Franța res­piră pu­țin îna­inte de ul­tima rundă. Co­men­ta­to­rii din toată lu­mea însă ne spun că ceea ce e im­por­tant nu e bă­tă­lia din­tre Ho­l­lande și Sar­kozy – deși are și ea mize foarte im­por­tante – cât mai cu seamă as­cen­siu­nea ex­tre­me­lor de dreapta și de stânga, care au ob­ți­nut îm­pre­ună aproape o tre­ime din vo­turi. Dacă ți­nem cont de fap­tul că vreo 15% din po­pu­la­ția Fran­ței sunt imi­granți, care pro­ba­bil nu se iden­ti­fică cu na­țio­na­lis­mul ex­tre­me­lor po­li­tice, aș în­clina să cred că de fapt e vorba de un pro­cent co­rec­tat de 40% de sus­ți­nă­tori fran­cezi ai ide­i­lor ex­tre­miste. Pen­tru o țară ca Franța, e imens. Iar doamna Le Pen le spu­nea sus­ți­nă­to­ri­lor ei: la ba­ta­i­lle de France ne fait que commencer.

Se spune că Sar­kozy e o pa­coste, dar cel pu­țin s‑a în­țe­les cu ma­dam Mer­kel și că ale­ge­rea lui Ho­l­lande pune sub sem­nul în­tre­bă­rii toate aceste în­țe­le­geri. Deci Franța e în pe­ri­col, adică Eu­ropa e în pe­ri­col. Într-un fel ciu­dat, simt că ar fi mai bine să se lim­pe­zească apele și să ve­dem care e ade­vă­rata va­loare a Fran­ței. Dacă va re­uși într-ade­văr să re­ziste cri­zei fără a fi în tan­dem cu Ger­ma­nia, vom ști cel pu­țin că tre­buie să pri­vim cu res­pect această eco­no­mie. Im­pre­sia mea din acest mo­ment este că, fără Ger­ma­nia, Franța e doar un ba­lon de să­pun care se va sparge la prima su­flare de vânt. Dar, dacă am drep­tate și Ho­l­lande câștigă, s‑ar pu­tea să asis­tăm la eve­ni­mente care să nu ne prea placă. Din per­spec­tiva asta Ho­l­lande este și el un ex­tre­mist, pen­tru că vrea să dă­râme în­treaga con­struc­ție eco­no­mică franco-ger­mană – cea care pare să țină echi­li­brul Eu­ro­pei în acest mo­ment – și să in­sta­u­reze un na­țio­na­lism eco­no­mic francez.

Pu­țin mai la est, o par­la­men­tară el­ve­ți­ană s‑a plâns într‑o emi­siune te­le­vi­zată că sunt prea mulți imi­granți ger­mani. Nu e o glumă: imi­granți ger­mani. Se pare că în do­me­niul ser­vi­ci­i­lor din El­ve­ția ac­ti­vează des­tul de mulți ger­mani, atrași de câști­gu­rile foarte fru­moase din acest sec­tor. Iar el­ve­ție­nii sunt tot mai ne­mul­țu­miți de asta. Deo­cam­dată vor să ia mă­suri de re­du­cere pen­tru emi­gran­ții din ță­rile Eu­ro­pei de Est, dar doamna Ri­c­kli zice că mă­sura ar tre­bui ex­tinsă și la ger­mani. Și că pri­mește multe sem­nale de sus­ți­nere de la populație.

Mai la nord, adică în Olanda, toc­mai a pi­cat un gu­vern mi­no­ri­tar sus­ți­nut de un par­tid ex­tre­mist. Mulți spun că în cheia asta tre­buie ci­tită în­ver­șu­na­rea cu care Olanda s‑a opus in­tră­rii Ro­mâ­niei în spa­țiul Schen­gen. Acum însă si­tu­a­ția e des­tul de tul­bure, cu un bu­get ne­fi­na­li­zat și ne­voia de a or­ga­niza ale­geri anticipate.

Gân­dindu-mă la fap­tul că ex­tre­mis­mul se ac­ti­vează într‑o Eu­ropă ne­li­niș­tită de prea lunga criză eco­no­mică și fi­nan­ci­ară, m‑am în­tre­bat care e si­tu­a­ția de la noi din acest punct de ve­dere. Am ră­su­flat ușu­rat pen­tru că PRM-ul lui Va­dim Tu­dor se pare că a cam su­com­bat – el li­der ma­ximo e cam bol­nav și s‑a cam re­tras din po­li­tică, do­ve­dind ast­fel că în­treg par­ti­dul era o bă­șică de să­pun, for­mată în spa­tele unui mare de­ma­gog. PNG-ul nu mi se pare ex­tre­mist ci mai de­grabă pe­ni­bil – ni­meni nu‑l ia în se­rios pe Be­cali, ca­pa­bil doar de ce­le­brele sale aro­ganțe și, une­ori, de ges­turi lă­u­da­bile, cum a fost aju­to­rul dat la des­ză­pe­zire. Mi-am amin­tit apoi de PP-DD, de OTV-ul po­li­tic și m‑am în­tre­bat ce rol va juca la ur­mă­toa­rele alegeri.

Să spun drept nu prea știu ce vrea par­ti­dul ăsta de­cât din au­zite. Acum vreo săp­tămână vor­beam cu un pri­e­ten des­pre asta și-mi spu­nea că l‑a ur­mă­rit pe Dan Dia­co­ne­scu ex­pli­când la OTV cum va gu­verna el Ro­mâ­nia. Era ab­so­lut fas­ci­nantă si­gu­ranța și dez­in­vol­tura cu care ex­plica te­les­pec­ta­to­ri­lor te­o­ri­ile sale de ma­cro­e­co­no­mie, fă­când to­tul să pară sim­plu și clar. Pen­tru cei care nu pri­cep cu func­țio­nează eco­no­mia Ro­mâ­niei – mă re­fer la cei care n‑au nici cea mai vagă idee – Dan Dia­co­ne­scu ar pu­tea pă­rea un ade­vă­rat Me­sia. N‑am ui­tat pe site-ul par­ti­du­lui și m‑am în­chi­nat ci­tind lista ce­lor do­uă­zeci de puncte ale pro­gra­mu­lui. Sis­te­mul ju­di­ciar ba­zat pe ju­rați, tri­bu­na­lul po­po­ru­lui care să ju­dece po­li­ti­cie­nii care ne-au con­dus până acum, răs­pun­dere ma­te­rială pen­tru ju­de­că­to­rii și pro­cu­ro­rii care gre­șesc – mă­suri de o gra­vi­tate enormă, care ar afecta pro­fund Ro­mâ­nia – stau ală­turi de as­pecte hi­lare cum ar fi eva­cu­a­rea dem­ni­ta­ri­lor din Pa­la­tul Par­la­men­tu­lui, Vic­to­ria și Co­tro­ceni sau in­ter­zi­ce­rea ta­xei pen­tru ra­dio și TVR.

Dia­co­ne­scu face ceea ce a fă­cut și cu OTV-ul în te­le­vi­ziune: ex­ploa­tează pros­tia ro­mâ­ni­lor. Prin pos­tul de te­le­vi­ziune a re­u­șit s‑o trans­forme în bani. Printr-un par­tid po­li­tic va în­cerca s‑o trans­forme în forță po­li­tică. Și nu poți să nu te în­trebi dacă acest per­so­naj nu e cumva cel mai pe­ri­cu­los ex­tre­mist pe care îl avem în acest mo­ment, cel care ar pu­tea să in­tro­ducă în Ro­mâ­nia zi­lei de mâine cea mai pe­ri­cu­loasă ame­nin­țare, care poate naște apoi orice formă de de­vi­a­ție so­cio-po­li­tică: te­ro­ris­mul prostiei.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.