Su­biec­tul zi­lei pen­tru gu­ver­nan­ții noș­tri este re­gio­na­li­za­rea. Toată lu­mea vor­bește des­pre ea și este lesne de în­țe­les că în­treaga agi­ta­ție nu este ca­u­zată de vreun avânt ad­mi­nis­tra­tiv, nici de vreo ne­aș­tep­tată hăr­ni­cie a ce­lor de la pu­tere. La mij­loc sunt niște mize foarte im­por­tante pen­tru toată lu­mea, mai mi­cii și mai ma­rii gu­ver­nă­rii Ro­mâ­niei, așa că nu e timp de pier­dut, toate ro­tițele tre­buie miș­cate, toate re­la­ți­ile tre­buie uti­li­zate pen­tru a bi­ne­me­rita de la oport­u­ni­ta­tea unei noi îm­păr­țiri administrative.

Pri­ma­rii sunt foarte in­te­re­sați să știe cum li se vor aloca bu­ge­tele de acum îna­inte și în pi­xul cui va sta apro­ba­rea lor. Treabă ne­spus de im­por­tantă, pen­tru că dacă nu pri­mesc niște bani să arunce câ­teva re­morci de pia­tră pe uli­țele sa­te­lor păs­to­rite și nu pot or­ga­niza câ­teva pe­tre­ceri cu mici și bere, cam greu la ale­ge­rile vi­i­toare. La ju­dețe fi­er­be­rea e și mai mare. Acolo ba­ro­nii lo­cali se dau de cea­sul mor­ții să ca­pete sta­tut de șefi ai re­giu­nii, iar dacă asta nu se poate, să îm­partă alt­fel re­giu­nile, într-un fel în care ei să fie mo­țul. Că cine se pro­cop­sește cu șe­fia re­giu­nii, se alege și cu niște bu­gete re­gio­nale, bașca niște fon­duri eu­ro­pene de dezvol­tare pe care fir­mele se­ni­o­ri­ale de-abia aș­teaptă să le pape, mai ales după se­ceta din vis­te­ri­ile pa­triei din ul­tima vreme.

La cen­tru, șe­fii cei mari au și ei so­co­te­lile lor. Con­gre­sele s‑au ți­nut îna­inte de re­gio­na­li­zare — slavă Dom­nu­lui — că nu era să­nă­tos in­vers. Mai pupa Ponta una­ni­mi­ta­tea aia ceau­șistă dacă îm­păr­țe­ala era deja fă­cută? Păi n‑o să fie de­cât 9 sau 10 re­giuni, iar ju­dețe sunt 42. Cel pu­țin 32 de ba­roni lo­cali ar fi fost ne­mul­tu­miți — treabă de­li­cată să te mai alegi în frunte când mem­brii de par­tid sunt ne­vro­zați! Acuma tre­buie fă­cute atent so­co­te­lile și vă­zut cu cine se ali­ază, care sunt ba­ro­nii ăia mai pu­ter­nici pe care să se ba­zeze în viitor.

Pen­tru noi, cei ad­mi­nis­trați, lu­cru­rile sunt mult mai sim­ple. Dom­nul Drag­nea ne‑a ex­pli­cat deja că până la vară ei vor sta­bili cum să fie re­giu­nile, pe urmă ni le dau să le dez­ba­tem pu­blic — în tra­du­cere li­beră asta în­seamnă că noi o să vor­bim cu­vinte, pen­tru că rămâne cum au ho­tă­rât ei. Abia după aia ne vom bu­cura de bin­e­fa­ce­rile re­gio­na­li­ză­rii, iar mi­nis­trul de fi­nanțe deja ne îm­păr­tă­șește o parte din ele: im­po­zi­tele nu vor mai fi de două fe­luri, ci de trei: lo­cale, re­gio­nale și na­țio­nale. Si­gur, la în­ce­put ne vor spune că im­po­zi­ta­rea nu crește, nici vorbă de așa ceva, dar pe urmă vor apare niște ne­voi de dezvol­tare re­gio­nală, niște im­pe­ra­tive re­gio­nale care vor im­pune ca noi, con­tri­bu­a­bili dar­nici, să mai ca­u­tăm prin bu­zu­nare niște bă­nuți pen­tru pro­pă­și­rea mân­drei re­giuni din care fa­cem parte. Pen­tru că — fiți si­guri de asta — apa­ra­tul bi­ro­cra­tic va crește, iar noii bi­ro­crați re­gio­nali tre­buie să ducă și ei un sa­la­riu acasă, la co­pi­lași, nu?

În plus o să apară și cli­en­tela po­li­tică de re­giune, o spe­cie su­pe­ri­oară ce­lei ju­de­țene, care va ciu­guli și ea din fon­du­lețe eu­ro­pene, din bu­ge­țele re­gio­nale, din ce s‑o mai găsi. Pen­tru că fe­uda pe­se­disto-pe­ne­listă tre­buie să se struc­tu­reze adec­vat: am avut ba­roni lo­cali și fi­e­care avea cur­tea sa ju­de­țeană, acum vom crea si conți, că­rora le tre­buie o curte re­gio­nală. Iar când or lim­pezi și cu con­sti­tu­ția — că și de ea, mânca-i-ar mama, se ocupă cu de­di­ca­ție și hăr­ni­cie — o să știm cine ne sunt mar­chi­zii și cum o să‑l în­scă­u­năm pe vi­i­to­rul rege, la anul.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.