În 2010 o ilustră necunoscută ieșea din anonimat și uimea întreaga Românie cu îndărătnicia ei caracaleană. Cristiana Anghel, învățătoarea nemulțumită de reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor și de neaplicarea legii de majorare cu 50% a salariilor din învățământ, a intrat în greva foamei și a rezistat 70 de zile pentru cauza ei. Am considerat‑o nebună, dar am admirat stoicismul ei, puterea de a îndura pentru o idee. Uneori, chiar și atunci când motivațiile ne sunt confuze, stăruința de a ne susține punctul de vedere e un semn că ne îndreptăm spre o cale mai bună. Cel puțin avem credință în ceva, ceea ce e mai bine decât a nu crede în nimic.
Pe urmă, în vara lui 2012, doamna Anghel a intrat din nou în greva foamei, de data asta simțindu-se jignită de… Barosso, președintele Comisiei Europene. Am fost stupefiat de simplitatea judecății doamnei învățătoare, care susținea că poporul român era jignit de declarațiile oficialului european, ca și cum astfel de probleme se rezolvă prin metoda supărării văcarului pe sat. Mândria națională a doamnei din Caracal era însă dată la maxim, se pare. A trecut și prin etapa asta, iar eu am crezut‑o doar o exaltată provincială, care țîne musai să devină eroină de conjunctură.
Se dovedește însă că am subestimat‑o pe doamna Cristiana. La alegerile parlamentare care tocmai s‑au încheiat, Cristiana Anghel s‑a metamorfozat din doamna învățătoare în doamna senator USL. Să mai zică cineva că dietele astea severe sunt o prostie… Interesant, doamna senator nu s‑a ales la colegiul din Caracal, unde s‑ar fi așteptat un naiv ca mine, ci la Craiova, unde a fost utilizată pentru a‑l învinge pe Antonie Solomon, personaj notoriu și controversat al urbei oltene. M‑am îngrijorat de cunoștințele mele de geografie, crezând că am uitat în ce județ e Caracal și că uitucenia mea mă împiedică să înțeleg cum a ajuns doamna Anghel la Craiova — dar nu, Caracal e în județul Olt, așa cum bine știam, nicidecum în Dolj. Cum de a candidat o caracaleancă la Craiova, rămâne un mister al PSD…
Biblia ne învață să nu facem chip cioplit celor ce sunt în ceruri sau pe pământ, închinându-ne lor. Dar ce altceva este votul dat unei persoane care face sacrificii în numele unor presupuse cauze nobile, pentru ca apoi să devină instrumentul unor manevre politice oneroase? Nu e oare mimarea unei verticalități morale, pentru scopuri mercantile? Sunt tare curios să văd la ce s‑o pricepând doamna învățătoare din Caracal, pentru că în parlament nu e nevoie nici de pedagogie, nici de metodica predării la clasele I‑IV, nici de greva foamei. Am s‑o întreb peste ceva timp care a fost contribuția ei la mai binele țării, pentru care cândva era gata să-și sacrifice sănătatea.
Lasă un comentariu