Referendumurile din România sunt un fel de marotă recentă a USL-ului, care dedică multă energie și timp acestui subiect, făcându-mă să mă întreb care este motivația profundă a acestei preocupări. Sigur, la prima vedere e vorba despre anunțata modificare a constituției, unde ar vrea să poată trece ușor toate prevederile pe care cu grijă le bricolează acum. Dar dincolo de constituție cred că există o miză mai mare.
În fond referendumul este alternativa deciziei luate în parlament. Opinia populației poate fi transfomată în literă de lege prin mecanismul referendumului, ceea ce poate crea probleme clasei politice, deși s‑ar putea obiecta că deja avem un exemplu de referendum ignorat de parlamentari, acela care solicita parlament unicameral și doar 300 de parlamentari. Clasa politică a comis o infracțiune foarte gravă, pe care majoritatea românilor sunt dispuși să o treacă cu vederea. Dar, chiar și așa, ignorarea referendumurilor nu poate fi o soluție pe termen lung, deci e nevoie de o modalitate de a le controla.
O posibilitate de control este felul în care pui întrebările. De pildă dacă vrei să desființezi ideea de monarhie întrebi “Sunteți de acord cu instaurarea monarhiei și astfel poporul să nu mai decidă cine este în fruntea statului?”. Les mitocains roumains vor sări imediat de fund în sus, recitând sloganele cu poporul suveran, deși în sinea lor consideră că nu poporul e demn de respect, ci amorul lor propriu este jignit de ideea neconsultării. Totuși nici așa nu e sigur succesul, pentru că întrebările prea tendențioase pot stârni suspiciuni și confuzii, ducând la lipsă de cvorum sau la sancțiuni internaționale.
Cel mai sigur lucru e să cobori cvorumul necesar validării până la pragul pe care îl poți controla prin manipulare politică. Dacă găsești susținere la 25% din populație, ceea ce este aproximativ egal cu bazinul electoral al principalelor partide în perioadele lor de vârf, atunci e chiar util să nu se prezinte prea multă lume la vot, asigurându-ți majoritatea confortabilă. Mai mult, votul direct al populației are o credibilitate și mai mare în ochii europenilor, iar politicienii pot oricând pretinde că urmează principiile democrației, supunându-se voinței populare.
Spre deosebire de alegerile parlamentare, referendumul ar trebui să fie privit diferit de populație. În cele mai multe cazuri este vorba despre a spune da sau nu unei idei și chiar dacă opiniile proprii nu coincid cu nici una din variante, oricine poate decide dacă e mai degrabă de acord sau nu. Așadar absenteismul nu este scuzabil prin lipsa variantelor, așa cum e cazul alegerilor politice, unde se poate spune cu îndreptățire că nu te simți reprezentat de nici unul dintre candidați. În virtutea acestor argumente aș spune că nu ar fi irațional să declarăm prezența la referendum obligatorie, ceea ce ar elimina orice suspiciune de fraudare sau manipulare.
Pentru că așa cum se prezintă acum lucrurile, deși aparent USL este avantajat de o astfel de lege a referendumului, adevăratul câștigător este PSD. Divorțul iminent de PNL îi va așeza confortabil în șaua politicii românești, cu o susținere populară confortabilă, destule variante de coaliții pentru a guverna și o potențială viitoare prevedere constituțională care le va permite să desemneze primul ministru în următorii o mie de ani, în virtutea faptului că vor obține cel mai mare procentaj dintre toate partidele care intră în parlament. Într‑o Românie săracă și needucată, menținută așa prin lipsa proiectelor de dezvoltare reală, socialismul va avea mereu susținători. Dacă la asta li se adaugă și un mecanism favorabil de referendum, cu un cvorum pe care Dragnea îl poate realiza în ziua respectivă până la ora 10 dimineața doar cu voturile din județul Teleorman, putem să spunem că ne-am ales cu o dictatură democratică.
Eu sugerez o ultimă îmbunătățire la legea referendumului: să se facă o evidență a votului în timp real și când am atins 30% participare să închidem secțiile de votare. Ca să fim siguri că PSD face ce vrea.
Lasă un comentariu