Co­dul ru­tier se schimbă din nou — lung pri­lej de vorbe și de ipo­teze. Din­tre toate mo­di­fi­că­rile pro­puse, de de­parte cea cu li­mi­ta­rea drep­tu­lui de cir­cu­la­ție a ma­și­ni­lor în­ma­tri­cu­late în stră­i­nă­tate de că­tre re­zi­den­ții ro­mâni stâr­nește cea mai aprinsă dez­ba­tere. Nu pen­tru că im­pac­tează pe cei mai mulți, ci pen­tru că în­chide o por­tiță de evi­tare a ta­xei de primă în­ma­tri­cu­lare. Adică ne îm­pie­dică să fa­cem ceea ce ne place cel mai mult, ceea ce ne pri­ce­pem cel mai bine: să ne descurcăm.

Sunt in­fi­nit de lungi dis­cu­ții în presă și prin blo­guri mai mari sau mai mici des­pre co­rec­ti­tu­di­nea ta­xei de primă în­ma­tri­cu­lare. Că nu e bună, că e imo­rală, că e ab­surdă, că nu e po­tri­vită, că la al­ții nu există sau că e mai mică. Fi­nal­mente taxa există. Mai mult de atât, dacă o ataci în in­stanță îți iei ba­nii îna­poi, deci e do­ve­dit ile­gală. Ok. Sta­tul ro­mân nu re­nunță la ea, pen­tru că speră să ob­țină niște ve­ni­turi la bu­get, deși ex­pe­riența a ară­tat că mare parte din ce în­ca­sează tre­buie să re­tur­neze. Mă rog, sta­tul ro­mân e bi­ne­cu­nos­cut pen­tru lipsa sa de lo­gică și or­ga­ni­zare — deci nici o sur­priză din acest punct de vedere.

În­tre­ba­rea mea este însă alta: dacă sun­tem de acord toți că taxa nu e le­gală și nici mo­rală, de ce nu fa­cem ceva TOȚI pen­tru a o desfi­ința? De ce nu pro­pune so­ci­e­ta­tea ci­vilă o alt­fel de taxă, care să fie ac­cep­ta­bilă mo­ral și le­gal? A, nu, asta nu se face, nu ne stă nouă în ca­rac­ter, e de­ran­jul prea mare. Mai bine lasă. Unii sunt fra­ieri și plă­tesc. Al­ții sunt re­vol­tați, plă­tesc și apoi dau sta­tul în ju­de­cată și-și iau ba­nii îna­poi. Iar ăia cei mai șme­cheri se duc și-și în­ma­tri­cu­lează ma­șina în Bulgaria.

Și știți ceva? Mă bu­cur că gu­ver­nul le pune pie­dica asta nouă. Pen­tru că oa­me­nii ăș­tia — pe lângă de­ran­jul pe care ți‑l cre­ează dacă te in­ter­sec­tezi cu ei la o da­ună auto — nu vor o taxă co­rectă, vor doar să fen­teze. Aș pu­tea ga­ranta că, dacă li s‑ar oferi oport­u­ni­ta­tea să evite orice alt im­po­zit, pe casă sau pe te­ren sau pe ve­nit, ar sări în barca asta imediat.

Mă scoate din să­rite fap­tul că oa­me­nii ăș­tia, în­tre­bați cât de mult își iu­besc țara, ar spune că mai mari pa­tri­oți nu există. Dacă îi în­trebi ce pă­rere au de auto­no­mia se­cu­iască, o să-ți spună că Ar­de­a­lul e pământ ro­mâ­nesc. Dar când vine vorba de taxe și pro­pri­e­tăți, Bu­l­ga­ria e mai bună. Pen­tru ei pa­tri­o­tis­mul în­seamnă nu­mai când e de luat. Dacă e de dat, sunt bulgari.

Mai mult, Vlad Pe­treanu su­ge­rează pe blo­gul său că ro­mâ­nii res­pec­tivi ar pu­tea de­veni re­zi­denți bu­l­gari, ca să evite încă o dată taxa. Nu știu dacă e doar o opi­nie sau a au­zit deja des­pre ca­zuri con­crete, dar asta nu de­mon­strează de­cât că nici ei, nici sta­tul nu ca­ută o so­lu­ție. Am­bele părți ca­ută doar o mo­da­li­tate de a‑l în­șela pe ce­lă­lalt. Și știți ce mi se pare cel mai ciu­dat? Că sta­tul — de fapt — ar tre­bui să fim tot noi. De ce dracu’ ui­tăm me­reu asta?

 


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.