Așa cum spu­neam, în par­tea a doua a ghi­du­lui de pru­dență ru­ti­eră ne vom apleca mai atent asu­pra as­pec­te­lor le­gate de par­ca­rea auto­tu­ris­mu­lui. Mulți din­tre voi ar pu­tea crede că acesta este un as­pect se­cun­dar al șo­fa­tu­lui con­tem­po­ran, dar, evi­dent, se în­șe­ală. Dacă vom privi cu aten­ție la men­to­rii noș­trii — doam­nele șo­fer — vom ob­serva cu ușu­rință că tim­pul afec­tat par­că­rii este cel pu­țin egal cu cel de­di­cat de­pla­să­rii. Ast­fel, orice zece mi­nute de șo­fat pe stradă sunt in­e­vi­ta­bil ur­mate de mă­car zece mi­nute de par­cat ma­șina, deci și aici tre­buie prac­ti­cată pru­dența ori de câte ori este posibil.

Să abor­dăm pro­blema în mod me­to­dic. Par­ca­rea la­te­rală este floare la ure­che, vă poate spune orice fe­meie. Par­tea pu­țin mai di­fi­cilă este să gă­sești o sută de me­tri de stradă li­beră, fără alte ma­șini par­cate pe dreapta, pen­tru a avea loc su­fi­cient pen­tru această ma­ne­vră. Tre­buie să par­cați la­te­ral cu fața, nu cu spa­tele, pen­tru că pru­dența — din nou ea! — vă cere să ve­deți cât mai bine obs­ta­co­lele din jur și e la min­tea co­co­șu­lui că a da cu spa­tele e o idee im­pru­dentă, deci clar proastă, pen­tru că ni­meni nu se poate uita în spate în timp ce în­vârte din vo­lan și apasă pe pe­dale. Nu ui­tați să lă­sați în­tre ma­șina voas­tră și cea par­cată în față su­fi­cient loc cât să așezi o masă de su­fra­ge­rie Bie­der­me­ier cu do­uă­șpe lo­curi, dar in­su­fi­cient pen­tru ca vreun ne­sim­țit sau o vacă să par­cheze acolo. Cum de ce să lă­sați atâta loc ne­o­cu­pat?!? Pen­tru că alt­fel o să vă fie greu la ple­care! Dacă rămâ­neți doar cu doi me­tri în față și doi în spate? Cum mai ie­șiți de acolo? Fiți pru­denți, la­sați-vă loc suficient.

Dar când tre­buie par­cat cu spa­tele? Ei bine, pu­teți în­treba orice doamnă: par­ca­tul cu spa­tele e o le­gendă ur­bană, in­cre­di­bilă și pri­mej­di­oasă. Chiar dacă ar fi ade­vă­rat că se poate parca și cu spa­tele, nu e bine să în­cer­cați așa ceva: sa­tis­fac­ția este pros­tească, re­zul­ta­tul inu­til, ma­ne­vra — e ne­voie să mai spun? — im­pru­dentă. E mult mai să­nă­tos să par­cați cu față, e in­fi­nit mai ușor și nu tre­buie să as­cul­tați te­o­ri­ile alea că ma­șina e mai ma­ne­vra­bilă la mer­sul cu spa­tele, sunt doar niște cap­cane care vi se în­tind ca să greșiți. Mult mai bine este să par­cați cu fața, cu răb­dare și per­se­ve­rență, din trei­zeci, ma­xim pa­tru­zeci de miș­cări sim­ple, îna­inte și înapoi.

Apropo de par­care să nu ui­tăm una din re­gu­lile cele mai im­por­tante: par­ca­rea la ma­ga­zin. Din nou ape­lăm la pru­dența pro­po­vă­du­ită de doam­nele ini­mi­lor noas­tre, aflând ast­fel că par­ca­rea ma­și­nii este în strânsă le­gă­tură cu sco­pul vi­zi­tei la ma­ga­zin. Dacă am ve­nit pen­tru o se­siune de sho­pping se­rios, pro­fe­sio­nal, par­căm ma­șina pe un loc ame­na­jat, cu fața, după cum toc­mai v‑am ex­pli­cat. Nu du­rează mult, ma­xim trei­zeci de mi­nute și sem­na­li­zăm ast­fel se­ri­o­zi­ta­tea vi­zi­tei. Dacă însă sun­tem în si­tu­a­ția de a ne grăbi și am ve­nit cu ideea clară că “nu stăm mult”, ceea ce poate un in­ter­val de timp va­ri­a­bil în­tre cinci mi­nute și cinci ore, pu­tem parca ori­unde, mai ales în fața ce­lor deja par­cați. Sunt si­gur că v‑ați con­fu­zat… de ce nu par­căm pe un loc de par­care? Sim­plu, din nou pru­dența! Pen­tru că ris­căm să vină ci­neva care “nu stă mult” și par­chează în fața noas­tră, blocându-ne.

În fine, par­ca­rea pe tro­tuar este și ea ne­ce­sară une­ori, atunci când ne­sim­ți­ții de po­li­țiști au pus semne de oprire, sta­țio­nare, mă rog, ceva in­ter­zis — că nici­o­dată nu sunt clare sem­nele as­tea… Cum pro­ce­dăm? De­si­gur apli­când pru­dența. Ne asi­gu­răm mai în­tâi că în spa­tele nos­tru se află o co­loană res­pec­ta­bilă de ma­șini care nu au pe unde trece și frâ­năm până la opri­rea auto­ve­hi­co­lu­lui. Apoi ne ale­gem lo­cul unde bor­dura este cea mai îna­ltă și fa­cem prima în­cer­care de a urca ma­șina pe tro­tuar. Re­u­șim par­țial, doar cu o roată, nu sun­tem con­vinși că e pru­dent să con­ti­nuăm, co­bo­râm din nou roata de pe tro­tuar. Re­pe­tăm această ma­ne­vră până când cla­xoa­nele ce­lor din spate de­vin con­ti­nue. Atunci ne fa­cem un vânt mai zdra­văn și ur­căm cu două roți, per­pen­di­cu­lar pe tro­tuar. Con­sta­tăm că tot nu e pru­dent și co­bo­râm din nou. Cla­xoa­nele cântă deja la uni­son sim­fo­nia pru­den­ței. Ne mai re­pe­zim într‑o ul­timă sfor­țare și ur­căm trei roți pe tro­tuar, îm­pie­di­când tre­ce­rea pie­to­ni­lor, dar fă­când su­fi­cient loc ma­și­ni­lor din spate pen­tru a se stre­cura în­cet, cu pru­dență, prin spa­tele nos­tru, care a ră­mas în mare mă­sură tot pe ca­ro­sa­bil. Ob­ser­vați cum com­por­ta­men­tul pru­dent este în acest fel pro­pa­gat în în­treaga co­loană de șo­feri care au aș­tep­tat, ei cir­culând din acel mo­ment mult mai calm, mai atent, mai responsabil.

Fa­cem din nou o mică pa­uză, pen­tru a vă da po­si­bi­li­ta­tea pu­ne­rii în prac­tică a ce­lor de mai sus. Ne re­ve­dem într-un ca­pi­tol se­pa­rat, de­di­cat virajelor.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.