după un timp mi s-a părut foarte inte­re­sant și spi­ri­tual. Une­ori, chiar și nouă ni se întâm­plă să fim mai sus decât noi înșine. Să nu uit: toți aveam o scuză, ne trau­ma­ti­zase ple­ca­rea din SAPharma.


Alice:

Poves­tea zilei de azi, așa cum s-a urzit ea:

Undeva, can­dva, a exis­tat o femeie. Ea n-a intrat în tine și totuși te locu­iește. N-ai invitat-o și totuși sălă­ș­lu­iește acolo. Într-o zi și-a cerut drep­tu­rile.

Tu ești mâna întinsă, ești umbra/prelungirea unui gest. Drep­tul ei devine dato­ria ta. Și pen­tru drep­tul tău de a nu avea drep­tate, ea e gata sa moară. Non-gestul tău o va mai omorî un pic. Ges­tul tău o s-o împace cu lumea. Ești un om liber; din con­di­ția ta de om liber, ea îți oferă posi­bi­li­ta­tea ale­ge­rii.

O să mă întrebi ce-ți iese ție la faza asta:

Undeva, can­dva, a exis­tat un băr­bat. Dacă eu sunt azi ceea ce sunt, e și pen­tru că el a intrat în mine prin poveș­tile spuse de stră­bu­ni­cul meu Mir­cea (Mir­ciu sau Mir­ci­ulică cum i se spu­nea). El nu a dat buzna în viața mea, dar mi-a fost cul­ti­vat spi­ri­tul lui și l-am invi­tat și sălă­ș­luiște ală­turi deo­po­trivă. De aceea mi se mai întam­plă să fac și ges­turi per­fecte.

Morala: Viața e fru­moasă. Te culci seara și tu ca omu' și te tre­zești dimi­neața stu­diu de caz.

În Româ­nia, feme­ile au drept de vot din 1923. În Franța, feme­ile au drept de vot din 1944. În Elve­ția, din 1973. Pen­tru toate feme­ile din tine. Votează. Pare­rea mea.

P.S. Știu că oame­ni­lor li se pare mai impor­tant să plece din Bucu­rești de 1 Decem­brie. Știu că nimeni nu (mai) votează de dra­gul meu.

Alin:

Când e votul asta?

Bogdan:

Pro­blema e că eu tre­buie să plec din Bucu­rești ca să pot vota .… și cu vre­mea asta .… văd.

Adrian:

Băi Ali­cuțo, nu vrei să votezi tu pen­tru noi toți? Măcar așa avem și noi cui să ne plân­gem pen­tru ce iese!!! Da', fac și eu ca iepu­rele: tu votezi sau vrei doar să vezi ce ni se întam­plă nouă? Și mai e ceva… eu încă n-am avut o femeie în mine… deci nu intru la cate­go­ria asta.…nu?

Alice:

Ba nu, dragă, fie­care își poartă în sine femeia sa (dupa caz, feme­ile). Până una-alta, tu ai apă­rut pe lumea asta și pe parte feme­iască. Cine știe bles­te­mul cărei stră-străbunici duci cu tine; e foarte pro­ba­bil să fii avut o stră-străbunica pasio­nală, impli­cată, care ar fi vrut, dar n-a putut. Lumea nu începe cu noi și nici nu se ter­mină cu noi.
Eu ori­cum votez. Dar nu asta era nea­pă­rat ideea, să votați și voi. Nu aștept nimic. Erați feri­ci­ții câști­gă­tori ai unui exer­ci­țiu de măr­tu­ri­sire: ce fac, ce cred. Așa­dar, îți mul­tu­mesc că mi-ai ridi­cat min­gea la fileu. Te-ai prins.

Sorin:

Dis­cu­ția devine inte­re­santă. Bles­te­mul pâmăn­tu­lui, bles­te­mul iubi­rii — teme rebres­ciene în eto­sul olte­nesc. Dați-i ina­inte. Adrian, tu mai pune sub­stanța în replici, adică implica-te. Alice, spune-ne de ce spui că stră-străbunica lui Adrian este "foarte pro­ba­bilă" și nu "foarte posi­bilă"? Ai o banu­ială? Citești ceva în ochi­șo­rii lui de mol­do­vean, vreo pasiune îngro­pată de gene­ra­ții? 🙂

Alin:

Ziua asta por­nește inte­re­sant. Mă duc sa-mi iau cafeaua 🙂

Alice:

Sorine, nu sunt atât de abilă încât să jon­glez cu eti­mo­lo­gia cuvin­te­lor, deși o ador (pe ea, eti­mo­lo­gia) și chiar mi-am pro­pus să mă ini­țiez în asta. Am folo­sit pro­ba­bil mai degrabă ca defect pro­fe­sio­nal, în amin­ti­rea pro­ba­bi­li­tă­ți­lor de altă­dată.
Da, între­ză­resc la el din­colo de ima­gi­nea de self-made (și care e pe bune, nu doar o ima­gine, bravo lui!) și zes­trea ere­di­tară, care nu mai e meri­tul lui, dar pe care tre­buie s-o cin­stească. Așa că, poate să facă și el cin­ste cu un vot.
Cuvinte cheie: memo­rie, tre­cut.

Sorin:

Dra­gii mei, treaba-i bună, dar mai durează. Alice este sub impre­sia cân­te­cu­lui de lebadă al lui Gide, cel care a întru­pat femeia și bar­ba­tul în ace­lași eu, luptându-se fie­care pen­tru supre­ma­ție asu­pra per­so­na­li­tă­ții. Asta înseamnă că treaba-i bună. Că mai durează rezultă din fap­tul că n-avea cum să ter­mine de citit patru volume în așa scurt timp (e vorba de 60 de ani de viață, nu?) și până ajunge ea la con­clu­zia finală vor fi tre­cut ale­ge­rile și poate se sal­vează eul-femeie — neîm­pă­cat cu lumea — de la moar­tea prin ges­tul neim­pli­nit al votu­lui. Alice ne-a tri­mis la stră­bu­ni­cile noas­tre ca să ne conec­teze cu anii lui Gide și ca să ne împo­vă­reze cu res­pon­sa­bi­li­ta­tea zes­trei gene­tice — asta ne arată din nou că treaba-i bună. Mol­do­veni fiind cei mai mulți din­tre noi — unii prin geneză, alții prin voca­ție — și fores­ti­eri pe dea­su­pra — pen­tru că, nu-i așa?, codru-i frate cu româ­nul — cred că demer­sul ei va naște între­ba­rea legi­timă: cine-a-nfipt zambila-n brânză? Adica da, mai durează.

În apă­ra­rea mea mai adaug că am scris acest mesaj dupa al tre­i­lea pahar de Gewurt­z­tra­mi­ner (treaba-i bună!) și a cin­cea lec­tu­rare a mesa­je­lor lui Alice, căreia încep să îi între­ză­resc ade­vă­ra­tele dimen­siuni (da' mai durează…).

PS Dacă men­ti­neți ridi­cată șta­cheta dis­cu­ți­i­lor, vă pro­mo­vez la nivel de blog. Ca să fixăm sub­stanta în formă. Și să-l com­ple­tăm pe Alin, ară­tând ca și “elec­tro­num non eru­bes­cit”. Sic!

Alice:

Alice e sub impre­sia căr­ții lui Lii­ceanu, pe care toc­mai a terminat-o de re-citit. Abso­lut incre­di­bil. Daca el poate, eu de ce n-aș putea? Dacă el se măr­tu­ri­sește în halul asta, eu de ce n-aș putea-o face; n-am nimic de pier­dut.

Alice e sub impre­sia Enci­clo­pe­diei Bla­c­kwell a gân­di­rii poli­tice. Cineva mi-a suge­rat să-mi iau un dic­țio­nar de ști­ințe poli­tice. Îmi închi­pu­iam că e ceva ca DEX-ul, res­trâns la acele cuvinte din dome­niul poli­tic. Însă am aflat cu stu­poare că pe lângă cele câteva con­cepte, doc­trine și ide­o­lo­gii care sunt defi­nite și expli­cate, există arti­cole des­pre autori care au mar­cat gân­di­rea poli­tică de la Socrate la John Rawls (ăsta nu știu cine e!). Sur­priza a fost dată de fap­tul că o serie din acești autori nu-mi erau deloc stră­ini. (Han­nah Arendt, Sfân­tul Augus­tin, Simone de Beau­voir, Michel Fou­ca­ult, Erich Fromm, Andre Glu­c­ks­mann, Frie­drich Hayek, Aldous Hux­ley, Soren Kier­ke­ga­ard, George Orwell, Pas­cal, Simone Weil) și că pe de altă parte am ratat niște titani, de care n-am auzit în viața mea. Cu alte cuvinte, am aflat că am un hobby și nici nu știam că-l am. Se pare că lucru­rile încep să existe din momen­tul în care capată un nume. Și pen­tru că acesta tre­buia să poarte un nume, iată-l: poli­tice.

Și când te gân­dești că enci­clo­pe­dia nu con­ține și autori români. N-am tre­cut enci­clo­pe­dia pe lista achi­zi­ți­i­lor mele de la târg, pen­tru că nu am cre­zut că e rele­vant pen­tru voi (de parcă cele­lalte erau rele­vante!). Nu am bănuit că în atât de scurt timp ea poate căpăta un sens.

Până la urmă nu spun chiar tot, mai păs­trez și câte un as în mânecă. Dar una peste alta se accepta și rațio­na­men­tul lui Sorin. Isto­ria lite­ra­tu­rii îl va con­semna.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
There are no images.
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *