Nu mă pricep la interpretarea legilor și nici nu sunt prea în temă cu toate textele juridice care sunt în uz în România zilelor noastre, dar am o întrebare care mă tot frământă: afirmațiile astea publice despre cum o să‑l suspende USL pe Băsescu dacă nu‑l numește premier pe Ponta, nu se încadrează la capitolul amenințări? Sau la comportament agresiv? Chiar poate orice Gică să facă orice afirmație fără să dea socoteală? Ce e țara asta, un fel de plastelină în mâinile câtorva indivizi care hotărăsc de unii singuri pe cine dau jos și pe cine numesc în funcții? Pe voi nu vă scoate din sărite lipsa asta de respect și de bună-cuviință?
În iunie s‑a întâmplat la fel: întâi amenințări repetate cu suspendarea, apoi declanșarea procedurii. USL a eșuat. Acum o iau de la capăt — dacă nu e nominalizat Victor Ponta ca prim-ministru, îl suspendă pe Băsescu. De câte ori mai trecem prin scenariul ăsta? La congresul PPE din București s‑au repezit să afirme că îl suspendă dacă participă, pentru ca face politică. Pe urmă și-au dat seama ce tâmpenie au scos pe gură și au retractat: nu‑l suspendăm, de ce să‑l suspendăm? Nici usturoi n‑au mâncat, nici gura nu le miroase. Mie mi se pare că a început să devină un fel de tehnică de intimidare: dacă Băsescu nu-și țîne gura și nu e cuminte în scaunul de la Cotroceni, vine bau-bau Voiculescu și îi pune pe politrucii lui să‑l suspende.
Textul Constituției e destul de clar:
Articolul 103
(1) Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
(2) Candidatul pentru funcția de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a Guvernului.
(3) Programul și lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor și de Senat, în ședința comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorității deputaților și senatorilor.
Nicăieri nu scrie că vreun partid poate să desemneze un prim-ministru, ci doar să propună spre desemnare. Oare lui Antonescu&co le e frică de faptul că nu vor lua nici 50% din locurile din Parlament?
M‑am plictisit de tema asta a suspendării — nu se mai vorbește de nimic altceva decât de rivalitatea asta. Oare chiar nu putem avea un președinte care să nu vină din majoritatea parlamentară? Ne îndreptăm spre o republică parlamentară, în care președintele este numit de parlament și nu ales? În aprilie tema era pusă în discuție de Frunzăverde, trădătorul de la PDL, devenit brusc liberal. Apoi în octombrie Tăriceanu și‑a exprimat preferința pentru republica parlamentară — e drept, după monarhia constituțională. Va fi asta una din temele USL după alegeri? După care îl suspendă pe Băsescu și îl aleg pe Crin? Deci, se teme Crinușor că nu‑l vrea poporul peste doi ani?
Lasă un comentariu