Am văzut, auzit și citit o mulțime de tâmpenii debitate de oamenii politici ai României de‑a lungul a mai bine de douăzeci de ani de democrație originală. Aș fi fost gata să jur că nimic nu mă mai surprinde, mă aștept la orice și orice s‑ar întâmpla, mă așteptam. Trebuie să recunosc că există un om politic care a reușit să mă convingă că nu e așa. Dumnealui este conu’ Mirciulică Geoană.
Omul ăsta e un izvor nesecat de penibil și ridicol. Pe lângă faptul că a dat dovadă de o cantitate imensă de nerozie în ultimii ani, făcând tot felul de nefăcute și debitând prostii cu un ritm amețitor, are și un talent inegalabil de a se lua în serios tot timpul, încât ai crede – dacă nu l‑ai cunoaște — că urmează să revoluționeze întreaga planetă.
Recent, de când i‑au făcut vânt din PSD, a devenit întemeietorul unui virtual viitor partid, în care se vor buluci să intre mulți oameni – zice el. La B1 TV a debitat următoarele:
“Eu sunt o ființă extraordinar de activă. Citesc mai mult decât înainte — citesc o carte a lui Kissinger despre China, una despre Italia, citesc despre formațiuni apărute ca Partidul Piraților, citesc despre Slovenia unde un partid înființat în urmă cu două luni a câștigat alegerile și a dat primul ministru”.
Țineți-vă bine, din al doilea om în stat, domnul Geoană o să devină primul pirat al țării. Bietul nerod se dă de gol: e disperat să revină în politică, acum când nimeni nu mai dă un sfanț pe el, așa că studiază metodele miraculoase de promovare în clasa politică. Pentru că numai o minune l‑ar mai salva. În alt context declară:
“Sunt mult mai mulți prieteni și din alte partide, e o descătușare a unora din sfera celor care ezitau să vorbească cu mine (…) oameni dintr-un oraș din Transilvania au început să strângă câte un leu cotizație la un partid care nu a apărut (…) Se deschide, apropo de această majoritate tăcută și dezamăgită a românilor, un bulevard pentru un alt mod de a face lucrurile”.
Treaba asta cu descătușatul și cu orașul din Transilvania este deja dincolo de ridicol. Probabil că a strâns până acum cotizații de doi lei – unul l‑a pus el, celălalt Mihaela, dragostea lui. Suficient cât să se plimbe amândoi ținându-se de mână, ca doi îndrăgostiți, pe bulevardul românilor tăcuți și dezamăgiți. Fac pariu cu oricine că după 2012 nu vom mai auzi despre Geoană decât la rubrica de umor involuntar.
Lasă un comentariu