Dreptul la un primar competent

Foarte mulți din­tre cei pe care îi cu­nosc îmi spun că nu se vor duce să vo­teze la ale­ge­rile lo­cale pen­tru că nu au pe cine să aleagă. Dacă stau bine să mă gân­desc cam ăsta e prin­ci­pa­lul mo­tiv pen­tru care nu mă duc nici eu pe la urne de ceva vreme. Toți știm că orice par­tid am vota ne-am alege cam cu ace­leași loaze po­li­tice, unite de ace­leași ide­a­luri de ho­ție și min­ciună. Lu­mea s‑a acrit de ei, ace­eași în fi­e­care zi, la fi­e­care din­tre ale­geri, așa că nici nu se mai de­ran­jează ni­meni să facă dru­mul până la sec­ția de votare.

Mie mi se pare că ale­ge­rile pen­tru pri­mă­rie sunt mult mai im­por­tante de­cât cele ge­ne­rale. Ad­mi­nis­tra­rea co­mu­ni­tă­ții în care tră­iești are mult mai multe im­pli­ca­ții prac­tice și ime­di­ate de­cât dis­cu­ți­ile ide­o­lo­gice din par­la­ment. Să fim re­a­liști: în ziua de azi par­la­men­ta­rii nu au aproape nici o in­flu­ență asu­pra ac­tu­lui de gu­ver­nare — cei care sunt la pu­tere vo­tează tot ce pro­pune gu­ver­nul din mo­tive de dis­ci­plină de par­tid, iar cei ce sunt în opo­zi­ție vo­tează îm­po­triva ori­că­rei ini­ția­tive gu­ver­na­men­tale din da­to­ria de a con­tra pu­te­rea (ceea ce e tot un fel de dis­ci­plină de par­tid). La asta se ada­ugă și fap­tul că mai me­reu am fost sub atenta su­pra­ve­ghere a Uniu­nii Eu­ro­pene și FMI, care ne-au cam tra­sat multe din li­ni­ile di­rec­toare so­ci­ale, eco­no­mice și po­li­tice. Așa­dar un par­la­men­tar slab sau nu are o prea mică in­flu­ență asu­pra ac­tu­lui de gu­ver­nare pro­priu-zis.  Pe când func­ția de pri­mar, spre de­o­se­bire de cea de par­la­men­tar, nu pre­su­pune să dai din gură și să dormi într-un fo­to­liu de șe­dință, ci să faci lu­cruri con­crete pen­tru co­mu­ni­tate. Deci avem tot drep­tul să îi res­pin­gem pe toți, în bloc, dacă nu sunt convingători.

Dacă ne gân­dim pu­țin o să ob­ser­văm că există o di­fe­rență no­ta­bilă în­tre ca­uza prin­ci­pală a ab­sen­te­is­mu­lui și ceea ce ne spune mass-me­dia. Presa vor­bește in­sis­tent des­pre lipsa de in­te­res față de po­li­tică, fața de te­mele eco­no­mice și so­ci­ale care ar tre­bui abor­date în Ro­mâ­nia zi­le­lor noas­tre. Dar nu ăsta e ade­vă­rul. Foarte mulți ro­mâni pro­ba­bil s‑ar duce la vot dacă ar avea po­si­bi­li­ta­tea de a‑și ex­prima acest punct de ve­dere: mă in­te­re­sează vo­tul, vreau să-mi spun pă­re­rea des­pre vi­i­to­rul pri­mar, dar nici unul din­tre can­di­dați nu e în­de­a­juns de bun pen­tru această func­ție. Iar con­clu­zi­ile ar fi mult di­fe­rite dacă am afla de pildă că mai mult de 50% din bu­cu­reș­teni con­si­deră că — din punc­tul lor de ve­dere — nici unul din­tre can­di­dați nu e în­de­a­juns de bun pen­tru pos­tul de primar.

Care ar tre­bui să fie con­se­cin­țele când acest tip de vot ar fi ma­jo­ri­tar, e greu de spus. În mod nor­mal par­ti­dele res­pec­tive ar tre­bui să-și re­tragă can­di­da­ții și să pro­pună al­ții. Asta i‑ar obliga pro­ba­bil să con­sulte acest elec­to­rat care a res­pins toți can­di­da­ții și să afle ce își do­resc de fapt oamenii.

De aici pot să în­ceapă o mul­țime de dis­cu­ții. De pildă des­pre ce se în­tâm­plă când oa­me­nii vo­tează într-una pen­tru res­pin­ge­rea tu­tu­ror can­di­da­ți­lor. De câte ori ar tre­bui să se poată re­face ale­ge­rile? Ce se în­tâm­plă dacă nu se ajunge la ale­ge­rea unui pri­mar după ce se epu­i­zează nu­mă­rul de re­pe­tări ad­mise? De­si­gur, ar fi mai greu de­cât e acum să duci la ca­păt ale­ge­rea unui pri­mar. Dar dacă asta ne-ar reda drep­tul de a avea un pri­mar com­pe­tent, eu zic că me­rită. Voi ce credeți?

 Loading …

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...