Era o vreme când îmi ima­gi­nam că me­di­cii și far­ma­ciș­tii tre­buie să fie niște oa­meni foarte gravi, prin na­tura me­se­riei lor și a res­pon­sa­bi­li­tă­ți­lor care îi apasă — să ții în mâna ta să­nă­ta­tea unui om mi se pă­rea un lu­cru din cale afară de greu și de se­rios. Îmi în­chi­pu­iam că far­ma­ciș­tii nu râd prea des, poate chiar nici­o­dată, con­cen­trați fi­ind la me­di­ca­men­tele pe care le aleg din raf­tu­rile în­țe­sate de cu­tii mis­te­ri­oase, atenți la sub­ti­li­tă­țile simp­to­me­lor tale pe care tre­buie să le ana­li­zeze când te sfă­tu­iesc ce pas­tilă să iei ca să te vin­deci. Eram, de­si­gur, co­pil în vre­mea când gân­deam așa.

Au tre­cut anii apoi și am des­chis tot mai rar ușa aces­tor ima­gini, aju­tat de forța ti­ne­re­ții să tra­ver­sez fi­e­care an fără tre­bu­ința de a trece pra­gul unei far­ma­cii. Când ești tâ­năr to­tul e sim­plu și clar, far­ma­ci­ile erau și ele parte a unui pe­i­saj co­ti­dian, utile doar atunci când ră­ceai — o dată la câ­țiva ani — sau ce­lor bă­trâni. Iar bă­trâ­ne­țea, când ești tâ­năr, e o stare pe care o do­bân­desc al­ții, dar nici­o­dată tu. Nu m‑am mai gân­dit la me­di­ca­mente, nici la far­ma­ciști și la me­se­ria lor gravă și plină de res­pon­sa­bi­li­tăți apăsătoare.

Am fost până acum un om să­nă­tos, rar m‑am îm­bol­nă­vit de câte ceva și nici­o­dată de vreo boală gravă. Ăsta e un no­roc cu care tot mai pu­țini par să se în­tâl­nească și cum ar pu­tea fi alt­fel atunci când zil­nic se otră­vesc cu ne­nu­mă­ra­tele chi­mi­cale în­ghi­țite și res­piră un aer din ce în ce mai po­luat. Poate că se­cre­tul să­nă­tă­ții mele fi­zice de până acum stă în niște gene re­zis­tente, dar am im­pre­sia că a aju­tat și co­pi­lă­ria din anii ’60-’70, când hrana era mult mai să­nă­toasă, iar viața de zi cu zi mult mai calmă și mai tih­nită. Cel pu­țin pen­tru un copil.

Când m‑am an­ga­jat în in­dus­tria pharma, ima­gi­nile co­pi­lă­riei des­pre far­ma­ciști și me­di­ca­mente mi-au re­ve­nit din amin­tire. În­țe­le­geam ra­țio­nal că ele sunt doar niște nai­vi­tăți de co­pil, dar din­colo de ele se clă­dise pe nești­ute o ima­gine po­zi­tivă le­gată de far­ma­cie, ca fi­ind un loc al com­pe­ten­ței, pro­fe­sio­na­lis­mu­lui și ri­go­rii. Am în­ce­put pri­mele zile de muncă sub această im­pre­sie și multă vreme m‑am agă­țat de ima­gi­nile as­tea, con­vins că aceia din­tre co­le­gii mei care nu le luau în con­si­de­rare, atunci când luau de­ci­zii de bu­si­ness, gre­șeau. Apoi am în­ce­put să des­co­păr ade­vă­rata față a far­ma­ciei moderne.

Am aflat des­pre al­go­rit­mii co­mer­ci­ali so­fis­ti­cați care or­do­nau lista de me­di­ca­mente atunci când se fă­cea o re­co­man­dare de tra­ta­ment, adu­când în frunte pro­du­sele cele mai pro­fi­ta­bile, nu ne­a­pă­rat cele mai po­tri­vite me­di­cal. Am asis­tat la schim­ba­rea re­gu­li­lor de pre­scri­ere a me­di­ca­men­te­lor, care sta­bi­leau că me­di­cul poate pre­scrie pro­du­sul co­mer­cial, apoi că poate pre­scrie doar sub­stanța ac­tivă, iar pro­du­sul îl oferă far­ma­cistul din gama ce­lor ce con­țin sub­stanța res­pec­tivă — aceste os­ci­la­ții de re­gle­men­tare mu­tau câr­dul de vân­ză­tori de me­di­ca­mente de la ușa ca­bi­ne­tu­lui la ușa far­ma­ciei, um­plând cu bani și ca­do­uri bu­zu­na­rele per­so­nale ale ce­lor ce aveau de­ci­zia de a vinde pro­du­sele lor.

Am în­vă­țat că far­ma­cistele (ați ob­ser­vat că 95% din far­ma­ciști sunt fe­mei? de ce oare?) sunt te­ri­bil de ca­pri­cioase și că nu‑i bine să le su­peri pen­tru că se mută ime­diat la con­cu­rență sau își des­chid pro­pria far­ma­cie și asta pen­tru că în Ro­mâ­nia este o lipsă acută de far­ma­ciști. Le-am vă­zut apoi la pe­tre­ceri or­ga­ni­zate de com­pa­nii, trans­for­mate in­ex­pli­ca­bil în niște pi­pițe kit­schoase și m‑am mi­nu­nat să în­văț ast­fel des­pre pu­te­rea ima­gi­nii trans­for­ma­toare pe care ți‑o con­feră un ha­lat alb cu ecu­son, fă­când pe ori­cine să pară se­rios și com­pe­tent. Am aflat că la țară ni­meni nu‑i in­te­re­sat să des­chidă far­ma­cii, deși sunt mulți bă­trâni bol­navi, pen­tru că ve­ni­tu­rile sunt prea mici și nu se ob­ține în­de­a­juns pro­fit. Am vă­zut cum se con­stru­iește pre­țul me­di­ca­men­tu­lui pe raf­tul far­ma­ciei și am în­țe­les pro­por­ți­ile pro­ble­mei când am aflat că pro­fi­ta­bi­li­ta­tea me­die a me­di­ca­men­te­lor la preț de pro­du­că­tor este de aproape 80%. Am fost tot mai pu­țin mi­rat să văd cât de mult sunt dis­puși să in­ves­tească pro­du­că­to­rii de me­di­ca­mente în cu­ce­ri­rea unei piețe, ofe­rind 60–70% din va­loa­rea pro­du­su­lui ca di­sco­unt pen­tru dis­tri­bu­i­to­rul care îi pro­mo­vează. Și multe altele…

Din­colo de ma­rile re­țele de far­ma­cii mai există și niște nos­tal­gici ai me­se­riei de far­ma­cist, niște vi­să­tori care în­cearcă să su­pra­vie­țu­iască donqui­jo­tesc într‑o lume care se trans­formă tot mai re­pede în jun­glă. Dar sunt mai pu­țini și tot mai obo­siți să se lupte cu ma­și­nă­ri­ile de mar­ke­ting ale cor­po­ra­ți­i­lor. Din­colo de te­j­gheaua far­ma­ciei nu se poate afla de­cât tot el, dum­ne­zeul nos­tru mo­dern, pro­fi­tul. Con­tăm prea pu­țin noi, oa­me­nii, cu slă­bi­ciu­nile și ne­vo­ile noas­tre. De fapt — mă co­rec­tez — slă­bi­ciu­nile noas­tre sunt im­por­tante pen­tru pro­fe­si­o­niș­tii pharma. Ele pot fi ex­ploa­tate co­mer­cial foarte efi­cient. Din in­tes­ti­nele com­pli­cate ale aces­tei in­dus­trii ies ade­sea și cam­pa­nii de ge­nul ce­lei fă­cute re­cent de un pro­du­că­tor de me­di­ca­mente, care în­cerca să atragă aten­ția asu­pra pro­du­su­lui lor printr-un clip des­pre ura pe care o simți față de un fiu/fiică au­tist sau un bă­trân cu Al­zhe­i­mer, pen­tru că ți-au dis­trus viața fă­cându-te pri­zo­ni­e­rul bo­lii lor. Au creat chiar și un site: uraste.ro. Iar când co­mu­ni­ta­tea de pe in­ter­net a re­ac­țio­nat ne­ga­tiv la mi­ze­ria de me­saj pe care o pro­mo­vau, au schim­bat com­plet ma­ca­zul, au pro­mo­vat site-ul iubeste‑i.ro și au in­ven­tat o cam­pa­nie de do­na­ții pen­tru au­tiști. Până la urmă au ob­ți­nut ceea ce au do­rit: aten­ția publică.

In­dus­tria pharma vin­decă bol­na­vii sau vinde că bol­na­vii le aduc profit?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Raican Dan

    Daca nu in­ce­peau ast­fel cam­pa­nia nici acum nu ati fi se­si­zat ca sunt 72000 de bol­navi de par­kin­son in Ro­ma­nia care au ne­voie de spri­ji­nul tau
    Do­neaza Aso­ci­a­tiei An­ti­par­kin­son si ei vor avea o noua carte sfa­turi si tru­curi i n boala Parkinson
    Stima Dan Raican

  2. Augustin Moga

    Vinde vin de că…, adică li­cori de tot felu’. Așa au por­nit; acu’ s‑au ex­tins căci, deh, pro­fitu’ le permite.

    Un alt unghi de a privi treaba e‑ntrebarea: cum e po­si­bilă men­ți­ne­rea unor ast­fel de ma­rje de pro­fit (80%?) într‑o in­dus­trie care –în ma­rea ei ma­jo­ri­tate– pro­fită de pe urma unor me­di­ca­mente cu ceva istorie‑n spate (i.e. lu­cruri ști­ute, nu des­co­pe­riri de ul­timă oră)?

    Dacă le­gile re­li­giei mo­derne (i.e. ca­pi­ta­lis­mul) ar func­ționa cum sunt scrise‑n ma­nual, ar tre­bui ca prin com­pe­ti­ție să se strâm­to­reze ma­r­jele as­tea de pro­fit până‑n zona nu­me­re­lor scrise cu o sin­gură ci­fră (și aia mică) îna­inte de vir­gulă. Nu se-ntâm­plă așa. Semn că fie regulile‑s fen­tate pe un­deva (poate p‑acol’ pe sus, pe la-nal­ții pre­lați?), fie ne-am ales un set de legi proaste.

    • Sorin Sfirlogea

      La fel ca tine m‑am în­tre­bat și eu, dar răs­pun­sul nu l‑am gă­sit câtă vreme am lu­crat în pharma, ci mai târ­ziu, când lu­cram în in­dus­tria cos­me­tică. Acolo am în­vă­țat (pen­tru că e mult mai vi­zi­bil și mai în­gro­șat) că există un pro­ces re­la­tiv sim­plu de ino­vare în in­te­ri­o­rul ace­lu­iași pro­dus. Pe ace­leași baze chi­mice se clă­desc va­ri­a­țiuni mul­ti­ple, care sunt pre­zen­tate con­su­ma­to­ru­lui ca îm­bu­nă­tă­țiri ma­jore: șam­pon cu ex­tract de aloe care face pă­rul mă­ta­sos, apoi cu ex­tract de ylang-ylang care în­tă­rește ră­dă­cina fi­ru­lui de păr, cu ex­tract de kiwi și mango care re­zolvă pro­ble­mele pă­ru­lui gras șamd. La fel fac și cei din pharma, dar mai dis­cret nițel: nu­ro­fen plus, nu­ro­fen ră­ceală și gripă, nu­ro­fen forte…

      Eu sus­pec­tez un blat ge­ne­ral în­tre in­dus­tri­ile food și pharma: pri­mii ne otră­vesc cu chi­mi­cale pre­tin­zând că ne hră­nesc, cei­lalți ne otră­vesc cu alte chi­mi­cale, pre­tin­zând că ne tratează.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.