Dacă facem un inventar al inițiativelor private din ultima vreme care colectează bani pentru diverse cauze și investiții, am ajunge probabil la concluzia că sunt destul de multe pentru o țară aparent așa de săracă precum România. Spațiul media — online, vizual, scris sau sonor — este inundat de persoane mai cunoscute sau nu care promovează astfel de inițiative: să donăm bani pentru un aparat medical cu care se va echipa un spital, să ajutăm o casă de copiii, să strângem fonduri pentru bolnavi de cancer. La ele se adaugă multele mesaje sfâșietoare despre copii grav bolnavi, care au nevoie de un medicament sau o operație costisitoare — e plin internetul de ele, într-așa o măsură încât se naște bănuiala că multe dintre ele sunt înșelătorii.
Dar nu despre cinstea celor ce strâng fonduri vreau să vă povestesc. Ci despre faptul — mai puțin menționat — că multe dintre aceste campanii au drept obiective activități sau investiții care ar reveni de fapt statului, autorităților publice sau locale. Dar pentru că avem un stat incompetent și corupt, aceste deziderate sunt irealizabile pe calea bugetelor publice sau locale, așa că niște entuziaști sau niște oameni interesați iau inițiativa și încearcă să realizeze ceea ce statul nu face. Un efect secundar nedorit este că funcționarul public care trebuia să se ocupe de problemă — de la ministru la simplu lucrător în primărie — în loc să fie trași la răspundere pentru lipsa lor de eficiență, sunt încurajați să rămână incompetenți și leneși, pentru că societatea civilă se descurcă de una singură.
România are bugete publice și locale mici, de țară săracă. Asta pentru că o bună parte din economie este neagră, cu venituri nedeclarate, care nu generează taxe din care să se alimenteze bugetul statului. Pe de altă parte funcționarii publici sunt corupți, încurajând sau chiar inițiind furtul prin licitații trucate, investiții inutile și risipă prin neglijență. Cum am putea încuraja economia neagră să iasă la lumină? Spunându-le să plătească taxe ca să aibă guvernanții de unde fura mai mult și mai bine? Mi se pare că prima problemă care trebuie rezolvată este cea a corectei și bunei administrări bugetare. Ceea ce toate partidele anunță că vor face la începutul mandatelor de guvernare, dar nimeni nu trece la aplicare. Poate că nu din direcția aceea trebuie să vină rezolvarea…
În ziua de azi avem posibilitatea de a comunica foarte rapid, chiar și la distanțe mari. Internetul ne dă posibilitatea de a reacționa rapid, de a ne spune părerea și de a forma comunități care ar fi necesitat luni de zile prin metodele tradiționale. Pe de altă parte administrațiile birocratice de astăzi sunt rezultatul nevoii de a lucra în interesul comunităților prin reprezentanți, pentru că o consultare permanentă a cetățenilor era prea complicată, prea costisitoare și prea lentă. Toate aceste argumente au dispărut azi când avem la dispoziție instrumente moderne de informare șî comunicare. Am putea oare folosi aceste facilități pentru a ne exprima punctul de vedere asupra deciziilor administrative? Și în egală măsură să sacționăm corupția și incompetența? Eu cred că da.
Am văzut zilele trecut povestea unui medic care a luat o problemă administrativă în propriile mâini și a rezolvat‑o. M‑am gândit, citind despre asta, că e o metodă mai bună de a rezolva problemele unei comunități decât să bați pe la ușile administrațiilor, încâlcindu-te în imensa birocrație instituțională și în nepăsarea nesimțită a funcționarilor, altminteri ei înșiși membrii ai unor comunități. Ceea ce mă deranja era imaginea acestor incompetenți care plimbă hârtii și-și lățesc fundurile de-atâta stat pe scaune, satisfăcuți că încă o problemă a comunității a fost rezolvată, fără ca ei să miște vreun deget. Cumva ar trebui sancționați că nu-și fac treaba.
Și-atunci m‑am gândit că poate astfel de inițiative private ar trebui cuantificate financiar și deduse din taxele care le datorăm statului. Munca pe care o prestăm în folosul unui astfel de proiect, sumele pe care le donăm sau obiectele pe care le punem la dispoziție, toate ar fi trebuit să vină din bugetul statului sau din cel local, nu? Pentru că am investit direct într-un proiect comunitar ar trebui să avem dreptul de deducere din taxe. În felul ăsta am putea iniția proiecte comunitare, care privesc un grup mai mic — un bloc, o stradă, un cartier — cu condiția ca majoritatea acelui grup să se fi pronunțat favorabil asupra obiectivelor propuse. Nu trebuie să dea toți bani, se pot accepta sponsorizări și fonduri europene și orice formă legală de finanțare, dar pentru sumele cu care contribuie cetățenii să existe dreptul de deducere din taxele locale: impozite pe case, pe mașini, pe terenuri.
Înțeleg prea bine că o astfel de abordare necesită niște reguli și limite. Bugetul unor astfel de proiecte trebuie asumat de cei care finanțează. Trebuie să existe un control al felului în care se cheltuiesc banii. Trebuie să existe un acord al primăriei pentru lucrările ce se vor desfășura, care nu poate însă să oprească un proiect decât din rațiuni urbanistice sau legale, altminteri să fie obligată să‑l aprobe și să‑l susțină. Nu poți deduce mai mult de x% din taxe, pentru că un stat sau un oraș are și proiecte mai mari, de interes general. Sunt de plătit pensii și salarii pentru funcțiile publice. Dar ar fi o metodă foarte bună de a amenda prostia și incompetența: scăzându-le veniturile la buget, administrațiile publice și locale vor trebui să-și reducă numărul de angajați, să devină eficiente pentru comunitate, pentru că altfel se vor contrage până la limita a câtorva angajați. Mai mult, primăriile ar putea intra la un moment dat în competiție pentru execuția acestor lucrări, oferindu-se să le facă la un preț competitiv. Și așa vor înțelege care e poziția corectă față de noi: de servanți ai comunității. Așa cum stau azi lucrurile, pot dormi liniștiți în fiecare zi pentru că noi, cei nemulțumiți, nu avem decât arma protestelor sterile, ignorate de politicieni, care nu restructurează sectorul public pentru că este un excelent instrument electoral.
21:10
Ideea‑i interesantă; punerea ei în aplicare, însă, mi‑e că n‑am motiv s‑o privesc prin ochelari prea roz. Și asta pentru că efectul imediat al acceptării, de câtre administrație, a unei astfel de idei ar fi –ai ghicit?– înființarea unei comisii, agenții sau birou care să analizeze proiectelele propuse. Motiv pentru care ar fi, cel puțin în faza incipientă, nevoie de și mai mulți funcționari în simbria administratorului (primărie sau cine o fi). (Bineînțeles că o parte din funcționarii care freacă menta momentan s‑ar putea ocupa de asta, dar care administrator de bani publici lasă să‑i scape o ocazie în care și-ar putea extinde influența prin a mai angaja doi veri sau cumetri pe bani publici?)
Dar adevărata problemă, IMHO, ar fi faptul că funcționarul tipic al administrației române are meteahna ca de-ndată ce are o cât de mică decizie lăsată la latitudinea sa să migreze invariabil întru maximizarea profitului pe care o poate obține din aceasta (aka trafic de influență). Ca atare, mi‑e că s‑ar ajunge doar la crearea unui nou focar birocratic care tot pe bază de mită ar funcționa.
În fine, ideea generală (găsit modalități de a NU mai pompa bani într‑o administrație extrem de incompetentă și profund coruptă) o găsesc a fi de foarte bun gust.
22:10
Pentru că vorbim între noi — specialiști de haute-couture administrativ 🙂 — eu zic că totuși se poate imagina un mecanism simplu de validare a proiectelor inițiate de comunități. De pildă se poate crea o listă de investiții care sunt automat aprobate: apă curentă, canalizare, asfaltare stradă, amenajare spații verzi etc. Pentru astea aprobarea să fie din oficiu. Pentru celelalte să existe regula că nu pot fi respinse decât pe baza unor argumente urbanistice solide, iar răspunsul trebuie dat în maxim 30 de zile, după care se consideră că aprobarea este acordată. În cazul respingerii comunitatea are dreptul de a acționa în judecată primăria, iar în caz de câștig în instanță cheltuielile de judecată să fie suportate de funcționarul care a respins în mod greșit proiectul.
How cool is that? Cât despre angajarea unor noi funcționari: be my guest, dar atenție! bugetul local scade. Cu ce îi plătești?
17:10
Facem pariu că Becali și-ar face și reface intrarea la Palat de trei ori pe lună, prin finanțări care se califică (din oficiu) la genul ăsta de-ncadrare? Și-ți dai seama că oile liberarului nu pot face căcăreze decât pe asfalt de cea mai bună calitate, deci costurile ar fi probabil comparabile cu bugetul clubului din Ghencea…
17:10
Hehehehe, la asta nu m‑am gândit! Mișto! Dar nu e vorba de investiții pe teren privat (intrarea la palat cred că nu e pe domeniul public). Iar dacă asfaltează șoseaua Pipera, deja face un bine comunității… 🙂
14:10
Ca tot ne plangeai de comentarii :))
Avem o forma rudimentara de a da mai putini bani la stat si de a ajuta un ONG sau un copil sarac care vrea sa se duca la scoala, celebrul “2%”.
(2%) din impozitul pe veniturile obtinute in anul anterior catre o entitate nonprofit, unitatilor de cult, precum si pentru acordarea de burse private.
21:10
Păi hai să facem un calcul:
— venitul mediu brut în România este de 2100 lei (în 2012)
— lăsăm la o parte alte taxe și zicem doar un impozit de 16%
— total impozit anual plătit de cetățean: 2100 x 0.16 x 12 = 4032
— 2% din asta înseamnă 81 de lei
— avem circa 4,3 milioane angajați (în 2012)
— există un fond disponibil total de vreo 350 milioane lei
— adică 75 milioane euro în toată țara
— un kilometru de autostradă a ajuns la 10 milioane euro
— putem finanța TOȚI șapte kilometri anual
Celebrul 2% nu ajunge. Trebuie mai mult. Trebuie să avem dreptul la jumătate din impozit. Atunci ar începe să însemne ceva… Cred.
15:10
Rationamentul e bun, s‑ar mai putea adauga la suma asta si 2% din impozitul pe profit platit de firme care e cam tot pe acolo.
Total: pe la vreo 600 mil lei/an
Eu zic ca e un pas inainte, 600 de milioane lei mai putin de risipit/furat.
Alta idee n‑am pentru a da mai putini bani la buget, doar daca nu ne apucam cu totii sa facem evaziune.