Cred că știu cum să fac rost de bani pentru bugetul României. Treaba e absolut simplă și extrem de ușor de implementat, deși ideea mea nu e absolut deloc originală. Un bob zăbavă că vă spun, dar mai întâi nițică istorie. M‑am tot uitat eu ca prostul la prețul combustibilului în ultimii ani și, de fiecare dată când se întâmpla vreo creștere mai nesimțită mare, mă așteptam să văd cum scade numărul de mașini de pe stradă, ca semn al faptului că oamenii nu-și permit să mai cumpere prețiosul lichid. De fiecare dată s‑a dovedit că mă înșel. Străzile și șoselele României sunt la fel de aglomerate, deși din 2009 până azi am trecut de la aproximativ 3 lei pe litru de benzină la 6 lei litrul de benzină. Bașca, între timp au scăzut salariile bugetarilor și pensiile pensionarilor și a crescut și șomajul. Românii însă nu se dau bătuți, merg în continuare cu mașina.
Drumurile din România sunt într‑o stare destul de proastă și, chiar dacă multe au fost peticite sau chiar asfaltate, absența autostrăzilor sau a șoselelor cu mai multe benzi pe sens face ca traficul să fie un calvar. În orașele mari numărul tot mai mare de mașini e o sursă zilnică de stress, generând costuri tot mai mari cu combustibilul și tot mai mult timp pierdut pentru deplasare. Dar cu toate astea românii continuă să circule în automobile cu o frenezie incredibilă.
E clar deci că în România dorința de a șofa e mai mare decât orice alt impediment care ar sta în calea acestei plăceri. Putem concluziona că, indiferent ce obstacole se vor pune în calea șofatului, românii se vor strădui să le depășească pentru a‑și urma pasiunea automobilistică. Acest aspect este foarte important pentru susținerea teoriei mele. Să trecem acum la a doua componentă.
După ‘89 examenul auto s‑a simplificat foarte mult. A fost scoasă proba de șofat noaptea, dar mai important decât asta, s‑a eliminat proba de poligon auto. Consecințele le trăim cu toții – pe de o parte trebuie să trăim zi de zi în trafic cu personaje care n‑au nici cea mai vagă idee despre manevrarea unei mașini, pe de altă parte avem oportunitatea de a râde cu poftă uitându-ne pe internet la filmulețe cu peripețiile acestor personaje. Un ochi râde, altul plânge. N‑am să insist aici despre lipsa cunoștințelor elementare despre manevrarea unui automobil, despre utilitatea acestor cunoștințe în trafic și nici despre consecințele lipsei acestor cunoștințe asupra celorlalți participanți la trafic: timp pierdut, combustibil ars inutil, accidente, nervi. Nu dați din cap aprobator: statistic vorbind, 80% dintre voi faceți parte din această categorie .
Iată deci care este ideea mea de finanțare a bugetului României: reintroducerea probei de poligon. Toate permisele de conducere auto luate fără această probă vor fi anulate într-un anumit termen dacă persoana respectivă nu promovează examenul de poligon auto. Evident, va exista și o taxă de examinare, de pildă 150 de lei.
Să facem un mic calcul pentru București: în prezent sunt circa 1,2 milioane de mașini îmatriculate. Înainte de ‘89 erau circa 200 de mii. Rezultă că există un potențial de aproximativ un milion de șoferi care nu au acest examen dat. Dacă luăm în considerare că în multe familii sunt mai multe permise pentru aceeași mașină (să zicem o medie de 1,5 permise pe fiecare automobil înmatriculat) ajungem la un potențial de 1,5 milioane candidați la acest examen. Mai punem în calcul și faptul că mulți nu‑l vor lua din prima – eu consider că media va fi de 2 încercări pentru a reuși. Asta ne duce la un total de de 3 milioane de examinări. Adică 450 milioane de lei. Nu‑i rău, nu? Înmulțiți cu 5 pentru a ajunge la nivelul întregii Românii (am zis de la mine că Bucureștiul reprezintă 20% din totalul mașinilor din România).
Ar mai fi ceva: se va genera o întreagă industrie de pregătire pentru acest examen. Instructori, poligoane reamenajate, cărți, DVD-uri – tot tacâmul. Bănuiala mea e că cifra de afaceri în jurul examinării ar egala valoarea taxelor. Ceea ce n‑ar fi deloc rău, pentru că o treime din sumă ajunge tot la buget prin taxe și impozite. Probabil va exista și o evaziune, instructori la negru etc dar astea‑s inevitabile în România. Și uite-așa împușcăm mai mulți iepuri dintr‑o dată: se mai îmbunătățește traficul puțin și facem rost și de niște bani la buget. Cu care facem investiții. Pe care le câștigă sponsorii partidelor politice. Și toată lumea e fericită.
Nu‑i așa că e o idee măreață? Aveți banii pregătiți?
Lasă un comentariu