După cum vă spuneam, în al patrulea și ultimul capitol al ghidului despre prudența la volan vom învăța despre comportamentul la semafor de la dragele noastre colege de trafic. Să nu trăiți cu impresia greșită că acesta ar fi un aspect neimportant — se poate demonstra cu mare ușurință că, măcar în cazul orașelor mari, o mare parte a timpului îl petrecem privind culoarea roșie a semaforului, iată deci o oportunitate în plus pentru fiecare dintre noi de a aplica principiile prudenței feminin-rutiere, pe care mă chinui de câteva zile să v‑o bag în cap. Fără prea mare succes după cum observ, pentru că în trafic aveți același comportament ca și înainte, dovadă că nu băgați nimic la cap.
Dar speranța moare ultima. Fac o ultimă sforțare de a vă educa, împărtășindu-vă câteva elemente de conduită automobilistică când staționați la culoarea roșie a semaforului — cum s‑ar exprima emfatic un agent de circulație modern. Trebuie să recunosc că această ultimă lecție este și cea mai grea, deoarece vă pune la încercare capacitatea de discernământ, pentru că nu există doar un singur mod de comportament, ci trebuie să decelați între cele câteva școli de gândire rutieră și să găsiți stilul care vă reprezintă cel mai bine. Succes!
Stilul am-o-țară-ca-o-floare
Este un stil jovial și vesel, specific persoanelor tinere, cu precădere angajate proaspăt în corporații, care sunt pe deplin convinse că reușita lor în viață e totală și ireversibilă, deci nu au trecut încă prin prima reducere de personal. Se caracterizează prin purtarea căștilor unui mp3-player în urechi sau prin utilizarea radio-cd-ului din mașină la un volum ridicat. Dacă adoptați acest comportament trebuie să stați cu ambele mâini pe volan și să vă bâțâiți continuu în ritmul muzicii, privind către înainte și surâzând suav pentru a puncta pasajele favorite. Ignorați ceilalți participanți la trafic, singurul lucru care contează cu adevărat e că vă simteți bine și că vă place muzica pe care o ascultați. Este bine ca mașina să fie decorată corespunzător, cu floricele pe capotă sau gene pentru faruri. Plecarea de pe loc la culoarea verde poate fi vioaie, sprintenă, urmată de frâne mici și repetate, în ritmul muzicii sau puteți întârzia nițel pentru a vă mai bâțâi de două ori pe finalul refrenului.
Stilul care-te-face-pe-tine
Este expresia unei certe vigurozități, având nerv și tupeu, perfect explicabile deoarece stilul a apărut ca o prelungire a emancipării feminine. Se caracterizează prin atitudinea dezinvoltă, conștiința propriei valori, afirmarea drepturilor de participant la trafic. Ținuta la volan trebuie să fie ușor cabrată, ca un resort gata să se destindă. Privirea agresiv-vulturească trebuie să scaneze permanent pe cei din jur în căutarea unuia care ar îndrăzni să conteste suveranitatea voastră. Cedarea amabilă a priorității este exclusă fiind un semn de slăbiciune, concesiile nu sunt posibile, totul se obține prin a‑i forța pe ceilalți să vi se închine. Plecarea de la semafor se face virulent, cu pedala apăsată la fund, cu gesturi sugestive la adresa mormolocului din față care nu se mișcă pentru că e un… (să ne oprim aici).
Stilul aș-voma-dar-mă-abțin
Este destinat persoanelor cu o greață infinită, superioare, deosebite. Nu poate fi practicat decât în SUV-uri sau autoturisme de la Audi A4 în sus, altfel pare kitschos și deplasat. Este un stil specific întreținutelor ușor trecute, beizadelelor tomnatice și curvelor de lux (deci mai bătrâne). Expresia feței e bine să fie ușor scârbită — în fond faceți un efort supraomenesc să fiți amestecat cu gloata — privirea înțepenită în față ca și cum vă e silă să vă uitați la plebea din jur. Protejați-vă ochii cu ochelari de soare, indiferent de starea vremii. Plecarea de la semafor este fermă, potențată imediat de o accelerare viguroasă, menită să etaleze caii putere, o ultimă afirmație implicită a inexistenței celorlalți: nu ai, nu ești.
Stilul diseară-îmi-fac-ordine-în-geantă
Foarte cunoscut și apreciat nu doar la noi în țară, acest stil presupune ca la orice staționare mai lungă de cinci secunde să luați geanta de pe scaunul din dreapta și să cotrobăiți energic prin ea în căutarea unui obiect, de preferință cât mai mic: agrafă de păr, ruj etc. Dacă doriți să vă însușiți corect stilul aveți nevoie în primul rând de o geantă cât mai mare și absolut necompartimentată, astfel ca toate obiectele să se poată mișca liber înăuntrul ei. De asemenea ar fi de dorit ca geanta să aibă forma unei pere, cât mai largă la fund, dar îngustă la gură, pentru a face împiedica vizualizarea conținutului, iar căutarea tactilă — prin pipăire — să fie astfel favorizată. Postura la volan este specifică: geanta se pune pe picioare, apoi vă aplecați asupra gurii ei ca și cum ați vrea să intrați cu totul în ea, în timp ce mâna dreaptă scotocește febril, ca un foxterrier care a dat de vizuina vulpii. Plecarea de la semafor se face cu mare întârziere, după ce mașina din față abia se mai vede la orizont. Există și varianta extremă a acestui stil, în care plecarea de la semafor se face numai după găsirea obiectului căutat. Adică niciodată.
Stilul ce-faci-fată-că-nu-am-vorbit-de-un secol
Acest stil este încă incomplet elucidat, putând fi doar o subspecie a stilului precedent, după găsirea telefonului în poșetă. Există însă voci care spun că e un stil aparte, independent, aducând ca argument că nu se cunosc cazuri concrete când o doamnă a și găsit ceea ce căuta în geantă, deci probabil că telefonul îl avea în mână de când s‑a născut. Deși aparent pare simplu, în realitate este unul din cele mai complexe comportamente, necesitând o stăpânire de sine deosebită. Esențial și definitoriu este telefonul mobil lipit de urechea stângă, capul ușor înclinat tot spre stânga, figura impasibilă și mișcarea continuă a buzelor. Nimic nu trebuie să vă impresioneze sau să vă clintească, orice s‑ar întâmpla în jur mențineți aceeași mimică a feței, profund concentrată la conversația telefonică. Se pleacă de la semafor cu o ușoară întârziere, totuși destul de prompt. Secretul constă în viteza redusă de deplasare, nu vă grăbiți, aveți chestiuni importante de discutat. Nu reacționați la flash-uri cu farurile, iar la claxoane arătați‑i porcului degetul mijlociu al mâinii drepte, fără a schimba nimic din postura corpului, fără a vă opri din vorbit.
Stilul sunt-patron-și-am-cu-ce
Acest ultim stil identificat este foarte pretențios deoarece impune îndeplinirea a câtorva condiții obligatorii: să aveți peste patruzeci de ani, să fiți patron de firmă și să dețineți un 4x4. Figura pe care o afișați trebuie să fie acră, gen “bărbații sunt toți niște porci, femeile sunt niște curve și toți sunt niște cretini”. De la înălțimea camionului pe care îl conduceți priviți cu milă și scârbă spre păduchii dimprejur, fără a fixa în mod special pe cineva, pentru că e sub demnitatea voastră. Expresia facială și privirea trebuie să sugereze ce le veți face incapabililor ălora de angajați când veți intra pe ușa firmei proprii, unde sunteți și manager de talie internațională. Este bine să sugerați și convingerea personală de neclintit că economia națională stă în mâinile voastre. Plecarea de la semafor este cum vrea mușchiul vostru, ceilalți oricum nu contează.
* * *
Iată-ne la finalul acestui ghid practic de conduită rutieră, în care accentul a căzut mereu pe prudență, așa cum este ea propovăduită de doamnele noastre. Sper din tot sufletul să puneți în practică măcar câteva din aceste învățături, spre binele nostru, al tuturor. Și poate că în viitor com investiga împreună și filozofiile masculine cu privire la trafic, pentru a arunca o privire (auto)critică asupra unor metehne și proaste apucături. Până atunci, nu uitați să fiți prudenți!
Lasă un comentariu