Împarte cu prietenii










Submit

Google și eu

Au tre­cut niște ani de când, într-o după-amiază la ser­vici, Alin îmi poves­tea des­pre un nou motor de cău­tare care apă­ruse de curând – Goo­gle. Am pri­vit nițel cir­cum­spect site-ul, dar ceea ce mi-a plă­cut din prima a fost sim­pli­ta­tea lui și fap­tul că nu eram inun­dat de publi­ci­tate. Pagina albă și sim­plă, cu logo-ul lor și o casetă pen­tru tex­tul pe care vro­iai să-l cauți m-au făcut să revin. Alin pre­zi­cea că vor deveni foarte popu­lari – s-a dove­dit că a avut drep­tate. De atunci și până acum am fost con­stant un fan al pro­du­se­lor lor.

Am să spun încă de la bun înce­put că nu sunt foarte îngri­jo­rat de poves­tea secu­ri­tă­ții infor­ma­ți­i­lor mele. Se poate ca Goo­gle să le uti­li­zeze în vreun fel pe care eu nu l-am auto­ri­zat, adică să facă sta­tis­tici și să le valo­ri­fice în fel și chip, dar atâta timp cât nu-mi vâră nimic pe gât din punct de vedere mar­ke­ting, cât își men­țin poli­tica de a limita can­ti­ta­tea de publi­ci­tate care o afi­șează în pagi­nile lor, eu voi rămâne un fidel uti­li­za­tor. Nu sunt deloc îngri­jo­rat că cineva mi-ar putea citi mai­lu­rile – n-are decât, dacă i se par inte­re­sante mărun­ți­șu­rile din ele. Nu tri­mit nimic con­fi­den­țial prin mail, nu con­spir la nici o ile­ga­li­tate, nu plă­nu­iesc să devin tero­rist. Din punc­tul ăsta de vedere cred că sunt un tip nein­te­re­sant și nu sunt șanse să mă schimb.

Am apre­ciat cam tot ceea ce au pus în prac­tică cei de la Goo­gle. Am înce­put cu moto­rul de cău­tare, apoi mail și calen­dar, m-am bucu­rat de Docs și mai ales când am văzut că nu se opresc, ci fac o suită de office online. Picasa mi-a fost de aju­tor, iar pri­mul blog l-am înce­put pe blogspot.com – cum­pă­rat tot de Goo­gle. În mod evi­dent am fost plă­cut impre­sio­nat de Android și de apa­ri­ția sa pe tele­foane și tablete, mai ales că era atât de natu­ral să inte­grezi ceea ce aveai pe ser­ve­rele Goo­gle. Am auzit des­pre cum aș putea fi urmă­rit geo­gra­fic, prin inter­me­diul tele­fo­nu­lui mobil – dacă cineva e pasio­nat să știe când merg eu la ser­vici și îna­poi acasă, go ahead and have fun!

Zilele tre­cute însă am rămas pe gân­duri când Bogdan a pos­tat pe Goo­gle+ asta:

Sunt teri­fiat de per­spec­ti­vele pe care le des­chide un ast­fel de device. Nu pen­tru că ne-am trans­forma în vreun fel de borg-i, ci pen­tru că vom deveni niște imbe­cili fără cre­ier, coman­dați de la dis­tanță. Dacă pen­tru a mă duce la o libră­rie și a mă întâlni cu un pri­e­ten aș avea nevoie de hărți și apli­ca­ții care să mă ghi­deze unde să fac stânga și unde dreapta, înseamnă că m-am trans­for­mat într-o legumă ambu­lantă. Dacă momen­tele roman­tice ni le vom trăi printr-o con­e­xiune în bandă largă, înseamnă că sen­ti­men­tele noas­tre se măsoară în biți.

S-ar putea spune că ceea ce fac oche­la­rii Goo­gle face și un smar­tphone cu Android. Pro­ba­bil că da. Dar dife­rența majoră e că un tele­fon îl port de obi­cei în buzu­nar și îl scot doar atunci când am nevoie de el. Oche­la­rii pe care i-aș purta con­ti­nuu m-ar face foarte pro­ba­bil depen­dent, fără să-mi dau seama. Aș aban­dona trep­tat gân­di­rea pen­tru că nu e nevoie de ea, oche­la­rii ar face totul în locul meu. De ce să mai am simț de orien­tare? Goo­gle îmi arată pe unde s-o iau, ori­unde aș merge. De ce să mai am vreun dubiu cu pri­vire la vreme, să mă gân­desc cum să mă îmbrac și dacă să-mi iau umbrelă? Goo­gle mi-ar spune cum e vre­mea acum, care sunt șansele să plouă și pe la ce oră. Cre­ie­rul meu nu ar mai fi nece­sar. Iar un organ care nu este uti­li­zat se atro­fi­ază — cei cărora le sunt para­li­zate picioa­rele și se depla­sează cu căru­cioare, li se atro­fi­ază muș­chii picioa­re­lor. Da, chiar și smartphone-urile actu­ale sunt dău­nă­toare din acest punct de vedere, dar mi se pare că avem o șansă mai bună să ne păs­trăm dis­tanța față de o poten­ți­ală depen­dență.

E o limită până la care toată această teh­no­lo­gie e ok. Iar limita asta e aceea unde nu ne trans­formă defi­ni­tiv uma­ni­ta­tea, nu se inter­pune între noi și natură, alienându-ne. E impor­tant să greșim, să ne rătă­cim și să ajun­gem în cu totul alt loc decât am fi dorit. E impor­tant să pri­vim ochii iubi­tei atunci când îi facem o seren­adă și să sim­țim fio­rul acela unic al atin­ge­rii cu cea pe care o iubim. E impor­tant să expe­ri­men­tăm direct lumea în care trăim, să nu ne înde­păr­tăm de ea deve­nind prea urbani, prea teh­no­lo­gi­zați, prea impo­tenți. Eu cred că de data asta Goo­gle se îndreaptă într-o direc­ție greșită. Iar eu n-am să-i urmez acolo.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Alin

    Eu nu m-aș panica prea tare din cauza asta. Până la urmă, tu decizi dacă, cum și cât vei folosi o ase­me­nea teh­no­lo­gie.

    Micro­soft pre­zi­cea nive­lul ăsta de inte­grare cu ani în urmă, dar n-au avut deter­mi­na­rea și viziu­nea să-l mate­ria­li­zeze. Pro­ba­bil că cei de la Goo­gle sunt mult mai aproape acum.

    Tot de la Goo­gle pare să vină mașina care se con­duce sin­gură, utilă pen­tru orbi. Chiar dacă există pro­to­ti­pul func­țio­nal, sunt sigur că va mai trece ceva vreme până să o vedem pe stră­zile din Bucu­rești. Dar da, vii­to­rul vine tot mai repede peste noi, ale­ge­rile corecte sunt tot mai difi­cil de făcut.

    Citeam la un moment dat des­pre niște indi­vizi care exe­cu­tau _efectiv_ instruc­țiu­nile date de GPS-din mașină, ca-n armată: întoc­mai și la timp. Și-au sfâr­șit cu mași­nile înfipte prin cine știe ce gard sau pe fun­dul vre­u­nui lac din apro­pi­ere. Pen­tru nive­lul ăsta de inte­li­gență, o ase­me­nea teh­no­lo­gie repre­zintă într-adevăr un peri­col, dar poate că și o oport­u­ni­tate.

    0
    0
  2. Cristina Ciobanu

    Nu mai e nevoie sa con­struim roboti !
    Pen­tru ca unii din­tre noi vor deveni roboti!
    Teri­fi­ant !
    Si asa sun­tem depen­denti de multe , mult prea multe lucruri, ne invar­tim prin­tre ele ceas de ceas si ne mai miram ca nu avem timp des­tul.
    De fapt, nu avem spa­tiu des­tul, sun­tem inva­dati pur si sim­plu de moni­toare, tele­foane, deco­doare, mode­muri, masini de spa­lat, calcat,roboti de buca­ta­rie, cen­trale ter­mice, cea­suri elec­tro­nice, alarme, masini masini masini.
    Si va mai adu­ceti aminte de peri­oada cand se vin­deau la negru acele cea­suri cu melo­dii?
    Sau fie­ba­toa­rele polo­neze, rusesti?
    Dar cand intram online cu cele­brul dial-up si astep­tam cate 20 min ca sa se conec­teze?

    N-am la inde­mana emo­ti­coane…

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *