Împarte cu prietenii










Submit

La vie en rose

În ultima vreme am tot dat târ­coale vinu­ri­lor roze – ceva mă îndemna spre ele, poate toamna care bate la ușă, poate o toană de-a mea… M-am lăsat furat de acest îndemn și am încer­cat câteva soiuri.

Roze-ul de la Cas­tel Star­mina (Vanju Mare) a fost un ince­put inte­re­sant. L-am racit bine, cum va sfa­tu­iesc sa faceti cu orice roze cum­se­cade si apoi l-am incer­cat in doua seri con­se­cu­tive. E un cupaj de patru vinuri de care nu am fost impre­sio­nat, dar nici dez­a­ma­git. Are un usor gust de cirese care se com­bina cu unul de pia­tra – am cau­tat pe net sa vad recen­zi­ile vinu­lui si am gasit expre­sia “amprenta mine­rala”. Din pacate aro­mele nu rezistă prea mult, așa că tre­buie să chemi din nou paha­rul.

Al doi­lea roze a venit de la Cep­tura, cra­mele Roten­berg – se numește Rap­sod. Ceva mai con­ving­ă­tor, dar nu foarte, cu o aromă ușor con­fuză și neclară pen­tru mine – pare să fie un ames­tec de cireșe necoapte și de iz flo­ral – cu o aci­di­tate sub­tilă, dar sus­ți­nută. E un vin sățios, după pri­mul pahar simți că-ți ajunge și că al doi­lea ar fi deja prea mult.

A treia expe­riență a fost una tristă – Roze-ul de la Vinarte, Vanju Mare. Să mă ierte Dum­ne­zeu, da’ eu nu știu ce sur­cele au pus în sti­clele alea. Un gust ane­mic, putre­zi­cios și sen­za­ția că-ți cade o pia­tră în sto­mac. Am încer­cat un pahar și mi-a fost de ajuns – res­tul sti­clei am folosit-o ca adaos la o frip­tură de vită în sânge. Pe acest post s-a decur­cat bini­șor, așa că n-am regre­tat com­plet cei 20 de lei cu care l-am cum­pă­rat.

În fine, am păs­trat pen­tru final o mică comoară: Muscat-ul de Fron­tig­nan de la Dome­niul Coroa­nei. Îl mai găsiți și sub denu­mi­rea de Tămâi­oasă Roză și e un demi­dulce superb. Are o cati­fe­lare nemai­po­me­nită și un gust dis­cret de tran­da­firi, care durează mult timp după ce-l bei. Sin­gura pro­blemă este să-l asor­tezi cu ceva, ceea ce a fost des­tul de greu pen­tru mine: e prea dulce ca să meargă cu brân­ze­turi, prea fin ca să urmeze după carne. Cel mai bine e pro­ba­bil să lași un pic de timp după masa de seară și să ți-l oferi ca o bine­me­ri­tată con­clu­zie a zilei care a tre­cut.

Adaug aici, ca să nu creez cuiva vreo con­fu­zie, că toate cele de mai sus sunt păre­rile per­so­nale ale unui sim­plu ama­tor de vinuri bune.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Share on Pinterest
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *