Eu găsesc că ar trebui să umblăm un pic la legea aia fundamentală, respectiv Constituția, mai precis pe la articolul 72, cel referitor la imunitatea parlamentară. Textul sună așa:
Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
Și mi se pare absolut în regulă. Doar că politicienii români au tras concluzia greșită că se poate spune orice în calitate de parlamentar. Lucrurile au ajuns foarte departe, mult prea departe după părerea mea și e vremea să se oprească, pentru că — ușor, ușor — observ că se încetățenește ideea că așa se face politică, împroșcând cu rahat în toate direcțiile. Iată câteva exemple din ultima vreme.
Declarația neverificabilă
MRU spune despre Antonescu că, dacă serviciile secrete ar fi fost politizate, acesta n‑ar mai fi fost azi în politică, insinuând că există niște informații îngropate în dosarele acestor instituții care l‑as descalifica iremediabil pe președintele PNL. Venind din gura unui fost director SIE, afirmația e gravă. Dar este în egală măsură neverificabilă, pentru că astfel de dosare sunt clasificate. Ea este însă un răspuns la o altă declarație neverificabilă a lui Antonescu, care spunea că serviciile secrete ale României sunt angajate politic. Fără să aducă nici o dovadă care să demonstreze asta, și această informație e lovită de nulitate. Dar nici una, nici alta nu intră în categoria declarațiilor politice.
Declarația dezinformatoare
Vanghelie spunea la evenimentul de lansare a candidaților USL pentru București că “democrația e gălăgioasă, dare sănătoasă”. Probabil că se referea la gălăgia electorilor săi din sectorul 5, care sunt cunoscuți pentru scandalurile pe care le provoacă. Cât despre partea cu sănătatea, nu știu de unde s‑o iau. Continuarea este însă dezinformatoare: “Să‑i spunem lui Traian Bsăescu că viitorul prim-ministru va fi Victor Ponta, pentru că vrem noi şi pentru că vor românii, şi viitorul preşedinte va fi Crin Antonescu”. Dacă domnul Vanghelie ar fi citit Constituția ar fi aflat că primul ministru nu este rezultatul voinței nici unui partid, nici al poporului, ci este o desemnare făcută de președinte. A face astfel de afirmații nu e doar inexact, ci este și un act de dezinformare a electoratului, mai ales că majoritatea românilor n‑au citit în viața lor Constituția.
Declarația jignitoare
De curând Liviu Dragnea spunea la Bistrița că nu vrea să fie jigniţi cetăţenii din Teleorman prin a o compara pe Cătălina Ştefănescu cu Mihai Răzvan Ungureanu. Pentru cine nu știe domnișoara în cauză are 23 de ani, a fost secretara lui Dragnea și a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Secţia Limbi Moderne Aplicate, din cadrul Universităţii Bucureşti, cu un master în politici publice şi integrare europeană, la SNSPA. Indiferent cât de nemaipomenită ar fi, la 23 de ani nu poate avea pretenția vreunei experiențe practice. Domnul Dragnea își formează mafia proprie în Camera Deputaților, din oameni care îi sunt obligați și trebuie să‑i returneze favoruri — asta e treaba electoratului din Teleorman. Dar la declarația lui Dragnea, Victor Ponta a adăugat, încercând să sublinieze asemănările dintre ea și MRU: “deşi poate foloseşte tot atâtea … parfumuri şi creme”. O aluzie la sexualitatea lui Ungureanu — ce legătură are asta cu declarația politică?
Declarația discriminatorie
În ultima vreme Gigi Becali se întrece pe sine în a demonstra proasta sa creștere și lipsa de educație. Replicile sale la adresa femeilor apar zi de zi în presă — domnul oier consideră că e sub demnitatea lui să discute cu femei și, chiar dacă unele dintre ele sunt discutabile din punct de vedere al caracterului (cazul Monica Tatoiu), genul ăsta de discriminare nu se poate încadra la declarație politică. Dacă doriți să revedeți 😆 cei de la Evenimentul Zilei au făcut aici o antologie a mitocăniilor acestui personaj.
Cred că mi-am argumentat îndeajuns punctul de vedere. Declarația politică are nevoie de o definiție mult mai clară, iar abaterea de la formulările acceptate trebuie să iasă de sub incidența imunității. Eu aș propune ca textul constituției să sune așa:
Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Prin opinie politică se înțelege orice declarație sau afirmație făcută public, prin intermediul mass-media sau prin adresare directă, care se referă la convingerile sau ideologia politică susținută de cel ce exprimă opinia. Remarcile negative referitoare la alte persoane trebuie să se limiteze la criticarea opiniilor acestora, fără a se face nici un fel de remarci discriminatorii referitoare la aspectul fizic, capacitate intelectuală, sex, religie, rasă sau naționalitate. Afirmațiile referitoare la fapte ce reprezintă încălcări ale oricărei legi a României trebuie însoțite în mod obligatoriu de dovada concretă a încălcării respective. Orice declarație sau afirmație care nu respectă aceste reguli nu este considerată opinie politică și nu este protejată de imunitatea parlamentară.
Voi ce părere aveți?
Lasă un comentariu