Împarte cu prietenii










Submit

Drive-in Resurection

E seară târ­zie peste Bucu­rești, ora­șul se pre­gă­tește de săr­bă­toa­rea Paș­te­lui. Cele câteva mașini care animă stră­zile, trec gră­bite prin băl­țile de lângă bor­duri. Ploaia cade necon­te­nit peste un oraș îmbi­bat de apă. Prin plasa umeze­lii, copa­cii au înfrun­zit din nou. Ver­dele ăsta crud sal­vează Bucu­reștiul pen­tru câtva timp, în fie­care an, în fie­care pri­mă­vară, făcându-l să pară res­pi­ra­bil, ca și cum ar putea cân­dva să se vin­dece de urâ­țe­nia ver­ti­cală și cenu­șie a beto­nu­lui.

Îna­inte de mie­zul nop­ții toată lumea se îndreaptă spre bise­rici. Cri­te­riul după care oră­șea­nul își alege bise­rica pen­tru slu­jba de învi­ere este, de bună seamă, apro­pi­e­rea de casă. Dar există și pre­fe­rințe spe­ci­ale. Unii merg la o anu­mită bise­rică pen­tru că are un anume har. Lumina luată de acolo e mai bună, mai bine­fă­că­toare – nu asta ne dorim cu toții, pro­duse de cea mai bună cali­tate? Alții aleg bise­rica după ușu­rința par­că­rii. Te sui în mașină, con­duci un pic, par­chezi, iei lumina, zici împre­ună cu cei­lalți “Ade­vă­rat a înviat!” și te gră­bești acasă unde te așteaptă bună­tă­țile pe masă.

Veniți de luați lumină. Con­vinși sau nu de sim­bo­lis­tică, oră­șe­nii se înghe­suie să-și aprindă can­de­lele de la lumina învi­e­rii. E bine să aduci lumina asta sfântă acasă, îți apără casa de rele, aduce pros­pe­ri­tate și sănă­tate. Și toate astea doar de la fla­căra plă­pândă a unei lumâ­nări aprinse de la cel din fața ta, care a aprins-o de la cel din fața lui, până la cel care a aprins-o de la lumâ­na­rea pre­o­tu­lui. Iar lumâ­na­rea pre­o­tu­lui a aprins-o chiar el, în altar, cu o bri­chetă Bic de doi lei și câțiva bani, fabri­cată în Spa­nia, dim­pre­ună cu alte cinci mili­oane de bri­chete pro­duse zil­nic. În fie­care zi fabri­cile Bic fur­ni­zează lumii cinci mili­oane de poten­ți­ale surse de îmbel­șu­gare, pros­pe­ri­tate și sănă­tate.

Poate că în anii urmă­tori vom orga­niza un drive-in pen­tru lumina învi­e­rii: treci cu mașina prin fața por­ții bise­ri­cii, mai întăi faci comanda – trei can­dele de lumină cu har și două lumâ­nări de lumină sfântă – iar zece metri mai încolo pre­o­tul înca­sează banii și te ser­vește prin gea­mul por­ti­e­rei. Nu îna­inte de a te întreba: nu doriți și niște lumină sfântă de la Ieru­sa­lim, proas­păt adusă cu avio­nul? Avem o pro­mo­ție – trei can­dele la preț de două…

Un post de tele­vi­ziune explică în mod insis­tent că lumina sfântă are garan­ție de două zile. Nici măcar nu vreau să știu ce înseamnă asta.

* * *

Prin fereas­tra lăsată de norii cenu­șii, soa­rele încă­l­zește pămân­tul îmbi­bat de apă. A plo­uat aproape toată noap­tea, mocă­nește, apoi în reprize toren­ți­ale. E bine, e pri­mă­vară, pămân­tul are nevoie de apă. Pămân­tul are întot­dea­una nevoie de apă.

E prima zi de Paște. O coadă de mașini așteaptă să intre pe poarta cimi­ti­ru­lui, dar mai întâi tre­buie să se încheie lun­gul șir de mașini care ies. Când în sfâr­șit se poate intra, coloana se pune în miș­care, cu viteza mel­cu­lui. De o parte și de alta a aleii de intrare sunt șiruri de femei și copii rromi, care te scru­tează atent să-ți sur­prindă ei pri­mii inten­ția de a da de pomană. Mași­nile trec prin­tre ei, din cănd în când gea­mul unei por­ti­ere se des­chide și o mână apare cu un pache­țel de pomană sau niște bani. Câțiva rromi se reped să apuce pri­mii prada. Cei ce nu apucă nimic insistă pe lângă mașină: dă și mie, dă și mie… Ulti­mul la rând, agen­tul de pază de la poartă pri­mește de la șoferi câte un leu-doi.

Acce­sul auto­ve­hi­co­le­lor în cimi­tir e per­mis doar în par­care – scrie mare la intra­rea în cimi­tir. Par­ca­rea e însă aproape goală, deși au intrat multe mașini. Pe ale­ile cimi­ti­ru­lui e plin de ele. Oră­șea­nul modern nu agrează mer­sul pe jos, așa că orice acti­vi­tate tre­buie să dobân­dească vari­anta sa tip drive-in. A dat o mică aten­ție la poartă ca să-și cum­pere îngă­du­ința paz­ni­ci­lor și să i se per­mită excep­ția de la regulă. De fapt excep­ția de la regulă ar fi fost dacă ar fi folo­sit par­ca­rea. Ajuns la des­ti­na­ție, des­chide por­tba­ga­jul, scoate lumâ­nă­rile. După ce le-a aprins, se așează pe mar­gi­nea de beton a mor­mân­tu­lui și dea­pănă povești des­pre deșer­tă­ciu­nea vie­ții, des­pre cum toți sfâr­șim acolo, în cimi­tir. Des­pre inu­ti­li­ta­tea zba­te­ri­lor noas­tre coti­diene, zădăr­ni­cite de acest sfâr­șit impla­ca­bil, care ne ega­li­zează pe toți și ne lip­sește defi­ni­tiv de tot ceea ce ne-am stră­duit să ago­ni­sim. Oftează filo­zo­fic, apoi dis­cută des­pre dro­bul de miel și vinul ăla de la țară, natu­ral — tre­buie musai să vii să bei un pahar, e feno­me­nal! Repriza de umi­li­tate se sfâr­șește la fel de brusc cum a înce­put.

Într-un colț de cimi­tir, o fami­lie de rromi a pus manele în mașină, lăsând por­ti­e­rele des­chise. Fie­care are o cutie de bere în mână și cioc­nesc netul­bu­rați, pri­vind către cru­cea de pia­tră, pe care și-au agă­țat hai­nele. E doar o încă­l­zire pen­tru a doua zi, când e Paș­tele bla­ji­ni­lor. Atunci vor veni cu mult mai multe mașini în cimi­tir, vor scoate gră­ta­rele și vor petrece cu mici, bere și cu muzica dată tare, ca să se bucure de pro­mi­siu­nea învi­e­rii împre­ună cu cei duși. Are să vină și un preot ca să țină o slu­jbă scurtă – bise­rica nu agrează ofi­cial petre­ce­rile în cimi­tir, dar rro­mii plă­tesc bine, așa că se pot închide ochii la aceste încăl­cări ale canoa­ne­lor bise­ri­cești.

Pe aleea ală­tu­rată, doi bătrâni se îndreaptă spre ieșire cu pași grei, pri­vind cu mânie spre țiga­nii petre­că­reți și întrebându-se care din­tre ei va mai apuca să dez­a­probe petre­ce­rea anu­lui vii­tor.

* * *

Învi­e­rea este cea care ar tre­bui să ne dea încre­dere că toată această nesfâr­șită tru­fie, semă­nată în noi de pro­pria noas­tră nepu­tință, se mai poate totuși vin­deca.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *