Un ar­ti­col al lui Cris­tian Ghi­nea din Di­lema Ve­che mi‑a adus aminte că acum vreo zece ani Adrian Năs­tase afirma că par­ti­dul său nu va oferi pro­tec­ție ni­mă­nui în fața jus­ti­ției. Fraza în sine, ros­tită cu vo­cea fermă a pre­șe­din­te­lui PSD, a fă­cut pu­țină vâlvă prin presă și vreo câ­țiva naivi s‑au gân­dit că poate vreo doi-trei ba­roni lo­cali vor fi arun­cați în groapa cu lei. Re­cu­nosc, m‑am nu­mă­rat prin­tre aceia care au spe­rat. Nu s‑a în­tâm­plat așa. După niște ani, în­tre­bat abrupt des­pre pe­ri­oada aceea și des­pre pro­mi­siu­nea ne­res­pec­tată, Năs­tase a ex­pli­cat că n‑a fi do­rit să des­ta­bi­li­zeze par­ti­dul, deci gu­ver­na­rea, deci țara.

Așa­dar este lupta anti-co­rup­ție des­ta­bi­li­za­toare? La prima ve­dere aș fi ten­tat să con­tra­a­tac ve­he­ment și să spun că in­sta­u­ra­rea le­gii și a echi­tă­ții so­ci­ale nu poate fi ceva care să des­ta­bi­li­zeze o so­ci­e­tate, ci, dim­po­trivă, o va în­tări, îi va reda dem­ni­ta­tea și spe­ranța. Cu­vin­tele fru­moase parcă vin de la sine când tre­buie să ar­gu­men­tezi în fa­voa­rea unei ast­fel de ca­uze, nici nu tre­buie să faci efor­tul de a găsi ra­țio­na­men­tele ne­ce­sare pen­tru că ele te vi­zi­tează sin­gure și se aș­tern lo­gic unul lângă al­tul, ar­mo­nic. Dar hai să ne ima­gi­năm o Ro­mâ­nie în care se aplică mâine, su­bit și im­pla­ca­bil, le­gile și re­gu­lile morale.

În fi­e­care oraș mai mic sau mai mare din Ro­mâ­nia, în fi­e­care ju­deț, există niște oa­meni de afa­ceri pros­peri, cei care al­că­tu­iesc ba­ro­ni­mea lo­cală. Nu mă gân­desc la ba­ro­nii vre­u­nui anume par­tid, ci la toți cei care fi­nan­țează par­ti­dele și apoi aș­teaptă de la ele bin­e­fa­ce­rile gu­ver­nă­rii lo­cale sau cen­trale. De‑a lun­gul tim­pu­lui, la nivel lo­cal au în­vă­țat re­gu­lile ne­scrise ale coa­bi­tă­rii — cea care pare atât de im­po­si­bilă la vâr­ful po­li­ti­cii ro­mâ­nești — când unii se află la gu­ver­nare, nu‑i dis­trug pe cei­lalți pen­tru că știu că peste ceva timp lo­cu­rile lor se vor schimba. E o ro­ta­ție pe­ri­o­dică, un sis­tem de vase co­mu­ni­cante care func­țio­nează fi­resc, tul­bu­rat de mici in­vi­dii și răz­bo­aie, care se sting la fel de re­pede cum au și în­ce­put, pen­tru că toți știu că e spre bi­nele per­so­nal să păs­treze un sta­tus quo. O mare parte a eco­no­miei ro­mâ­nești este mâ­nu­ită de acești oa­meni, iar în spa­tele lor se gă­sesc sute de mii, poate mi­li­oane de an­ga­jați, fie le­gali, fie la negru.

Ima­gi­nați-vă că mâine am avea cumva pu­tința apli­că­rii le­gii, ra­pid și im­pla­ca­bil, apoi am pu­tea aplica fără în­târ­zi­ere pe­deapsa adec­vată — pro­ba­bil peste opt­zeci la sută din aceste per­so­naje ar fi ares­tate pen­tru di­verse in­frac­țiuni mai mari sau mai mici, de la eva­ziune fis­cală la tra­fic de in­flu­ență, de la fo­lo­si­rea mun­cii la ne­gru la fal­si­fi­ca­rea de do­cu­mente. Să zi­cem că asta s‑a în­tâm­plat într‑o vi­neri, o ar­mată de pro­cu­rori au nă­vă­lit peste se­di­ile fir­me­lor, au luat do­ve­zile ne­ce­sare și i‑au săl­tat pe ne­mer­nici. I‑au um­flat în dube și i‑au bă­gat di­rect în puș­că­rie — iată un sce­na­riu care l‑ar face să tre­mure de plă­cere pe Va­dim Tu­dor, care pe­ro­rează de ani buni des­pre o ast­fel de jus­ti­ție ex­pe­di­tivă. Peste we­e­kend s‑a dus ves­tea în toată țara, bu­cu­rie mare, am ter­mi­nat cu co­rup­ția. Presa trâm­bi­țează vic­to­ria ne­spe­rată, un nou în­ce­put se aș­terne în fața noastră.

E luni și oa­me­nii merg la lu­cru. Cei care lu­crau la ne­gru sunt tri­miși acasă, așa ceva nu se mai poate. Cei cu carte de muncă se pun pe treabă, de fapt mai mult pe vorbă, co­men­tând cele în­tâm­plate. După vreo trei zile de bâr­fit vine și vre­mea să mun­cească ceva, că uite trece luna și n‑au din ce să plă­tească sa­la­ri­ile. Însă firma nu merge pe bază de re­guli eco­no­mice nor­male, ro­tițele ei se în­vâr­teau doar unse de pa­tron, care dă­dea te­le­foa­nele ne­ce­sare, fă­cea în­țe­le­geri și con­tracte, toate re­zul­tând din re­la­ți­ile lui per­so­nale. Fără el nu mai avem cui dis­tri­bui, cui vinde, pe cine servi. Con­trac­tele cu sta­tul sunt anu­late, fructe ale co­rup­ției in­cri­mi­nate. Par­te­ne­rii de afa­ceri, câți au scă­pat din tă­vă­lu­gul ares­tă­ri­lor, nici nu vor să mai audă de firma in­frac­to­ru­lui — no­mine odi­osa! Pe ori­zon­tală și ver­ti­cală re­la­ți­ile co­mer­ci­ale se gri­pează trep­tat, până când se blo­chează com­plet. Gicu, Florica, Va­sile și Ma­ri­cica rămân șo­meri. Sta­tul nu are de unde să le dea prea mult aju­tor de șo­maj, pen­tru că nive­lul de în­ca­sări de taxe a scă­zut. PIB-ul o ia în jos, cur­sul se în­ră­u­tă­țește. Presa ti­trează: Ro­mâ­nia se pră­bu­șește. Gicu, Florica, Va­sile și Ma­ri­cica nu în­țe­leg ni­mic, doar că de când a ple­cat pa­tronu’ treaba a mers prost. Foarte prost. Și atunci ies în stradă și strigă. Vor co­rup­ții îna­poi, că ei au co­pii de hrănit.

* * *

Pa­ra­do­xal, Adrian Năs­tase avea drep­tate: dacă ar fi apli­cat ex­ten­siv mă­su­rile anti-co­rup­ție, ar fi pro­vo­cat niște blo­caje. Dacă le-ar fi apli­cat doar se­lec­tiv, n‑ar fi re­zol­vat pro­blema co­rup­ției, dar și-ar fi su­b­mi­nat po­zi­ția în par­tid. Nu în­cerc să su­ge­rez că ar tre­bui să ac­cep­tăm co­rup­ția, nici că Năs­tase a pro­ce­dat co­rect. În­cerc doar să sub­li­niez că, îna­inte de a răs­turna un sis­tem, ori­care ar fi el, tre­buie să fii si­gur că ai ce și pe cine să pui în loc.

Cât ar dura până când ro­mâ­nii ar re­uși să în­lo­cu­iască ac­tu­ala eco­no­mie, ba­zată pe co­rup­ție și muncă la ne­gru, cu una cu­rată și le­gală? Gân­diți-vă… De câtă edu­ca­ție au ne­voie ro­mâ­nii pen­tru a re­uși această tranzi­ție? Un an? Încă do­uă­zeci de ani bru­ca­nieni? Vor re­uși vreo­dată? Puși în fața efor­tu­lui ne­ce­sar, nu ar găsi cumva că e mai la în­demână să se des­curce cu co­rup­ția de azi? Nu le-ar fi co­rup­ții mai dragi dacă ar ști unde poate duce dis­pa­ri­ția lor?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Exact asa s‑a in­tam­plat cand pa­tro­nii unor firme au mu­rit. V. Edy Spe­di­tion si Al­dis, parca. Tot bu­si­ness-ul era cre­di­tat pe increderea/relatiile pa­tro­nu­lui. Am in­te­les ca va­duva meze­la­reasa a re­u­sit sa sal­veze si­tu­a­tia adu­cand un ma­na­ger strain (sic!).


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.