Mai sunt câteva ore din 2011 și citeam întrebarea de pe blogul lui Manafu: cum a fost pentru tine 2011? M‑am gândit să răspund într-un comentariu și, înainte de a scrie, m‑am gândit ce aș vrea să povestesc despre anul care a trecut. După câteva minute am realizat că e prea mult pentru un comentariu, așa că m‑am întors aici, să scriu. Să spun tot ce am de spus despre 2011.
Pentru mine a fost un an greu, nu atât din cauză de prea multă muncă, cât din cauza multelor dezamăgiri pe care le-am avut. Mai întăi a fost tentativa nereușită de a controla proiectele derulate de firma unde lucrez în Abu Dhabi – am fost acolo pentru vreo 7 săptămâni, hotărât să fac ordine în cele câteva contracte pe care le derulam acolo, dar n‑am reușit mare lucru. Cultura arabă m‑a înfrânt, așa cum cred că ar înfrânge pe oricine ar încerca să aplice acolo regulile occidentale. E pur și simplu imposibil, dintr‑o mie de motive pe care n‑o să le înșir aici.
Apoi a fost criza financiară prin care a trecut firma, decapitalizată de lăcomia unui om, care a vrut să-și scoată profitul pe ani înainte, chiar dacă risca falimentul. Tot ce încercasem să construiesc în cele câteva luni de când venisem s‑a năruit înainte de a putea da vreun fel de roade. Pentru că dorința de profit poate să treacă peste destinele unor oameni, trimițându-le munca în derizoriu. Mulți au plecat, căutând stabilitatea. Am rămas crezând că pot și voi fi lăsat să reconstruiesc. În orice dezastru există un mic avantaj: acela de a putea reporni curat, fără metehnele trecutului — după un foc purificator, poți reconstrui ceva mai bun decât ceea ce a ars.
N‑a fost să fie. Potențialii noi acționari, aduși de vânzarea firmei, au venit în firmă doar cu un trecător suport financiar și cu un exces de autoritarism, menit să țină loc de pricepere managerială. Fără să aibă habar de industria în care voiau să investească, s‑au arătat orgolioși și siguri de ei, dar n‑au produs nici un fel de schimbare care să dea garanția unei durabilități a construcției. În mod firesc, spre finele anului au renunțat la achiziție, deocamdată aflându-se în pagubă. Dorința lor de a crea o vacă de muls bani s‑a dovedit nerealistă. Orgolioși, au declarat că vina e în tarele trecutului acestei firme, așa că vor construi ei una de la zero. Eu știu de pe acum ce soartă va avea.
În 2011 am avut ocazia să aflu mai multe despre industria serviciilor IT din România. Am fost din nou dezamăgit să constat că toți jucătorii importanți sunt firme conduse exclusiv după principiile profitabilității maximale, fără vreo îngrijorare pentru efectele pe termen lung ale lipsei de calitate, ale înșelării clienților (uneori în mod grosolan), ale prețurilor indecente practicate. Totul se rezumă la a câștiga contractele. Ce se livrează, cu ce se alege clientul – vedem noi! Să‑i luăm banul. Criza eonomică a redus însă proiectele în zona privată, așa că acum toți își mută atenția către sectorul public – trebuie câștigate licitațiile la stat, chiar dacă nu avem competențele necesare. Acesta e cuvântul de ordine. Oriunde te întorci domnește lipsa de profesionalism și, mai grav, lipsa dorinței de profesionalism. Nu mai e vorba decât de bani, prin orice mijloace.
Toate astea adunate de‑a lungul unui an m‑au condus la o concluzie amară: locul meu nu pare să mai fie în această industrie. Îmi este tot mai greu să găsesc locul în care competențele mele să aibă cu adevărat valoare – nu sunt un bun vânzător. În plus, nu știu, nu pot și nu vreau să mint. Așa cum acum douăzeci ani am schimbat meseria de inginer pe cea de IT, se pare că va trebui să fac încă o schimbare. Diferența e că atunci eram cu douăzeci de ani mai tânăr, cu douăzeci de ani mai flexibil și mai adapabil. Sper că acum sunt cu douăzeci de ani mai înțelept.
Pe un plan mai larg, în 2011 mi s‑a cimentat convingerea că ne aflăm într‑o criză mai profundă decât una economică. Cred că trebuie să se întâmple schimbări mari pentru a ne regăsi echilibrul și nu mă refer doar la România. Am devenit tot mai convins că astfel de schimbări nu se pot produce de sus în jos, ci invers. A crea comunități care să crească și să influențeze pe cei din jur este mult mai lucrativ decât lupta politică sau sindicală. De aceea m‑am hotărât să fiu mai activ acolo unde se pot construi astfel de comunități, în zona pe care o numim azi social media. Blogul de față e un prim pas și cel mai modest. Am început să scriu mai mult și să încerc să mă fac mai vizibil. Am în plan câteva proiecte, toate dificile, dar interesante. Am să încerc să le demarez și să ajung la rezultatele pe care le-aș vrea – nu e vorba de profit, ci de crearea unor comunități.
Așa a fost 2011 pentru mine.
Lasă un comentariu