Codul rutier se schimbă din nou — lung prilej de vorbe și de ipoteze. Dintre toate modificările propuse, de departe cea cu limitarea dreptului de circulație a mașinilor înmatriculate în străinătate de către rezidenții români stârnește cea mai aprinsă dezbatere. Nu pentru că impactează pe cei mai mulți, ci pentru că închide o portiță de evitare a taxei de primă înmatriculare. Adică ne împiedică să facem ceea ce ne place cel mai mult, ceea ce ne pricepem cel mai bine: să ne descurcăm.
Sunt infinit de lungi discuții în presă și prin bloguri mai mari sau mai mici despre corectitudinea taxei de primă înmatriculare. Că nu e bună, că e imorală, că e absurdă, că nu e potrivită, că la alții nu există sau că e mai mică. Finalmente taxa există. Mai mult de atât, dacă o ataci în instanță îți iei banii înapoi, deci e dovedit ilegală. Ok. Statul român nu renunță la ea, pentru că speră să obțină niște venituri la buget, deși experiența a arătat că mare parte din ce încasează trebuie să returneze. Mă rog, statul român e binecunoscut pentru lipsa sa de logică și organizare — deci nici o surpriză din acest punct de vedere.
Întrebarea mea este însă alta: dacă suntem de acord toți că taxa nu e legală și nici morală, de ce nu facem ceva TOȚI pentru a o desființa? De ce nu propune societatea civilă o altfel de taxă, care să fie acceptabilă moral și legal? A, nu, asta nu se face, nu ne stă nouă în caracter, e deranjul prea mare. Mai bine lasă. Unii sunt fraieri și plătesc. Alții sunt revoltați, plătesc și apoi dau statul în judecată și-și iau banii înapoi. Iar ăia cei mai șmecheri se duc și-și înmatriculează mașina în Bulgaria.
Și știți ceva? Mă bucur că guvernul le pune piedica asta nouă. Pentru că oamenii ăștia — pe lângă deranjul pe care ți‑l creează dacă te intersectezi cu ei la o daună auto — nu vor o taxă corectă, vor doar să fenteze. Aș putea garanta că, dacă li s‑ar oferi oportunitatea să evite orice alt impozit, pe casă sau pe teren sau pe venit, ar sări în barca asta imediat.
Mă scoate din sărite faptul că oamenii ăștia, întrebați cât de mult își iubesc țara, ar spune că mai mari patrioți nu există. Dacă îi întrebi ce părere au de autonomia secuiască, o să-ți spună că Ardealul e pământ românesc. Dar când vine vorba de taxe și proprietăți, Bulgaria e mai bună. Pentru ei patriotismul înseamnă numai când e de luat. Dacă e de dat, sunt bulgari.
Mai mult, Vlad Petreanu sugerează pe blogul său că românii respectivi ar putea deveni rezidenți bulgari, ca să evite încă o dată taxa. Nu știu dacă e doar o opinie sau a auzit deja despre cazuri concrete, dar asta nu demonstrează decât că nici ei, nici statul nu caută o soluție. Ambele părți caută doar o modalitate de a‑l înșela pe celălalt. Și știți ce mi se pare cel mai ciudat? Că statul — de fapt — ar trebui să fim tot noi. De ce dracu’ uităm mereu asta?
Lasă un comentariu