De pu­ține ori am ni­me­rit așa de strâmb în plim­bă­rile noas­tre cum ni s‑a în­tâm­plat în we­e­ken­dul tre­cut. Pur și sim­plu ni­mic nu s‑a le­gat, aproape toate au ie­șit pe dos. Por­ni­sem cu mari spe­ranțe că­tre ves­tul Bu­cu­rești­u­lui, să ve­dem pa­tru obiec­tive: mâ­năs­ti­rea Co­bia, pa­la­tul brân­co­ve­nesc de la Po­tlogi, co­na­cul Dru­gă­ne­scu de la Sto­e­nești și mâ­năs­ti­rea Bo­lin­tin Vale. Am luat‑o pe autos­tradă până la ie­și­rea spre Gă­iești și de acolo am apu­cat că­tre munte. Ce să vă spun… in­di­ca­toa­rele din zona aia sunt mai rare de­cât creș­te­rile de pen­sii din Ro­mâ­nia. Am în­cur­cat dru­mu­rile de mai multe ori, până când m‑am ener­vat și am în­ce­put să în­treb lo­cal­ni­cii pe unde s‑o iau, că mă să­tu­ra­sem să um­blu ca un ză­băuc pe co­cla­uri. A fost in­struc­tiv. În plus am ni­me­rit și vreo câ­teva por­țiuni de drum pen­tru care ma­șina mea și acum îmi mai poartă pică. Dar să vă zic ce și cum.

Mai în­tâi am mers că­tre Co­bia. Cum spu­neam, pe autos­tradă până la ie­și­rea spre Găești, apoi prin co­mune până în cen­trul târ­gu­lui. Cum vă des­cur­cați cu in­di­ca­toa­rele lipsă e treaba voas­tră, dar ar tre­bui să apu­cați pe dru­mul spre Fă­getu și să con­ti­nu­ați până la Co­bia. Dacă mer­geți cam pe la vre­mea asta a anu­lui, nu căl­cați prea tare ac­ce­le­ra­ția că prin sate, pe șo­sea, iese lu­mea cu co­voa­rele la spă­lat. Faci câte o curbă prin sat și te tre­zești în față ma­și­nii cu toată fa­mi­lia care freacă de zor co­vo­rul per­san, într-un clă­buc ge­ne­ral. Deci, mare atenție!

Am ajuns ușu­rel până în sa­tul Co­bia și, ca să nu mai risc ni­mic, am în­tre­bat niște flă­căi care spri­ji­neau un gard ca să nu cadă unde e mâ­năs­ti­rea. Au scui­pat co­jile de se­mințe din gură și m‑au in­for­mat cu pre­ci­zie că fix la ca­pă­tul sa­tu­lui, pe mâna dreaptă. In­for­ma­ția s‑a do­ve­dit a fi ade­vă­rată — am ajuns la mâ­năs­tire, doar că de la șo­sea nu e foarte vi­zi­bilă, fi­ind as­cunsă de o per­dea de ar­bori. Aici am avut prima dez­a­mă­gire: bi­se­rica era în­cu­iată și n‑am pu­tut ve­dea de­cât exteriorul.

La ple­care am ză­rit un co­pil care bă­tea min­gea pe șo­sea — de la el am aflat că cheia bi­se­ri­cii e la tanti Ni­culina, care stă peste drum de mâ­năs­tire. Din ne­fe­ri­cire tanti Ni­culina nu dă­dea semne să fie acasă, așa că a tre­buit să re­nun­țăm și să plecăm.

Ne-am chi­nuit un pic să gă­sim dru­mul spre Po­tlogi, am ni­me­rit și o por­țiune cu niște gropi mo­nu­men­tale, dar într-un fi­nal am ajuns. Ghi­non. Pa­la­tul brân­co­ve­nesc e pu­țin cam în­chis pe mo­tive de res­ta­u­rare. Prin­tre ca­na­tu­rile por­ții de in­trare am ză­rit sche­lele ri­di­cate în ju­rul clă­di­rii și mi‑a fost ciudă că nu pu­tem vi­zita ni­mic. Din in­ter­sec­ția de lângă pa­lat, mai multe pe­rechi de ochi po­li­ție­nești ne ur­mă­reau atent. Erau vreo 7–8 domni în uni­formă, tri­miși de la Târ­go­viște în ve­de­rea ale­ge­ri­lor, după cum ne‑a ex­pli­cat unul din ei când l‑am în­tre­bat de dru­mul spre Flo­rești-Sto­e­nești. Omul m‑a în­tre­bat dacă mă re­fer la Sto­e­nești de Giur­giu, iar eu am zis si­gur de mine că nu, nu de Giur­giu. Pe urmă el a zis că nu­mai de Giur­giu există un Sto­e­nești pe-aproape și că tre­buie s‑o iau la dreapta după duba aia albă. Dacă nu‑l în­tre­bam n‑aș fi ni­me­rit dru­mul nici­o­dată. Am mers pe o uliță pie­tru­ită, care apoi a con­ti­nuat peste câmp, până la Căr­pe­nișu. Am dat apoi de as­falt și a fost ceva mai bine.

În Sto­e­nești am aflat că mă aflu într-ade­văr în ju­de­țul Giur­giu și am avut a treia dez­a­mă­gire: co­na­cul Dru­gă­ne­scu a fost re­tro­ce­dat și ac­ce­sul este in­ter­zis. Cum clă­di­rea e în mij­lo­cul unui parc cu mulți co­paci, nici mă­car de la dis­tanță n‑am pu­tut să‑l ad­mi­răm: am pri­vit lung la poarta de fier pe care scria că n‑avem voie să in­trăm și am plecat.

Am tra­ver­sat autos­trada pe par­tea cea­laltă și am apu­cat că­tre Bo­lin­tin Vale, unde am ajuns foarte re­pede și am aflat că e oraș (și ce oraș!). Un­deva, pri­ză­rit și in­dis­tinct, am gă­sit un in­di­ca­tor care spu­nea că la doi ki­lo­me­tri de­păr­tare — pe un un drum la­te­ral pră­fuit — se ajunge la mâ­năs­ti­rea Buna Ves­tire. N‑au fost doi, ci trei. Mâ­năs­ti­rea nu are chi­li­ile și zi­du­rile îm­pre­ju­rul bi­se­ri­cii, dar e așe­zată la poala pă­du­rii, într-un loc unde co­li­nele se un­du­iesc fru­mos, pre­cum va­lu­rile unei ape adânci. Bi­se­rica și chi­lile sunt noi, pro­ba­bil de câ­țiva ani, ceea ce m‑a ne­du­me­rit pu­țin pen­tru că ci­ti­sem că e un lă­caș vechi. Am în­tâl­nit un că­lu­gar mai tâ­năr pe care l‑am în­tre­bat des­pre asta și mi‑a con­fir­mat că acolo a fost mâ­năs­tire încă de pe vre­mea lui Mir­cea cel Bă­trân — se­co­lul XIV — dar s‑a pier­dut com­plet, apoi două sute de ani nu a mai exis­tat ni­mic, iar de cu­rând au reînfințat‑o. A pri­vit în de­păr­tare, scru­tând un­du­i­rile co­li­ne­lor și mi‑a spus că odi­ni­oară mâ­năs­ti­rea avea în pro­pri­e­tate tot pămân­tul care îl cu­prinzi cu ochii. Nos­tal­gia din gla­sul lui nu era cu­cer­nică. Mi s‑a pă­rut că ofta de do­rul bo­gă­ți­i­lor trecutului.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Înţe­leg că mai toate mă­năs­ti­rile de ţară, pe care le vi­zi­tezi sâm­băta, sunt închise.
    Mă în­treb însă dacă mă­car du­mi­nica sunt des­chise şi, până la urmă, se mai face vreo­dată vreo slu­jbă acolo?

    • Sorin Sfirlogea

      Nu chiar. Mâ­năs­ti­rile sunt în ge­ne­ral des­chise. Eu am avut ghi­nion cu as­tea res­ta­u­rate de cu­rând, în care nu există o obște per­ma­nentă: Plă­tă­rești și Co­bia. În schimb bi­se­ri­cile de pa­rohie — cele cu is­to­rie — le cam gă­sești în­chise. Nu știu de ce, eu con­si­der că o bi­se­rică nu tre­buie să fie nici­o­dată în­chisă, pen­tru că nu e ma­ga­zin, ci ar tre­bui să poți in­tra ori­când vrei să-ți aduni gân­du­rile și să te rogi dacă ești credincios.

      • Alice

        Ca să fie des­chise, ar tre­bui să fie ci­neva să le pă­zească, fie și for­mal. Vezi tu co­mu­ni­ta­tea de eno­ri­ași fă­când cu rân­dul și pri­ve­ghind în bi­se­rica goală? De unde atâta ev­la­vie? Dar, ai drep­tate, bi­se­ri­cile ca­to­lice din oc­ci­dent sunt cam deschise.
        I s‑a re­pro­șat Bi­se­ri­cii or­to­doxe că nu a des­chis bi­se­ri­cile nici asta iarnă, pe ge­rul ăla, ca să se poate salva cei fără de adăpost.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.