Dacă fa­cem un in­ven­tar al ini­ția­ti­ve­lor pri­vate din ul­tima vreme care co­lec­tează bani pen­tru di­verse ca­uze și in­ves­ti­ții, am ajunge pro­ba­bil la con­clu­zia că sunt des­tul de multe pen­tru o țară apa­rent așa de să­racă pre­cum Ro­mâ­nia. Spa­țiul me­dia — on­line, vi­zual, scris sau so­nor — este inun­dat de per­soane mai cu­nos­cute sau nu care pro­mo­vează ast­fel de ini­ția­tive: să do­năm bani pen­tru un apa­rat me­di­cal cu care se va echipa un spi­tal, să aju­tăm o casă de co­piii, să strân­gem fon­duri pen­tru bol­navi de can­cer. La ele se ada­ugă mul­tele me­saje sfâși­e­toare des­pre co­pii grav bol­navi, care au ne­voie de un me­di­ca­ment sau o ope­ra­ție cos­ti­si­toare — e plin in­ter­ne­tul de ele, într-așa o mă­sură în­cât se naște bă­nu­iala că multe din­tre ele sunt înșelătorii.

Dar nu des­pre cin­stea ce­lor ce strâng fon­duri vreau să vă po­ves­tesc. Ci des­pre fap­tul — mai pu­țin men­țio­nat — că multe din­tre aceste cam­pa­nii au drept obiec­tive ac­ti­vi­tăți sau in­ves­ti­ții care ar re­veni de fapt sta­tu­lui, au­to­ri­tă­ți­lor pu­blice sau lo­cale. Dar pen­tru că avem un stat in­com­pe­tent și co­rupt, aceste dezi­de­rate sunt ire­a­li­za­bile pe ca­lea bu­ge­te­lor pu­blice sau lo­cale, așa că niște en­tu­ziaști sau niște oa­meni in­te­re­sați iau ini­ția­tiva și în­cearcă să re­a­li­zeze ceea ce sta­tul nu face. Un efect se­cun­dar ne­do­rit este că func­țio­na­rul pu­blic care tre­buia să se ocupe de pro­blemă — de la mi­nis­tru la sim­plu lu­cră­tor în pri­mă­rie — în loc să fie trași la răs­pun­dere pen­tru lipsa lor de efi­ciență, sunt în­cu­ra­jați să rămână in­com­pe­tenți și le­neși, pen­tru că so­ci­e­ta­tea ci­vilă se des­curcă de una singură.

Ro­mâ­nia are bu­gete pu­blice și lo­cale mici, de țară să­racă. Asta pen­tru că o bună parte din eco­no­mie este nea­gră, cu ve­ni­turi ne­de­cla­rate, care nu ge­ne­rează taxe din care să se ali­men­teze bu­ge­tul sta­tu­lui. Pe de altă parte func­țio­na­rii pu­blici sunt co­rupți, în­cu­ra­jând sau chiar ini­ți­ind fur­tul prin li­ci­ta­ții tru­cate, in­ves­ti­ții inu­tile și ri­sipă prin ne­gli­jență. Cum am pu­tea în­cu­raja eco­no­mia nea­gră să iasă la lu­mină? Spu­nându-le să plă­tească taxe ca să aibă gu­ver­nan­ții de unde fura mai mult și mai bine? Mi se pare că prima pro­blemă care tre­buie re­zol­vată este cea a co­rec­tei și bu­nei ad­mi­nis­trări bu­ge­tare. Ceea ce toate par­ti­dele anunță că vor face la în­ce­pu­tul man­da­te­lor de gu­ver­nare, dar ni­meni nu trece la apli­care. Poate că nu din di­rec­ția aceea tre­buie să vină rezolvarea…

În ziua de azi avem po­si­bi­li­ta­tea de a co­mu­nica foarte ra­pid, chiar și la dis­tanțe mari. In­ter­ne­tul ne dă po­si­bi­li­ta­tea de a re­ac­ționa ra­pid, de a ne spune pă­re­rea și de a forma co­mu­ni­tăți care ar fi ne­ce­si­tat luni de zile prin me­to­dele tra­di­țio­nale. Pe de altă parte ad­mi­nis­tra­ți­ile bi­ro­cra­tice de as­tăzi sunt re­zul­ta­tul ne­voii de a lu­cra în in­te­re­sul co­mu­ni­tă­ți­lor prin re­pre­zen­tanți, pen­tru că o con­sul­tare per­ma­nentă a ce­tă­țe­ni­lor era prea com­pli­cată, prea cos­ti­si­toare și prea lentă. Toate aceste ar­gu­mente au dis­pă­rut azi când avem la dis­po­zi­ție in­stru­mente mo­derne de in­for­mare șî co­mu­ni­care. Am pu­tea oare fo­losi aceste fa­ci­li­tăți pen­tru a ne ex­prima punc­tul de ve­dere asu­pra de­ci­zi­i­lor ad­mi­nis­tra­tive? Și în egală mă­sură să sac­țio­năm co­rup­ția și in­com­pe­tența? Eu cred că da.

Am vă­zut zi­lele tre­cut po­ves­tea unui me­dic care a luat o pro­blemă ad­mi­nis­tra­tivă în pro­pri­ile mâini și a rezolvat‑o. M‑am gân­dit, ci­tind des­pre asta, că e o me­todă mai bună de a re­zolva pro­ble­mele unei co­mu­ni­tăți de­cât să bați pe la ușile ad­mi­nis­tra­ți­i­lor, în­câl­cindu-te în imensa bi­ro­cra­ție in­sti­tu­țio­nală și în ne­pă­sa­rea ne­sim­țită a func­țio­na­ri­lor, alt­min­teri ei în­șiși mem­brii ai unor co­mu­ni­tăți. Ceea ce mă de­ranja era ima­gi­nea aces­tor in­com­pe­tenți care plimbă hâr­tii și-și lă­țesc fun­du­rile de-atâta stat pe sca­une, sa­tis­fă­cuți că încă o pro­blemă a co­mu­ni­tă­ții a fost re­zol­vată, fără ca ei să miște vreun de­get. Cumva ar tre­bui sanc­țio­nați că nu-și fac treaba.

Și-atunci m‑am gân­dit că poate ast­fel de ini­ția­tive pri­vate ar tre­bui cu­an­ti­fi­cate fi­nan­ciar și de­duse din ta­xele care le da­to­răm sta­tu­lui. Munca pe care o pres­tăm în fo­lo­sul unui ast­fel de pro­iect, su­mele pe care le do­năm sau obiec­tele pe care le pu­nem la dis­po­zi­ție, toate ar fi tre­buit să vină din bu­ge­tul sta­tu­lui sau din cel lo­cal, nu? Pen­tru că am in­ves­tit di­rect într-un pro­iect co­mu­ni­tar ar tre­bui să avem drep­tul de de­du­cere din taxe. În fe­lul ăsta am pu­tea ini­ția pro­iecte co­mu­ni­tare, care pri­vesc un grup mai mic — un bloc, o stradă, un car­tier — cu con­di­ția ca ma­jo­ri­ta­tea ace­lui grup să se fi pro­nun­țat fa­vo­ra­bil asu­pra obiec­ti­ve­lor pro­puse. Nu tre­buie să dea toți bani, se pot ac­cepta spon­so­ri­zări și fon­duri eu­ro­pene și orice formă le­gală de fi­nan­țare, dar pen­tru su­mele cu care con­tri­buie ce­tă­țe­nii să existe drep­tul de de­du­cere din ta­xele lo­cale: im­po­zite pe case, pe ma­șini, pe terenuri.

În­țe­leg prea bine că o ast­fel de abor­dare ne­ce­sită niște re­guli și li­mite. Bu­ge­tul unor ast­fel de pro­iecte tre­buie asu­mat de cei care fi­nan­țează. Tre­buie să existe un con­trol al fe­lu­lui în care se chel­tu­iesc ba­nii. Tre­buie să existe un acord al pri­mă­riei pen­tru lu­cră­rile ce se vor des­fă­șura, care nu poate însă să oprească un pro­iect de­cât din ra­țiuni ur­ba­nis­tice sau le­gale, alt­min­teri să fie obli­gată să‑l aprobe și să‑l sus­țină. Nu poți de­duce mai mult de x% din taxe, pen­tru că un stat sau un oraș are și pro­iecte mai mari, de in­te­res ge­ne­ral. Sunt de plătit pen­sii și sa­la­rii pen­tru func­ți­ile pu­blice. Dar ar fi o me­todă foarte bună de a amenda pros­tia și in­com­pe­tența: scă­zându-le ve­ni­tu­rile la bu­get, ad­mi­nis­tra­ți­ile pu­blice și lo­cale vor tre­bui să-și re­ducă nu­mă­rul de an­ga­jați, să de­vină efi­ciente pen­tru co­mu­ni­tate, pen­tru că alt­fel se vor con­trage până la li­mita a câ­torva an­ga­jați. Mai mult, pri­mă­ri­ile ar pu­tea in­tra la un mo­ment dat în com­pe­ti­ție pen­tru exe­cu­ția aces­tor lu­crări, ofe­rindu-se să le facă la un preț com­pe­ti­tiv. Și așa vor în­țe­lege care e po­zi­ția co­rectă față de noi: de ser­vanți ai co­mu­ni­tă­ții. Așa cum stau azi lu­cru­rile, pot dormi li­niș­tiți în fi­e­care zi pen­tru că noi, cei ne­mul­țu­miți, nu avem de­cât arma pro­tes­te­lor ste­rile, ig­no­rate de po­li­ti­cieni, care nu res­truc­tu­rează sec­to­rul pu­blic pen­tru că este un ex­ce­lent in­stru­ment electoral.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Augustin Moga

    Ideea‑i in­te­re­santă; pu­ne­rea ei în apli­care, însă, mi‑e că n‑am mo­tiv s‑o pri­vesc prin oche­lari prea roz. Și asta pen­tru că efec­tul ime­diat al ac­cep­tă­rii, de câ­tre ad­mi­nis­tra­ție, a unei ast­fel de idei ar fi –ai ghi­cit?– în­fi­in­ța­rea unei co­mi­sii, agen­ții sau bi­rou care să ana­li­zeze pro­iec­te­lele pro­puse. Mo­tiv pen­tru care ar fi, cel pu­țin în faza in­ci­pientă, ne­voie de și mai mulți func­țio­nari în sim­bria ad­mi­nis­tra­to­ru­lui (pri­mă­rie sau cine o fi). (Bi­ne­în­țe­les că o parte din func­țio­na­rii care freacă menta mo­men­tan s‑ar pu­tea ocupa de asta, dar care ad­mi­nis­tra­tor de bani pu­blici lasă să‑i scape o oca­zie în care și-ar pu­tea ex­tinde in­flu­ența prin a mai an­gaja doi veri sau cu­me­tri pe bani publici?)

    Dar ade­vă­rata pro­blemă, IMHO, ar fi fap­tul că func­țio­na­rul ti­pic al ad­mi­nis­tra­ției ro­mâne are me­teahna ca de-ndată ce are o cât de mică de­ci­zie lă­sată la la­ti­tu­di­nea sa să mi­greze in­va­ri­a­bil în­tru ma­xi­mi­za­rea pro­fi­tu­lui pe care o poate ob­ține din aceasta (aka tra­fic de in­flu­ență). Ca atare, mi‑e că s‑ar ajunge doar la cre­a­rea unui nou fo­car bi­ro­cra­tic care tot pe bază de mită ar funcționa.

    În fine, ideea ge­ne­rală (gă­sit mo­da­li­tăți de a NU mai pompa bani într‑o ad­mi­nis­tra­ție ex­trem de in­com­pe­tentă și pro­fund co­ruptă) o gă­sesc a fi de foarte bun gust.

    • Sorin Sfirlogea

      Pen­tru că vor­bim în­tre noi — spe­cia­liști de ha­ute-co­u­ture ad­mi­nis­tra­tiv 🙂 — eu zic că to­tuși se poate ima­gina un me­ca­nism sim­plu de va­li­dare a pro­iec­te­lor ini­țiate de co­mu­ni­tăți. De pildă se poate crea o listă de in­ves­ti­ții care sunt auto­mat apro­bate: apă cu­rentă, ca­na­li­zare, as­fal­tare stradă, ame­na­jare spa­ții verzi etc. Pen­tru as­tea apro­ba­rea să fie din ofi­ciu. Pen­tru ce­le­lalte să existe re­gula că nu pot fi res­pinse de­cât pe baza unor ar­gu­mente ur­ba­nis­tice so­lide, iar răs­pun­sul tre­buie dat în ma­xim 30 de zile, după care se con­si­deră că apro­ba­rea este acor­dată. În ca­zul res­pin­ge­rii co­mu­ni­ta­tea are drep­tul de a ac­ționa în ju­de­cată pri­mă­ria, iar în caz de câștig în in­stanță chel­tu­ie­lile de ju­de­cată să fie su­por­tate de func­țio­na­rul care a res­pins în mod greșit proiectul.

      How cool is that? Cât des­pre an­ga­ja­rea unor noi func­țio­nari: be my gu­est, dar aten­ție! bu­ge­tul lo­cal scade. Cu ce îi plătești?

      • Augustin Moga

        Fa­cem pa­riu că Be­cali și-ar face și re­face in­tra­rea la Pa­lat de trei ori pe lună, prin fi­nan­țări care se ca­li­fică (din ofi­ciu) la ge­nul ăsta de-nca­drare? Și-ți dai seama că oile li­be­ra­ru­lui nu pot face căcă­reze de­cât pe as­falt de cea mai bună ca­li­tate, deci cos­tu­rile ar fi pro­ba­bil com­pa­ra­bile cu bu­ge­tul clu­bu­lui din Ghencea…

        • Sorin Sfirlogea

          He­he­hehe, la asta nu m‑am gân­dit! Mișto! Dar nu e vorba de in­ves­ti­ții pe te­ren pri­vat (in­tra­rea la pa­lat cred că nu e pe do­me­niul pu­blic). Iar dacă as­fal­tează șo­seaua Pi­pera, deja face un bine comunității… 🙂

  2. Bogdan

    Ca tot ne plan­geai de comentarii :))

    Avem o forma ru­di­men­tara de a da mai pu­tini bani la stat si de a ajuta un ONG sau un co­pil sa­rac care vrea sa se duca la scoala, ce­le­brul “2%”.

    (2%) din im­po­zi­tul pe ve­ni­tu­rile ob­ti­nute in anul an­te­rior ca­tre o en­ti­tate non­pro­fit, uni­ta­ti­lor de cult, pre­cum si pen­tru acor­da­rea de bu­rse private.

    • Sorin Sfirlogea

      Păi hai să fa­cem un calcul:
      — ve­ni­tul me­diu brut în Ro­mâ­nia este de 2100 lei (în 2012)
      — lă­săm la o parte alte taxe și zi­cem doar un im­po­zit de 16%
      — to­tal im­po­zit anual plătit de ce­tă­țean: 2100 x 0.16 x 12 = 4032
      — 2% din asta în­seamnă 81 de lei
      — avem circa 4,3 mi­li­oane an­ga­jați (în 2012)
      — există un fond dis­po­ni­bil to­tal de vreo 350 mi­li­oane lei
      — adică 75 mi­li­oane euro în toată țara
      — un ki­lo­me­tru de autos­tradă a ajuns la 10 mi­li­oane euro
      — pu­tem fi­nanța TOȚI șapte ki­lo­me­tri anual

      Ce­le­brul 2% nu ajunge. Tre­buie mai mult. Tre­buie să avem drep­tul la ju­mă­tate din im­po­zit. Atunci ar în­cepe să în­semne ceva… Cred.

      • Bogdan

        Ra­tio­na­men­tul e bun, s‑ar mai pu­tea ada­uga la suma asta si 2% din im­po­zi­tul pe pro­fit pla­tit de firme care e cam tot pe acolo.
        To­tal: pe la vreo 600 mil lei/an
        Eu zic ca e un pas ina­inte, 600 de mi­li­oane lei mai pu­tin de risipit/furat.
        Alta idee n‑am pen­tru a da mai pu­tini bani la bu­get, doar daca nu ne apu­cam cu to­tii sa fa­cem evaziune.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.