Po­ves­tea de­mi­siei lui Raed Ara­fat nu s‑a în­che­iat încă. Mi­cul cu­tre­mur pro­dus de ea a fost în­de­a­juns, se pare, pen­tru a crea niște va­luri se­is­mice, care deo­cam­dată se ma­ni­festă mai mult pe Fa­ce­book si prin presă. La Cluj și Târgu Mu­reș au ie­șit niște oa­meni în stradă. Rămâne de vă­zut dacă există o mo­bi­li­zare mai se­ri­oasă în Bu­cu­rești, di­seară la 19:00, în Piața Universității.

Ci­tesc pe di­verse blo­guri opi­nii des­pre această în­tâm­plare și ob­serv că există câ­teva șa­bloane de dezbatere:

  • de ce a de­mi­sio­nat Ara­fat atât de re­pede, de vreme ce le­gea era doar în dez­ba­tere pu­blică și încă pu­tea fi amendată? 
  • de ce su­biec­tul de re­voltă pu­blică se li­mi­tează la SMURD, când de fapt e vorba de în­tre­gul sis­tem de me­di­cină de urgență? 
  • de ce se vor­bește des­pre desfi­in­ța­rea SMURD când în re­a­li­tate se pro­pune doar pu­ne­rea lui în con­cu­rență cu ope­ra­tori privați? 
  • de ce se pre­su­pune a pri­ori că lu­cru­rile vor merge mai prost cu ope­ra­tori privați? 

La toate aceste în­tre­bări se dau răs­pun­suri ames­te­cate , care sar de la o pro­blema la alta și, mai ales, por­nesc de la un set de pre­ju­de­căți pe care fi­e­care din­tre noi le avem.

Ob­serv că sunt unii care sunt fa­nii ne­con­di­țio­nați ai pri­va­ti­ză­rii, de­cla­rându-se con­vinși că sta­tul nu e un bun ges­tio­nar. Ei sus­țin că Ara­fat a de­mi­sio­nat ca să facă niște jo­curi po­li­tice, că de fapt SMUR­Dul nu se desfi­in­țează, că pu­ne­rea în con­cu­rența e be­ne­fică și că se poate con­trola ca­li­ta­tea pres­ta­ției pri­va­ți­lor. În prin­ci­piu e ade­vă­rat că sta­tul s‑a do­ve­dit un ma­na­ger prost, dar nu în­seamnă că pri­va­ti­za­rea e sin­gura so­lu­ție. Plus că tre­buie să te asi­guri că so­lu­ția pri­va­ti­ză­rii nu aduce pro­bleme noi pe care până atunci nu le aveai.

De par­tea cea­laltă sunt sus­ți­nă­to­rii SMUR­Du­lui, care îl ri­dică în slăvi pe Raed Ara­fat, ad­miră in­te­gri­ta­tea do­ve­dită prin de­mi­sie, con­fundă pu­țin SMUR­Dul cu în­treg sis­te­mul de me­di­cină de ur­gență și sus­țin că ope­ra­to­rii pri­vați vor com­plota mai în­tâi să scoată ser­vi­ci­ile de stat în afara li­ci­ta­ți­i­lor și vor in­sti­tui apoi un nou mo­no­pol, de data asta pri­vat, care va avea cos­turi mai mari.

Eu cred că există in­e­xac­ti­tăți și de o parte și de alta. Fa­nii pri­va­ti­ză­rii au drep­tate în prin­ci­piu, dar nu au drep­tate în Ro­mâ­nia. Sus­ți­nă­to­rii lui Ara­fat sim­pli­fică lu­cru­rile pen­tru a‑și sus­ține ca­uza, dar pe fond cred că au drep­tate să re­ac­țio­neze așa. Să mă explic.

Fur­ni­za­rea ser­vi­ci­i­lor de ur­gență este un bu­si­ness foarte bun. Ai, n‑ai in­ter­ven­ții, îți pri­mești ba­nii. Per­so­na­lul ca­li­fi­cat există deja pe piață, mai rămâne pro­blema do­tă­ri­lor cu care tre­buie să lu­crezi. Tre­buie să in­ves­tești și nu e vorba de bani pu­țini. Dacă pres­ta­ția se ob­ține prin li­ci­ta­ții atunci tre­buie să te asi­guri cumva că vei câștiga, pen­tru ca nu poți să te pre­zinți la li­ci­ta­ție fără am­bu­lanțe și per­so­nal, dar nici nu ai vrea să in­ves­tești dacă nu câștigi. În Ro­mâ­nia zi­le­lor noas­tre di­lema asta se re­zolvă așa: cei care vor să in­tre în bu­si­ness se în­țe­leg în­tre ei și-și îm­part “caș­ca­va­lul” – aici mă bag eu și tu vii cu preț mare, din­colo te bagi tu și vin eu cu preț mare. O dată îm­păr­ți­rea fă­cută, tre­buie eli­mi­nați com­pe­ti­to­rii ne­do­riți. Asta se poate face prin ma­ni­pu­la­rea ca­ie­tu­lui de sar­cini – aran­jezi prin șpăgi să scrie în ca­iet că ofer­tan­ții tre­buie să în­de­pli­nească anu­mite cri­te­rii, cât mai lo­gice cu pu­tință, dar pe care știi că doar cei care fac parte din car­tel le în­de­pli­nesc. Ches­ti­ile as­tea se pre­gă­tesc cu mi­nu­ți­o­zi­tate, une­ori cu mult timp îna­inte, adică se pla­ni­fică să apară le­gea la un mo­ment dat, iar be­ne­fi­ci­a­rii ei se apucă de fă­cut di­verse ches­tii care să le asi­gure con­for­mi­ta­tea, apa­rent ilo­gice și ne­pro­fi­ta­bile, cu șase luni sau chiar un an îna­inte. La mo­men­tul po­tri­vit apare le­gea, se scoate ca­ie­tul de sar­cini pre­fa­bri­cat și se pre­zintă și “con­cu­ren­ții”. Treaba e le­gală, im­po­si­bil de de­mon­tat, suc­ce­sul e garantat.

Raed Ara­fat spune că în prima fază pri­va­ții vor veni cu pre­țuri mici ca să scoată SMUR­Dul din joc. Foarte pro­ba­bil. Cum pot face însă asta? Fie ac­ceptă niște pier­deri ini­țiale, până la pre­lu­a­rea con­tro­lu­lui, fie co­bo­ară stan­dar­dul de ca­li­tate. În cel de-al doi­lea caz se poate obiecta că au­to­ri­ta­tea de re­gle­men­tare va ve­ghea să nu se co­bo­are ca­li­ta­tea sub un prag de ac­cep­ta­bi­li­tate, îm­pie­di­când ast­fel scă­de­rea pre­țu­lui pe seama pa­cien­ți­lor. Dar pen­tru prima me­todă nu prea există apă­rare. Dacă li­ci­ta­ția se face pe doi ani, ima­gi­nați-vă că SMUR­Dul nu-și mai aco­peră de­cât 50% din ca­pa­ci­tate. Ce face cu cei­lalți oa­meni? Pro­ba­bil îi con­ce­di­ază, iar ei vor fugi la ope­ra­to­rii pri­vați, care îi vor aș­tepta cu bra­țele des­chise. În ur­mă­toa­rele li­ci­ta­ții schema se re­petă, până când SMURD este scos com­plet. Do­tă­rile SMURD se cum­pără la pre­țuri mici, cu oca­zia fa­li­men­tu­lui struc­tu­rii. Mo­no­po­lul pri­vat este re­zol­vat. Ara­fat zice că în 3–4 ani, eu zic că de­pinde de du­rata pe care se face li­ci­ta­ția, pen­tru că va lua 3–4 ite­ra­ții până SMURD va fi scos din joc. Așa­dar, la în­ce­put e mai ren­ta­bil pen­tru pri­vați să se facă li­ci­ta­ții dese, anu­ale dacă se poate. Apoi “se con­stată” că e mai bună sta­bi­li­ta­tea și se vor or­ga­niza pe câte 4 ani. După ce SMURD e scos din joc, pri­va­ții vor în­cepe să se plângă că nu-și aco­peră cos­tu­rile și vor ame­nința că se re­trag. Ro­mâ­nii nu pot sta fără me­di­cină de ur­gență, nu? Deci vom plăti.

Toată schema asta se ba­zează pe mulți ani de ob­ser­va­ție a an­tre­pre­no­ru­lui ro­mân. Pro­ve­nind din zona biș­ni­ța­ri­lor, în­vâr­ti­to­ri­lor și com­bi­na­to­ri­lor, prin­ci­pala lor pre­o­cu­pare este să dea țepe al­tora. Iar sta­tu­lui cu atât mai mult, mai ales că acolo au și lar­gul con­curs al cla­sei po­li­tice, care are ne­voie de fi­nan­ța­tori pen­tru cam­pa­ni­i­lor elec­to­rale. Și ca să ve­deți că lu­cru­rile nu sunt de­loc în­tâm­plă­toare, di­mi­neață la ra­dio am au­zit că pres­ta­to­rii de ser­vi­cii de am­bu­lanță pri­vați (BGS, Scor­seze, Puls etc) au de­cla­rat că sunt ori­când gata să facă ser­vi­cii de ur­gență. Ca să vezi, au exact do­tă­rile ne­ce­sare pe care și le-au cum­pă­rat, doar așa, ca ches­tie. Așa e an­tre­pre­no­rul ro­mân, pre­vă­ză­tor — mai bine să pri­so­sească de­cât să ne tre­bu­iască, nu?

Cred că so­li­da­ri­ta­tea în ju­rul lui Raed Ara­fat are o altă miză. Una mai im­por­tantă chiar și de­cât SMURD sau ser­vi­ci­ile me­di­cale de ur­gență. Ade­vă­rata miză este dacă so­ci­e­ta­tea ci­vilă este ca­pa­bilă să re­ac­țio­neze la bă­taia de joc pe care clasa po­li­tică o nu­mește de do­uă­zeci de ani gu­ver­na­rea Ro­mâ­niei. Dacă ro­mâ­nii pot să se ri­dice în pi­cioare și să spună stop fur­tu­lui, in­com­pe­ten­ței și im­pos­tu­rii. Chiar dacă pre­tex­tul este un pa­les­ti­nian iras­ci­bil și tem­pe­ra­men­tal, cu prea mult ego. Chiar dacă ima­gi­nea de pro­fe­si­o­nist im­pe­ca­bil care i s‑a creat nu e 100% jus­ti­fi­cată. Nu e re­le­vant. Re­le­vant e să răs­pun­dem la în­tre­ba­rea: mai cred ro­mâ­nii în com­pe­tență și profesionalism?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Iar epi­so­dul mi‑a fost de fo­los în le­pă­da­rea to­tală de Băsescu.
    Te le­pezi de el?
    Mă leped.
    Şi de toate lu­cru­rile lui?
    Mă leped.
    Şi de toţi slu­ji­to­rii lui?
    Mă leped.
    Şi de toată slu­ji­rea lui?
    Mă leped.
    Şi de toată tru­fia lui?
    Mă leped.

  2. Alice

    Cred că so­ci­e­ta­tea care se re­voltă ştie foarte bine de ce o face.
    Mi­ş­ca­rea “SMURD” e o con­venţie. Pen­tru că mi­ş­ca­rea tre­buia să aibă un nume. Şi atunci i s‑a spus SMURD. 

    So­li­da­ri­tate
    Moralitate
    Unitate
    Responsabilitate
    Dreptate

    • Sorin Sfirlogea

      Mă fe­resc deo­cam­dată de cu­vinte mari, s‑ar pu­tea să pară de­pla­sate peste ceva timp. Hai să ve­dem exact cum se fi­na­li­zează această is­to­rie și apoi vom pu­tea spune dacă a fost într-ade­văr vorba de so­li­da­ri­tate, mo­ra­li­tate, res­pon­sa­bi­li­tate. Sau doar ne-am do­rit noi să fie.

  3. Alice

    Da, şi pe mine m‑au pa­sio­nat eve­ni­men­tele din ul­ti­mele zile, prin ur­mare, le-am ur­mă­rit şi mi-am for­mat şi nişte păreri.
    1. Raed Ara­fat ştie ce face şi mai ales ŞTIE CU CINE ARE DE‑A FACE. De­ci­zia nu mi se pare pri­pită, po­ves­tea e ve­che, vezi TE­D­x­Bu­cu­resti, 2009.
    http://www.youtube.com/watch?v=N_eZjikMNC4
    A avut timp des­tul să cu­gete la schim­bare, la amenintare.
    E o de­ci­zie asu­mată şi în cu­noş­tinţă de ca­uză, şi aceea de a susţine pro­iec­tul şi aceea de a demisiona.
    2. Raed Ara­fat are drep­tul şi da­to­ria să-şi apere pro­iec­tul. Ori­cine a fă­cut ceva, cât de mic, pe lu­mea asta, ştie că se dezvoltă un ata­şa­ment te­ri­bil faţă lu­crul mâi­ni­lor tale, că e greu când vine ci­neva şi vrea să-ţi strice jucăria.
    3. Ma­rele lui me­rit, din­colo de acela de a crea in­sti­tu­ţii — mare lu­cru, rar lu­cru — e acela ca ne‑a exer­sat SOLIDARITATEA. Atunci şi acum. Atunci, când a creat Fun­da­ţia Smurd şi a în­ce­put co­lec­ta­rea ce­lor 2%. Acum, când oa­me­nii se adună pen­tru o idee, pen­tru un ideal.

    P.S. Nu ştiu câtă lume ar mai re­di­re­cţiona 2% că­tre un SMURD “pri­vat”.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.