Cred că știu cum să fac rost de bani pen­tru bu­ge­tul Ro­mâ­niei. Treaba e ab­so­lut sim­plă și ex­trem de ușor de im­ple­men­tat, deși ideea mea nu e ab­so­lut de­loc ori­gi­nală. Un bob ză­bavă că vă spun, dar mai în­tâi nițică is­to­rie. M‑am tot ui­tat eu ca pros­tul la pre­țul com­bus­ti­bi­lu­lui în ul­ti­mii ani și, de fi­e­care dată când se în­tâm­pla vreo creș­tere mai ne­sim­țită mare, mă aș­tep­tam să văd cum scade nu­mă­rul de ma­șini de pe stradă, ca semn al fap­tu­lui că oa­me­nii nu-și per­mit să mai cum­pere pre­ți­o­sul li­chid. De fi­e­care dată s‑a do­ve­dit că mă în­șel. Stră­zile și șo­se­lele Ro­mâ­niei sunt la fel de aglo­me­rate, deși din 2009 până azi am tre­cut de la apro­xi­ma­tiv 3 lei pe li­tru de ben­zină la 6 lei li­trul de ben­zină. Bașca, în­tre timp au scă­zut sa­la­ri­ile bu­ge­ta­ri­lor și pen­si­ile pen­sio­na­ri­lor și a cres­cut și șo­ma­jul. Ro­mâ­nii însă nu se dau bă­tuți, merg în con­ti­nu­are cu mașina.

Dru­mu­rile din Ro­mâ­nia sunt într‑o stare des­tul de proastă și, chiar dacă multe au fost pe­ti­cite sau chiar as­fal­tate, ab­sența autos­tră­zi­lor sau a șo­se­le­lor cu mai multe benzi pe sens face ca tra­fi­cul să fie un cal­var. În ora­șele mari nu­mă­rul tot mai mare de ma­șini e o sursă zil­nică de stress, ge­ne­rând cos­turi tot mai mari cu com­bus­ti­bi­lul și tot mai mult timp pier­dut pen­tru de­pla­sare. Dar cu toate as­tea ro­mâ­nii con­ti­nuă să cir­cule în auto­mo­bile cu o fre­ne­zie incredibilă.

E clar deci că în Ro­mâ­nia do­rința de a șofa e mai mare de­cât orice alt im­pe­di­ment care ar sta în ca­lea aces­tei plă­ceri. Pu­tem con­clu­ziona că, in­di­fe­rent ce obs­ta­cole se vor pune în ca­lea șo­fa­tu­lui, ro­mâ­nii se vor stră­dui să le de­pă­șească pen­tru a‑și urma pa­siu­nea auto­mo­bi­lis­tică. Acest as­pect este foarte im­por­tant pen­tru sus­ți­ne­rea te­o­riei mele. Să tre­cem acum la a doua componentă.

După ‘89 exa­me­nul auto s‑a sim­pli­fi­cat foarte mult. A fost scoasă proba de șo­fat noap­tea, dar mai im­por­tant de­cât asta, s‑a eli­mi­nat proba de po­li­gon auto. Con­se­cin­țele le trăim cu to­ții – pe de o parte tre­buie să trăim zi de zi în tra­fic cu per­so­naje care n‑au nici cea mai vagă idee des­pre ma­ne­vra­rea unei ma­șini, pe de altă parte avem oport­u­ni­ta­tea de a râde cu poftă ui­tându-ne pe in­ter­net la fil­mu­lețe cu pe­ri­pe­ți­ile aces­tor per­so­naje. Un ochi râde, al­tul plânge. N‑am să in­sist aici des­pre lipsa cu­noș­tin­țe­lor ele­men­tare des­pre ma­ne­vra­rea unui auto­mo­bil, des­pre uti­li­ta­tea aces­tor cu­noș­tințe în tra­fic și nici des­pre con­se­cin­țele lip­sei aces­tor cu­noș­tințe asu­pra ce­lor­lalți par­ti­ci­panți la tra­fic: timp pier­dut, com­bus­ti­bil ars inu­til, ac­ci­dente, nervi. Nu dați din cap apro­ba­tor: sta­tis­tic vor­bind, 80% din­tre voi fa­ceți parte din această ca­te­go­rie Smile.

Iată deci care este ideea mea de fi­nan­țare a bu­ge­tu­lui Ro­mâ­niei: re­in­tro­du­ce­rea pro­bei de po­li­gon. Toate per­mi­sele de con­du­cere auto lu­ate fără această probă vor fi anu­late într-un anu­mit ter­men dacă per­soana res­pec­tivă nu pro­mo­vează exa­me­nul de po­li­gon auto. Evi­dent, va exista și o taxă de exa­mi­nare, de pildă 150 de lei. 

Să fa­cem un mic cal­cul pen­tru Bu­cu­rești: în pre­zent sunt circa 1,2 mi­li­oane de ma­șini îma­tri­cu­late. Îna­inte de ‘89 erau circa 200 de mii. Re­zultă că există un po­ten­țial de apro­xi­ma­tiv un mi­lion de șo­feri care nu au acest exa­men dat. Dacă luăm în con­si­de­rare că în multe fa­mi­lii sunt mai multe per­mise pen­tru ace­eași ma­șină (să zi­cem o me­die de 1,5 per­mise pe fi­e­care auto­mo­bil în­ma­tri­cu­lat) ajun­gem la un po­ten­țial de 1,5 mi­li­oane can­di­dați la acest exa­men. Mai pu­nem în cal­cul și fap­tul că mulți nu‑l vor lua din prima – eu con­si­der că me­dia va fi de 2 în­cer­cări pen­tru a re­uși. Asta ne duce la un to­tal de de 3 mi­li­oane de exa­mi­nări. Adică 450 mi­li­oane de lei. Nu‑i rău, nu? În­mul­țiți cu 5 pen­tru a ajunge la nive­lul în­tre­gii Ro­mâ­nii (am zis de la mine că Bu­cu­reștiul re­pre­zintă 20% din to­ta­lul ma­și­ni­lor din România). 

Ar mai fi ceva: se va ge­nera o în­treagă in­dus­trie de pre­gă­tire pen­tru acest exa­men. In­struc­tori, po­li­goane rea­me­na­jate, cărți, DVD-uri – tot ta­câ­mul. Bă­nu­iala mea e că ci­fra de afa­ceri în ju­rul exa­mi­nă­rii ar egala va­loa­rea ta­xe­lor. Ceea ce n‑ar fi de­loc rău, pen­tru că o tre­ime din sumă ajunge tot la bu­get prin taxe și im­po­zite. Pro­ba­bil va exista și o eva­ziune, in­struc­tori la ne­gru etc dar astea‑s in­e­vi­ta­bile în Ro­mâ­nia. Și uite-așa îm­puș­căm mai mulți ie­puri dintr‑o dată: se mai îm­bu­nă­tă­țește tra­fi­cul pu­țin și fa­cem rost și de niște bani la bu­get. Cu care fa­cem in­ves­ti­ții. Pe care le câștigă spon­so­rii par­ti­de­lor po­li­tice. Și toată lu­mea e fericită.

Nu‑i așa că e o idee mă­reață? Aveți ba­nii pregătiți? Winking smile


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.