Cocoșul galic

Ieri, la su­m­mi­tul de la Bru­xe­l­les, dom­nul Ho­l­lande a fă­cut cât se poate de clar fap­tul că nu are de gând să con­ti­nue co­la­bo­ra­rea cu Ger­ma­nia. S‑a aliat în schimb cu Spa­nia, Ita­lia și Gre­cia pen­tru a cere emi­te­rea de eu­ro­bon­duri, pe care Banca Cen­trală Eu­ro­peană să le vândă pen­tru a fi­nanța ță­rile din zona euro. Acuma în­tre­bați-vă de ce ar cum­păra ci­neva eu­ro­bon­duri? Pen­tru că vrea să in­ves­tească în Gre­cia sau Ita­lia sau Spa­nia? Evi­dent, nu. Ni­meni nu cred că se în­ghe­suie să in­ves­tească nici mă­car în Franța. Sin­gura țară cre­di­bilă în acest mo­ment este Ger­ma­nia. Deci dom­nul Ho­l­lande vrea să se îm­pru­mute toți pe barba nem­ți­lor, cu alte cu­vinte “dați-ne bani, că vi‑i dă îna­poi ma­dam Merkel”.

Din punct de ve­dere is­to­ric, acesta este un exem­plu cla­sic de hai­du­cie: iei de la bo­gați și dai la să­raci. Pro­blema e că, tot is­to­ria ne arată, că ăia bo­gați – dacă se prind că vor fi jec­mă­niți – se re­trag în vreo for­ti­fi­ca­ție, unde nu mai ai cum să‑i ajungi. Adică, în ca­zul nos­tru, dacă nem­ții se vor simți fu­rați se poate să zică: nein! și să pro­ducă o mică scin­dare în zona euro. Ceea ce nu cred că ar da bine pen­tru ni­meni. Am o bă­nu­ială că asis­tăm la în­ce­pu­tul unei bă­tă­lii îndelungate.

Mi-aduc aminte cu oca­zia asta de o glumă ră­u­tă­cioasă, dar atât de ade­vă­rată, la adresa fran­ce­zi­lor: de ce și-au ales co­co­șul ca sim­bol na­țio­nal? Pen­tru că e sin­gura pa­săre care stă cu pi­cioa­rele în ra­hat, dar cântă.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...