Se spune că dacă vrei să cunoști cu adevărat un prieten trebuie să fii trecut împreună cu el prin patru tipuri de experiențe: la drum, la bani, la băutură și la femei. Desigur, mă refer la prietenii de sex masculin. Nu mai știu exact de la cine am auzit teoria asta, dar mi‑a rămas în minte pentru că mi s‑a părut interesantă și, în egală măsură, utilă. De‑a lungul timpului, interacționând cu diverși inși, dintre care unii mi-au rămas doar amici, iar alții mi-au devenit prieteni, am observat că modul ăsta de a privi lucrurile te duce adesea la concluzii (aproape) corecte. De fapt nu e nici o mirare, până la urmă este vorba despre patru situații în care ieși din rutina zilnică, pierzi controlul asupra eventualelor măști pe care le porți de obicei și te expui celorlalți așa cum ești în realitate. Doar că nouă, bărbaților, ni se aplică regula controlului permanent și complet – nu este social acceptabil să-ți pierzi busola în nici o împrejurare.
Călătoriile te expun necunoscutului. Înainte era chiar mai complicat: nu știai cu siguranță cu ce te vei deplasa, unde vei dormi și ce vei mânca. Drumurile de acum două sute de ani erau mult mai anevoioase și periculoase, puteai să dai de tâlhari care să te prade și să te lase fără mijloace de supraviețuire în mijlocul pustietății. Astăzi e mult mai ușor. Ne planificăm călătoriile din timp, facem rezervări și ne ținem banii în cont, ca să nu ni‑i fure cineva. E drept că și tâlharii s‑au adaptat și ei: nu te mai pradă la drumul mare, și-au deschis agenții de turism, hoteluri și restaurante. Dar cu toate facilitățile prezentului reușim mai mereu să ne punem în situații dificile într‑o călătorie. Necunoscutul ne înfricoșează suficient de mult ca să renunțăm la măștile sub care ne ascundem de obicei și să ne scoatem la iveală slăbiciunile și temerile. Un tren pe care îl pierdem, o autostradă cu prea mult trafic, un avion ratat, o rezervare de hotel pe care ești sigur că ai făcut‑o, dar recepționerul nu a auzit de ea, o decolare cu turbulențe, toate astea ne demască adevărata fire, comportamentul nedisimulat. Dacă urmărești cum reacționează un bărbat în astfel de situații vei afla multe lucruri despre el: dacă îi e frică sau nu de moarte (sau poate mai corect spus – cât de frică îi e de moarte, pentru frică ne este tuturor…), dacă își poate păstra cumpătul în situații dificile, dacă e capabil să găsească soluții pentru ele, dacă începe să dea vina pe oricine altcineva în afara de el. Și astfel vei știi dacă poți să te bizui pe el atunci când e greu.
Femeile sunt călcâiul lui Ahile pentru orice bărbat. Mă rog, cu excepția homosexualilor. Dar vorbind despre majoritatea heterosexuală, e greu să-ți închipui un bărbat căruia să nu‑i vină de hac (până la urmă) o femeie. Ne place sau nu, toți avem slăbiciunile noastre în privința asta. Iar când se spune că trebuie să cunoști cum se comportă un bărbat la femei, nu înseamnă că trebuie să mergi împreună cu el la o partidă de sex în grup. Trebuie să‑l observi cum reacționează atunci când remarcă o femeie interesantă pentru el din punct de vedere sexual. Atunci animalul din el vrea să iasă la suprafață și să preia controlul. Uneori reușește – știm cu toții cum reacționează soldații în termen sau unii șoferi la vederea unei femei frumoase, pe stradă. Alteori autocenzura se împotrivește și rezultă forme mai elaborate de reacție – donjuan-ul de profesie, cel care folosește cuvinte vulgare pentru a atrage atenția asupra sexualității lui, metrosexualul de ocazie. Să știi dacă un bărbat e capabil să-și țină instinctele în frâu, este cu siguranță important atunci când ți‑l dorești prieten sau colaborator apropiat, pentru că vei avea certitudinea că va folosi întotdeauna rațiunea și morala în detrimentul hormonilor.
Băutura e un alt mod de a‑ți pierde controlul. Alcoolul te învăluie în plăcutele sale mreje, treptat, insinuant, sub forma unei bune dispoziții, combinată adesea cu o neobișnuită, dar — vai! — trecătoare acuitate intelectuală. Scapi de inhibiții, de autocenzura impusă de spectrul ridicolului și a penibilului, temerile ți se risipesc. Ești pe acoperișul lumii, stăpânul ei. Știi totul, vrei totul, poți orice. Din această postură inedită în care a ajuns neașteptat de repede, dar atât de meritat pentru că nu‑i nimeni ca el, bărbatul devine de obicei sincer cu cei din jur – nu mai are rost să se ascundă acum că e în vârful piramidei, își poate deci exhiba toate laturile sale ascunse. Grobianismul, mitocănia, meschinăriile și tot arsenalul care eventual îl are în dotare sunt scoase la paradă. Ușurința cu care un bărbat ajunge să piardă controlul, să-și bea mințile cum se spune, te lămurește asupra puterii sale de a se controla. Iar după ce pierde controlul, ceea ce se zărește de sub carapacea conveniențelor rutiniere este edificator pentru a‑i cunoaște într-adevăr caracterul.
Am lăsat la urmă banii. Se pare că ei nasc în cei mai mulți dintre noi niște emoții atât de puternice, încât nu le putem rezista. Se spune chiar că fiecare om are un preț, adică o sumă de bani de la care începe să fie dispus să facă orice. Probabil că nu e 100% adevărat, dar bănuiesc că procentul celor care nu renunță la principii, indiferent de suma oferită, este subunitar. Lăcomia este motorul societății actuale și aș putea afirma, fără teama de a greși, că lucrurile s‑au înrăutățit în ultimele două-trei sute ani. Profitul și societatea consumatorismului ne îndeamnă să fim lacomi, tot mai lacomi. Modelele de reușită din jurul nostru sunt tot mai legate de bani și tot mai departe de spirit. De aceea e important să știi cum va reacționa cel pe care îl crezi prieten în preajma banilor. Ar fi gata să te vândă pentru suma potrivită? Sau va rămâne lângă tine și te va susține chiar dacă pierde și el deopotrivă? Îți socotește fiecare bănuț pe care se întâmplă să i‑l datorezi?
Până la urmă nu putem să ne alegem prietenii doar dintre cei care ar trece toate aceste probe. Ar însemna probabil să ne mulțumim cu foarte puțini. Prietenia este și toleranța pe care o avem față de ceilalți, îngăduința de a trece peste defectele lor – știute sau neștiute – și puterea de uita imperfecțiunile firii umane, atunci când sunt mai puține decât ești pregătit să accepți. E bine totuși să știi calitățile și defectele prietenilor, pentru ca, atunci când drumul tău apucă într‑o altă direcție — dorită sau nu — să știi pe cine te poți totuși bizui și să fii pregătit să‑i ierți pe cei care nu vor mai merge alături de tine.
7:04
Cred ca prietenii adevarati in viata (fie ei femei, sau babati) sunt foaaaaarte putini la numar si sunt acele persoane de care ajungi sa te simti legat pur si simplu sau dupa ce travesezi impreuna cu ei o situatie sau o perioada speciala. Ma refer la prieteni pe care ii cunosti si care te cunosc in proportie de 90%, care au fost, sunt si vor fi alaturi de tine in orice situatie. Acestora nu cred ca am apucat sa le dam “teste”. Pe acestia i‑am “castigat” pana la o anumita varsta, viata ni i‑a scos in cale. Nu cred ca toata viata poti gasi prieteni adevarati, devotati. Iar “testele” devin atunci inutile.
23:04
Cred că mai poți adăuga o ipostază: puterea.
6:04
Hmmm… Cred că da. Deși simt că există o vecinătate strânsă între setea de putere și lăcomia de bani. Dar e adevărat că există oameni pe care puterea, sau mai bine zis autoritatea formală (pentru că puterea e ceva ce vine din interiorul individului, nu ți se poate conferi), îi transformă dramatic în mici tirani, gata să calce pe cadavre pentru a‑și afirma propriul succes.
Good point.