Afirmația făcută de Titus Corlățean despre aderarea la Schengen e cel puțin surprinzătoare. Care va să zică, dacă nu ne aderează ăștia imediat, noi ne băgăm picioarele în Schengen-ul lor. Datorită efectelor pe care le poate declanșa, chestiunea merită un pic de analiză: este o mișcare diplomatică inteligentă sau o pură idioțenie?
Până la urmă ce efecte aduce aderarea la Schengen? Din punct de vedere al cetățeanului român care circulă prin Europa, nu foarte multe. Cei care circulă cu avionul nu vor simți nici o diferență – aceleași proceduri de îmbarcare, aceleași reguli de securitate, inclusiv verificarea actelor de identitate. Cei care circulă cu mașina vor avea un mic beneficiu prin evitarea cozilor de la vămile românești dinspre oocident. Nu e de neglijat, dar nici nu se poate spune că se face gaură în cer cu asta.
Pentru firmele de transport extern ar fi desigur un beneficiu semnificativ. Timpul pierdut în interminabilele cozi de la vămi înseamnă costuri. Dacă circulația s‑ar face liber s‑ar economisi sume semnificative.
Pentru vameși ar fi – se înțelege – o tragedie. Șpăgăreala ca activitate profesională ar fi posibilă numai la granițele cu Moldova și Ucraina, incomparabil mai puțin decât azi. Toate găștile de vameși din punctele de frontieră vestice ar fi desființate, ceea ce probabil va însemna demisiile personalului, pentru ca nu cred că vor mai fi interesați să trăiască dintr-un salariu de bugetar.
Pentru contravenienții și infractorii români ar fi o veste proastă, de asemenea. Sincronizarea bazelor de date la nivel european ar include și România, așa ca nu ar mai putea scăpa neobservați sau neprinși în țările vestice. Contravențiile rutiere l‑ar ajunge acasă pe șoferul român, polițistul german sau francez va putea verifica dacă individul cu identitate română din fața sa are sau nu cazier.
Una peste alta, aderarea aduce beneficii nu cetățeanului, ci economiei și statului de drept. Trecând peste modul de exprimare, care are ridiculitatea supărării văcarului pe sat, faptul că ministrul de externe spune că nu ne mai interesează spațiul Schengen este elocvent. Iar introducerea temei frăției româno-moldovene ca argument al dezinteresului este o pură demagogie. Chiar dacă, după contra lui Băsescu, Ponta a încercat apoi să dreagă busuiocul spunând că aderarea nu va mai fi o prioritate – ceea ce e cu totul altceva decât a declara dezinteresul – rămâne consemnată afirmația de intenție. Guvernul USL nu este interesat de economie și de statul de drept, tot atât cât nu este interesat de Moldova. Guvernul USL este interesat de show-ul televizat.
Lasă un comentariu