Șî s‑a dus ăsta micu’ la ăl bătrân și i‑a zis să‑i dea și lui voie să se ducă pe-afară, că acuma știe și el cum e cu cioca-boca. Ăla bătrânu’ s‑a uitat lung la el și i‑a răspuns: “Canci!”. Puștiul s‑a sucit, s‑a răsucit și iar a venit la bătrân: “da’ să mă duc să iau pâine, mă lași?”. De data asta ăl bătrân s‑a cam enervat: “stai măi copile în casă, că și-așa ai făcut numai boroboațe în ultima vreme, de mi-au sunat la ușă toți vecinii. Te-ai înhăitat și cu chiulangiul ăla mai mare ca tine, care te învață numai prostii și tu stai și te uiți în gura lui din care ies numai tâmpenii. Ai uitat că a venit și comitetul de bloc și administratorul să-mi spună că vă purtați amândoi că niște golani? Mă duc eu după pâine!”
Puștiul era furios. “Da’ cine te crezi tu, să-mi zici mie că n‑am voie afară? Ne-ai dus în sapă de lemn, fir-ai al dracului de bețivan!”. A plecat bosumflat la baie, unde a stat o vreme privindu-se în oglindă și storcându-și coșurile, apoi a ieșit încă frustrat de acolo și a început să strige la bătrân: “da’ să dea dracu’ să nu iei pâine multă, de-aia care îmi place mie! să dea dracu’ să nu-mi ajungă când or veni prietenii mei să-mi ceară să le dau și lor! că ei mi-au dat să copiez la teză și m‑au împrumutat cu bani care nici nu i‑am mai dat înapoi!”.
* * *
Să-mi ziceți dacă vedeți vreo asemănare între scena asta casnică și știrea asta.
Lasă un comentariu