Unul dintre lucrurile cele mai enervante pentru mine în perioada de după eșecul referendumului de demitere a lui Băsescu este discursul public al celor din USL. A ști să pierzi este o artă și se învață la școala cavalerismului — este limpede că politicienii români, de orice parte a baricadelor politice, nu au absolvit această academie a bunelor maniere. Ca urmare asistăm la o zbatere neputincioasă și jenantă a unor indivizi care nu se pot obișnui cu ideea că, poate pentru prima dată în țara asta, parlamentarii majorității nu fac ce vor ei. Nu‑i vorbă, mulți ani de zile s‑a întâmplat așa, deci uimirea lor este cumva justificată. Dar tot atât de adevărat este că ei ar fi trebuit să știe că — democratic vorbind — tirania majorității trebuie temperată, controlată și adusă în matca bunului simț. Uimirea lor neîncetată din ultimele zile ne demonstrează că nu acceptă această regulă a rezonabilității politice.
Una dintre dovezile clare în acest sens este intenția declarată de a ancheta anchetele procurorilor cu privire la organizarea referendumului. Ideea în sine că puterea legislativă poate să ancheteze puterea judecătorească este absurdă și prostească — simplul fapt că au făcut astfel de declarații îi descalifică din postura de practicanți ai democrației. O astfel de concepție nu face decât să evidențieze un concept încetățenit în rândul politicianului român: acela că el este cea mai puternică putere, iar celelalte puteri ale statului — fi-vor ele independente, mă rog, un moft de-al coanei Europa — dar când le cheamă el la ordine, trebuie să tremure și să se supună. De ce? Simplu, pentru că el este ales. Și dacă e ales, înseamnă că e alesul. E cu stea în frunte. Este validat ca fiind deștept, frumos și puternic. Iar în spatele lui se află poporul suveran.
În discursul useliștilor se tot repetă câteva șabloane găunoase, dar extrem de eficace ca mijloace de manipulare. Unul este acela că procurorii anchetează oamenii pentru că au votat la referendum, iar modalitatea de frazare este ușor diferită de la un politician la altul, însă ideea centrală e aceeași: în România este o infracțiune să-ți exerciți dreptul la vot. Evident, e o minciună. Nici un parchet din România nu și-ar permite să înceapă o astfel de anchetă. Ceea ce nu spun acești delatori de doi bani este că anchetele la care se referă ei sunt rezultatul unor plângeri în care nu e vorba despre prezența la vot, ci despre măsluirea unor voturi, despre voturi multiple, despre turism electoral. Repetând într-una că procurorii anchetează oameni nevinovați, induc treptat ideea că puterea judecătorească — din care parchetele fac parte — nu-și face treaba corect, ci este aservită lui Băsescu.
Al doilea șablon este cel al incorectitudinii deciziei Curții Constituționale. În același chip, cu aceleași metode, se promovează ideea că această instituție nu și‑a făcut corect treaba, că a călcat în picioare voința poporului suveran, că a nesocotit realitatea pentru a‑l favoriza pe ticălosul de Băsescu. Din nou, minciună. Conform legii, Curtea Constituțională trebuia să constate dacă, față de numărul total de electori așa cum a fost el anunțat oficial de Autoritatea Electorală Permanentă, un procent suficient s‑a exprimat prin vot pentru a valida referendumul. Singura greșeală a Curții a fost aceea că a ezitat: nu avea de ce să ceară nici un fel de liste actualizate sau nu, nu avea nevoie de nici un termen — trebuia să spună ferm: ați zis că aveți 18 milioane de electori, doar 46% au participat, referendumul este invalid. Justiția nu funcționează decăt după date și informații oficiale, nu după păreri și impresii. Că în România nu mai sunt 18 milioane de electori este foarte posibil, dar cine l‑a împiedicat pe guvernul USL să actualizeze întâi listele electorale și abia apoi să pornească referendumul? Puși în fața propriei lor greșeli de planificare politică, useliștii încearcă să arunce vina pe altcineva. Cu prețul de a discredita o instituție foarte importantă a democrației României.
În fine, o altă mișcare pe care o observ este creșterea eficienței mijloacelor de manipulare. La conducerea TVR1 se pregătește înscăunarea unei nulități profesionale: doamna Gabriela Vrânceanu Firea. Calitatea sa principală este aceea de a reprezenta interesele lui Felix Voiculescu, care se insinuează treptat și sigur în mass-media românească. Faptul mi se pare de o mare gravitate, în condițiile în care și așa audiența Antenelor este foarte mare în rândul populației, datorită permanentelor emisiuni de scandal și bârfă, atât de plăcute românului incult și needucat. Dacă și prin postul național de televiziune se vor împrăstia manipulările voiculeștiene, vom avea de suferit cu toții în viitor.
Personajul lui Beaumarchais, Don Basilio, are în “Bărbierul din Sevilla” o replică rămasă celebră: calomniez, calomniez, il en restera toujours quelque chose. Asemeni lui Don Basilio, politicianul român manipulează prin minciună insistentă, știind că până la urmă ceva, ceva tot va rămâne. În favoarea mincinosului.
Lasă un comentariu