Eu nu aș fi putut fi medic, pentru că nu pot să trăiesc zi de zi în mijlocul suferinței altora. Poate că din egoism, pentru că ar însemna să dau prea mult din mine celorlalți, neputându-mă distanța emoțional de durerile lor. Poate că nu pot din lipsa tăriei psihice de a crede că dincolo de durere există întotdeauna speranță. Nu știu și nici nu vreau să aflu. Mă impresionează vederea bolilor, mă terifiază sângele și umorile corpului uman, iar toate astea întunecă probabil buna judecată a unui medic eficient. Trebuie să rămâi lucid și rațional dacă vrei să ajuți pe cei din jurul tău, cred…
Se spune despre chirurgi că devin imuni la suferința umană, din cauza de prea mult sânge care le curge sub priviri. Nu știu cât de adevărat e, dar au o anume răceală cu care te privesc, de parcă te-ar imagina cu mațele scoase în afară, complet autopsiat. Sunt niște oameni cinici – îmi amintesc de Oprescu care spunea cândva unui individ “nu râde dom’le, că eu știu și cum arăți pe dinăuntru”. Ipotetica eviscerare mi s‑a părut grotescă.
Dar dacă medicilor le-aș putea îngădui să rămână distanți și logici în fața suferinței, nu pot să înțeleg asta la asistente și infirmiere. Ele sunt acolo tocmai ca să asiste bolnavul, să‑l ajute să se vindece, să‑l incurajeze în vindecare. Iar pentru că sunt de obicei femei, mă aștept la un plus de compasiune și tandrețe în comportamentul lor, mai ales atunci când au de a face cu copii. Însă în nici un caz nu mă aștept la asta. Să pălmuiești un copil bolnav pentru că tușește nu are nici o legătură nici cu actul medical, nici cu compasiunea celui ce îngrijește.
Da, e greu să vezi suferința în fiecare zi. E greu să mai vezi partea plină a paharului când oamenii din jurul tău mor. Dar nu, Karioka, nu din cauza banilor puțini bat asistentele copiii, deși e adevărat că nu sunt bine plătite. Nici din cauza lipsei de personal din spitale nu‑i bat. Iar politica guvernului în privința sănătății e mereu falimentară, dar nu împinge pe nimeni la violență, nici fizică, nici verbală.
Dar trebuie să privești și din punctul lor de vedere. Trebuie să faci un efort și să înțelegi. Ele n‑au intrat în sistemul sanitar pentru că nu mai puteau de grija ta sau a altcuiva, nici pentru că simțeau dorința de a alina suferința din jur. N‑au avut vocația milosteniei și compasiunii, nimeni n‑a întrebat despre asta la angajare. Cum s‑ar zice, nu s‑a cerut. Au intrat în sistem pentru că știau că se fac șpăgi bune, pentru că se câștigă gras. Și trebuie să ințelegi că ele însele au dat șpagă vreo zece mii de lei ca să prindă postul respectiv – e vremea să-și recupereze cheltuielile. Nu sunt mai rele decât majoritatea inșilor pe care îi vezi în fiecare zi pe stradă: pune‑i pe ăia în locul lor și foarte probabil vei vedea același comportament.
Înțelegi deci că — din punctul lor de vedere — ele nu sunt acolo pentru a alina, ci pentru a câștiga ușor niște bani. Pentru că nicicând nu poți să storci bani mai ușor de la altcineva ca atunci când e bolnav și vulnerabil și-și pune toate speranțele în îngrijirea ta. Nu e răutate, e pragmatism economic contemporan și nu e oare lumea noastră construită pe temeiul lui? Nu ne vindem reciproc minciuni în fiecare zi? Asistentele nu fac decât să-și exercite dreptul la propriul plan de afaceri. Iar dacă un oarecare copil bolnav le irosește timpul prețios în care ar fi produs ceva firfirei, o palmă e tocmai nimerită ca să-și verse frustrările.
Nu asistentele idioate și nesimțite sunt de vină, Karioka – lumea e plină de indivizi ca ele, de oameni cărora nu le pasă decât de binele propriu, gata să calce pe cadavre ca să-și atingă scopurile personale. Dacă am declara nesimțirea drept infracțiune, puțini oameni ar rămâne nevinovați. De vină este sistemul public de sănătate care e proiectat să atragă și să promoveze astfel de caractere schimonosite. Și până nu‑l vom schimba, nu putem spera decât să nu ne îmbolnăvim, ca să nu primim o palmă peste față atunci când tușim sau un pumn între coaste atunci când nu ne mai țin picioarele. Sau, poate că ai niște bănuți să‑i strecori în buzunarul asistentei, atunci altfel vorbim. Dintr-un prăpădit de pacient, devii instantaneu o minune de client.
Lasă un comentariu