Astăzi nu mai este de ajuns să poți să citești, să scrii și să socotești. Definiția analfabetismului din secolul XX e desuetă. Paradoxal, progresul tehnologic ne stupidizează. Pe măsură ce adăugăm noi cunoștințe și creăm noi produse, o parte dintre noi rămânem și mai în urmă, rupți de înțelegerea logică a lumii artificiale pe care altă parte a creat‑o. Nimeni nu mai poate avea pretenția să înțeleagă cum funcționează instrumentele și mașinile pe care le folosește zi de zi. De pildă prima mea Dacie ne era complet accesibilă ca tehnologie — pricepeam cum e cu motorul în patru timp, vizualizam funcționarea lui, apoi ambreiajul, cutia de viteze, transmisia și suspensia. Când ceva se strica, puteam imagina ușor ce trebuie făcut pentru a o repara. Mașinile pe care le avem acum sunt o cimilitură tehnică, dacă se defectează nu putem decât să ne uităm dezarmați la mulțimea de piese și ansambluri de sub capotă, organizate compact, dar inaccesibile înțelegerii noastre. De fapt nici nu ar trebui să o putem repara, dar faptul că nu o mai putem cuprinde cu mintea ne complexează și ne dă senzația că — într-un anume sens — nu ele sunt mașinile noastre, ci noi suntem șoferul lor. Devenim, treptat, analfabeți tehnic.
Politic vorbind, lumea s‑a complicat îngrozitor. Fel și fel de conflicte și parteneriate între țări cu care credem că nu avem de a face, devin dintr‑o dată strategic importante pentru că de acolo ne vine nu știu ce resursă importantă, care până mai ieri nu ne făceau trebuință. Dreapta și stânga politică au început să fie tot mai neclare pentru înțelegerea omului de rând, orbecăind ele însele în căutarea unui model social și economic care să dea ducă omenirea mai departe. Criza economică cvasi-mondială are implicații politice neașteptate. Legile din țara proprie se modifică pentru că așa au votat niște străini într-un parlament îndepărtat. Abia ieșiți dintr-un regim comunist — unde totul era simplu și clar: partidul e‑n toate — românii trebuie să asimileze toate aceste informații, chiar dacă nu au primit nici un fel de educație politică care să îi ajute să desprindă măcar o parte din concluziile necesare. Clasa politică întreține confuzia, amestecând ideologii antagoniste, formând alianțe politic bizare, utilizând minciuna și corupția ca instrumente de guvernare. Devenim, treptat, analfabeți politic.
Globalizarea ne aduce scumpirile din Spania fix la magazinul din colț. Pseudo-fermierul din piață ne spune că a scumpit ridichiile, pe care — de fapt — le‑a importat din Turcia, fiindcă a crescut prețul barilului de petrol la bursa din New York. Aprozarul din cartier a dispărut de mult și în locul lui e acum supermarketul belgian sau hypermarketul francez. Nu mai înțelegem foarte bine de unde ne vine mâncarea, care până mai ieri era produsă pe niște ogoare din vecinătate, pe care aproape că le puteai vedea de la fereastra apartamentului de bloc. Nu pricepem nici cum variază prețurile, ce le face să crească și ce le face să scadă. Băncile ne împrumută bani după reguli pe care cu greu le mai putem pricepe, prin scheme de dobânzi complicate și clauze contractuale sofisticate. Bursele tranzacționează valori care cresc și scad după niște reguli necunoscute majorității oamenilor — ne putem îmbogăți sau deveni faliți doar pentru cineva a spus ceva, undeva. Devenim, treptat, analfabeți economic.
Astăzi nu mai este de ajuns să poți să citești, să scrii și să socotești. Trebuie să știm prea multe lucruri, doar ca să putem avea același sentiment de apartenență la lumea din jurul nostru, pe care un om al începutului de secol XX îl dobândea prin puțină școală și experiență de viață. Trăim tot mai mult într‑o lume ale cărui înțelesuri ne scapă, abandonându-ne unor reguli pe care nu le înțelegem, dar care ne țin prizonieri. A fi fericit, a trăi o viață bună înseamnă tot mai mult a nu-ți pune întrebări, a te lăsa pierdut într-un complicat labirint de reguli și legi, a te abandona plăcerii imediate și fruste, a accepta să fii neștiutor.
Așadar, când vedeți o statistică a gradului de alfabetizare indicând cât de mult am progresat, amintiți-vă că se referă doar la abilitatea noastră de a citi prețul produselor, de a ne scrie corect numele pe contracte de împrumuturi și a socoti cât economisim dacă cumpărăm azi, că e promoție.
Lasă un comentariu