După cum vă spu­neam, în al pa­tru­lea și ul­ti­mul ca­pi­tol al ghi­du­lui des­pre pru­dența la vo­lan vom în­văța des­pre com­por­ta­men­tul la se­ma­for de la dra­gele noas­tre co­lege de tra­fic. Să nu tră­iți cu im­pre­sia greșită că acesta ar fi un as­pect ne­im­por­tant — se poate de­mon­stra cu mare ușu­rință că, mă­car în ca­zul ora­șe­lor mari, o mare parte a tim­pu­lui îl pe­tre­cem pri­vind cu­loa­rea ro­șie a se­ma­fo­ru­lui, iată deci o oport­u­ni­tate în plus pen­tru fi­e­care din­tre noi de a aplica prin­ci­pi­ile pru­den­ței fe­mi­nin-ru­ti­ere, pe care mă chi­nui de câ­teva zile să v‑o bag în cap. Fără prea mare suc­ces după cum ob­serv, pen­tru că în tra­fic aveți ace­lași com­por­ta­ment ca și îna­inte, do­vadă că nu bă­gați ni­mic la cap.

Dar spe­ranța moare ul­tima. Fac o ul­timă sfor­țare de a vă educa, îm­păr­tă­șindu-vă câ­teva ele­mente de con­du­ită auto­mo­bi­lis­tică când sta­țio­nați la cu­loa­rea ro­șie a se­ma­fo­ru­lui — cum s‑ar ex­prima em­fa­tic un agent de cir­cu­la­ție mo­dern. Tre­buie să re­cu­nosc că această ul­timă lec­ție este și cea mai grea, de­o­a­rece vă pune la în­cer­care ca­pa­ci­ta­tea de dis­cer­nământ, pen­tru că nu există doar un sin­gur mod de com­por­ta­ment, ci tre­buie să de­ce­lați în­tre cele câ­teva școli de gân­dire ru­ti­eră și să gă­siți sti­lul care vă re­pre­zintă cel mai bine. Succes!

Sti­lul am-o-țară-ca-o-floare
Este un stil jo­vial și ve­sel, spe­ci­fic per­soa­ne­lor ti­nere, cu pre­că­dere an­ga­jate proas­păt în cor­po­ra­ții, care sunt pe de­plin con­vinse că re­u­șita lor în viață e to­tală și ire­ver­si­bilă, deci nu au tre­cut încă prin prima re­du­cere de per­so­nal. Se ca­rac­te­ri­zează prin pur­ta­rea căș­ti­lor unui mp3-pla­yer în urechi sau prin uti­li­za­rea ra­dio-cd-ului din ma­șină la un vo­lum ri­di­cat. Dacă adop­tați acest com­por­ta­ment tre­buie să stați cu am­bele mâini pe vo­lan și să vă bâ­țâiți con­ti­nuu în rit­mul mu­zi­cii, pri­vind că­tre îna­inte și su­râ­zând suav pen­tru a puncta pa­sa­jele fa­vo­rite. Ig­no­rați cei­lalți par­ti­ci­panți la tra­fic, sin­gu­rul lu­cru care con­tează cu ade­vă­rat e că vă sim­teți bine și că vă place mu­zica pe care o as­cul­tați. Este bine ca ma­șina să fie de­co­rată co­res­pun­ză­tor, cu flori­cele pe ca­potă sau gene pen­tru fa­ruri. Ple­ca­rea de pe loc la cu­loa­rea verde poate fi vi­oaie, sprin­tenă, ur­mată de frâne mici și re­pe­tate, în rit­mul mu­zi­cii sau pu­teți în­târ­zia nițel pen­tru a vă mai bâ­țâi de două ori pe fi­na­lul refrenului.

Sti­lul care-te-face-pe-tine
Este ex­pre­sia unei certe vi­gu­ro­zi­tăți, având nerv și tu­peu, per­fect ex­pli­ca­bile de­o­a­rece sti­lul a apă­rut ca o pre­lun­gire a eman­ci­pă­rii fe­mi­nine. Se ca­rac­te­ri­zează prin ati­tu­di­nea dez­in­voltă, con­ști­ința pro­priei va­lori, afir­ma­rea drep­tu­ri­lor de par­ti­ci­pant la tra­fic. Ți­nuta la vo­lan tre­buie să fie ușor ca­brată, ca un re­sort gata să se des­tindă. Pri­vi­rea agre­siv-vul­tu­rească tre­buie să sca­neze per­ma­nent pe cei din jur în că­u­ta­rea unuia care ar în­drăzni să con­teste su­ve­ra­ni­ta­tea voas­tră. Ce­da­rea ama­bilă a pri­o­ri­tă­ții este ex­clusă fi­ind un semn de slă­bi­ciune, con­ce­si­ile nu sunt po­si­bile, to­tul se ob­ține prin a‑i forța pe cei­lalți să vi se în­chine. Ple­ca­rea de la se­ma­for se face vi­ru­lent, cu pe­dala apă­sată la fund, cu ges­turi su­ges­tive la adresa mor­mo­lo­cu­lui din față care nu se mișcă pen­tru că e un… (să ne oprim aici).

Sti­lul aș-voma-dar-mă-abțin
Este des­ti­nat per­soa­ne­lor cu o greață in­fi­nită, su­pe­ri­oare, de­o­se­bite. Nu poate fi prac­ti­cat de­cât în SUV-uri sau auto­tu­risme de la Audi A4 în sus, alt­fel pare kit­schos și de­pla­sat. Este un stil spe­ci­fic în­tre­ți­nu­te­lor ușor tre­cute, bei­za­de­le­lor tomna­tice  și cur­ve­lor de lux (deci mai bă­trâne). Ex­pre­sia fe­ței e bine să fie ușor scâr­bită — în fond fa­ceți un efort su­pra­o­me­nesc să fiți ames­te­cat cu gloata — pri­vi­rea în­țe­pe­nită în față ca și cum vă e silă să vă ui­tați la ple­bea din jur. Pro­te­jați-vă ochii cu oche­lari de soare, in­di­fe­rent de sta­rea vre­mii. Ple­ca­rea de la se­ma­for este fermă, po­ten­țată ime­diat de o ac­ce­le­rare vi­gu­roasă, me­nită să eta­leze caii pu­tere, o ul­timă afir­ma­ție im­pli­cită a in­e­xis­ten­ței ce­lor­lalți: nu ai, nu ești.

Sti­lul diseară-îmi-fac-ordine-în-geantă
Foarte cu­nos­cut și apre­ciat nu doar la noi în țară, acest stil pre­su­pune ca la orice sta­țio­nare mai lungă de cinci se­cunde să lu­ați geanta de pe sca­u­nul din dreapta și să co­tro­bă­iți ener­gic prin ea în că­u­ta­rea unui obiect, de pre­fe­rință cât mai mic: agrafă de păr, ruj etc. Dacă do­riți să vă în­su­șiți co­rect sti­lul aveți ne­voie în pri­mul rând de o geantă cât mai mare și ab­so­lut ne­com­par­ti­men­tată, ast­fel ca toate obiec­tele să se poată mișca li­ber înă­un­trul ei. De ase­me­nea ar fi de do­rit ca geanta să aibă forma unei pere, cât mai largă la fund, dar în­gustă la gură, pen­tru a face îm­pie­dica vi­zu­a­li­za­rea con­ți­nu­tu­lui, iar că­u­ta­rea tac­tilă — prin pi­pă­ire — să fie ast­fel fa­vo­ri­zată. Pos­tura la vo­lan este spe­ci­fică: geanta se pune pe pi­cioare, apoi vă aple­cați asu­pra gu­rii ei ca și cum ați vrea să in­trați cu to­tul în ea, în timp ce mâna dreaptă sco­to­cește fe­bril, ca un fo­x­ter­rier care a dat de vi­zu­ina vul­pii. Ple­ca­rea de la se­ma­for se face cu mare în­târ­zi­ere, după ce ma­șina din față abia se mai vede la ori­zont. Există și va­ri­anta ex­tremă a aces­tui stil, în care ple­ca­rea de la se­ma­for se face nu­mai după gă­si­rea obiec­tu­lui că­u­tat. Adică niciodată.

Sti­lul ce-faci-fată-că-nu-am-vor­bit-de-un secol
Acest stil este încă in­com­plet elu­ci­dat, pu­tând fi doar o sub­spe­cie a sti­lu­lui pre­ce­dent, după gă­si­rea te­le­fo­nu­lui în poșetă. Există însă voci care spun că e un stil aparte, in­de­pen­dent, adu­când ca ar­gu­ment că nu se cu­nosc ca­zuri con­crete când o doamnă a și gă­sit ceea ce că­uta în geantă, deci pro­ba­bil că te­le­fo­nul îl avea în mână de când s‑a năs­cut. Deși apa­rent pare sim­plu, în re­a­li­tate este unul din cele mai com­plexe com­por­ta­mente, ne­ce­si­tând o stă­pâ­nire de sine de­o­se­bită. Esen­țial și de­fi­ni­to­riu este te­le­fo­nul mo­bil li­pit de ure­chea stângă, ca­pul ușor în­cli­nat tot spre stânga, fi­gura im­pa­si­bilă și miș­ca­rea con­ti­nuă a bu­ze­lor. Ni­mic nu tre­buie să vă im­pre­sio­neze sau să vă clin­tească, orice s‑ar în­tâm­pla în jur men­ți­neți ace­eași mi­mică a fe­ței, pro­fund con­cen­trată la con­ver­sa­ția te­le­fo­nică. Se pleacă de la se­ma­for cu o ușoară în­târ­zi­ere, to­tuși des­tul de prompt. Se­cre­tul con­stă în vi­teza re­dusă de de­pla­sare, nu vă gră­biți, aveți ches­tiuni im­por­tante de dis­cu­tat. Nu re­ac­țio­nați la flash-uri cu fa­ru­rile, iar la cla­xoane arătați‑i por­cu­lui de­ge­tul mij­lo­ciu al mâi­nii drepte, fără a schimba ni­mic din pos­tura cor­pu­lui, fără a vă opri din vorbit.

Sti­lul sunt-patron-și-am-cu-ce
Acest ul­tim stil iden­ti­fi­cat este foarte pre­ten­țios de­o­a­rece im­pune în­de­pli­ni­rea a câ­torva con­di­ții obli­ga­to­rii: să aveți peste pa­tru­zeci de ani, să fiți pa­tron de firmă și să de­ți­neți un 4x4. Fi­gura pe care o afi­șați tre­buie să fie acră, gen “băr­ba­ții sunt toți niște porci, fe­me­ile sunt niște curve și toți sunt niște cre­tini”. De la înăl­ți­mea ca­mio­nu­lui pe care îl con­du­ceți pri­viți cu milă și scârbă spre pă­du­chii dim­pre­jur, fără a fixa în mod spe­cial pe ci­neva, pen­tru că e sub dem­ni­ta­tea voas­tră. Ex­pre­sia fa­ci­ală și pri­vi­rea tre­buie să su­ge­reze ce le veți face in­ca­pa­bi­li­lor ălora de an­ga­jați când veți in­tra pe ușa fir­mei pro­prii, unde sun­teți și ma­na­ger de ta­lie in­ter­națio­nală. Este bine să su­ge­rați și con­vin­ge­rea per­so­nală de ne­clin­tit că eco­no­mia na­țio­nală stă în mâi­nile voas­tre. Ple­ca­rea de la se­ma­for este cum vrea mu­ș­chiul vos­tru, cei­lalți ori­cum nu contează.

* * *

Iată-ne la fi­na­lul aces­tui ghid prac­tic de con­du­ită ru­ti­eră, în care ac­cen­tul a că­zut me­reu pe pru­dență, așa cum este ea pro­po­vă­du­ită de doam­nele noas­tre. Sper din tot su­fle­tul să pu­neți în prac­tică mă­car câ­teva din aceste în­vă­ță­turi, spre bi­nele nos­tru, al tu­tu­ror. Și poate că în vi­i­tor com in­ves­tiga îm­pre­ună și fi­lo­zo­fi­ile mas­culine cu pri­vire la tra­fic, pen­tru a arunca o pri­vire (auto)critică asu­pra unor me­tehne și proaste apu­că­turi. Până atunci, nu ui­tați să fiți prudenți!


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.