Împarte cu prietenii










Submit

Despre România irecuperabilă

Întot­dea­una mă bucură dove­zile de soli­da­ri­tate între români, mai cu seamă pen­tru că sunt atât de rare și de tre­bu­in­cioase pen­tru alcă­tu­i­rea noas­tră ca popor. Ne des­păr­țim prea ușor unii de alții, fără să cuge­tăm înde­a­juns asu­pra isto­riei dez­bi­nă­ri­lor noas­tre, care ne-a pur­tat des­ti­nul prin multe pri­mej­dii și încer­cări toc­mai pen­tru că n-am stat lao­laltă. E drept, chiar și puți­nele dovezi de uni­tate între români nu-i includ nici­o­dată pe toți, dar orice stup începe cu un sin­gur fagure și orice călă­to­rie începe cu un sin­gur pas.

La fel am gân­dit și când am văzut ini­ția­tiva pen­tru a-i ajuta pe ire­cu­pe­ra­bi­lii noș­tri, după ce Antena 3 — unde se pare că mai există și repor­teri pro­fe­si­o­niști — a difu­zat un film de vreo jumă­tate de oră des­pre ce s-a ales de copiii de la Cighid, așa-zisul spi­tal pen­tru copii cu defi­ciențe min­tale ire­cu­pe­ra­bile. Mulți din­tre ei au ajuns undeva într-un spi­tal din Siret, într-un colț de țară, uitați de toată lumea și con­dam­nați la eter­nul chin al unui azi fără de mâine. E nevoie de mai mulți bani și de mai mult suflet pen­tru a le face viața mai bună, iar o mică comu­ni­tate stâr­nită și ani­mată de insis­tența Kari­o­kăi a decis să facă ceva în sen­sul ăsta. Minu­nat.

Doar că mie mi se pare că nu-i de ajuns să ne între­băm cum să lup­tăm cu difi­cul­tă­țile îngri­ji­rii aces­tor oameni. Cred că merită să ne gân­dim la fel de mult și la cau­zele pen­tru care ei au ajuns acolo. Cine sunt acești bieți neno­ro­ciți? Cum au ajuns să fie aban­do­nați și de către cine? Ce putem face ca ei să nu mai fie pără­siți de fami­lii ca și cum ar fi rebu­turi? Între­bă­rile astea nu au încă nici un răs­puns pen­tru că nici nu le-am pus. Și am impre­sia că evi­tăm să le punem de teamă că răs­pun­su­rile la ele nece­sită o tărie morală care încă ne lip­sește.

Pot să înțe­leg că natura se dove­dește crudă cu unii din­tre noi. Un cuplu per­fect sănă­tos și apa­rent com­pa­ti­bil gene­tic poate să aibă un copil cu ast­fel de defi­ciențe, deși în ziua de azi ast­fel de pro­bleme pot fi depis­tate din tim­pul sar­ci­nii. Nu mi se pare însă nor­mal să naști un copil cu retard și apoi să-l aban­do­nezi într-un spi­tal, ca și cum ar fi un obiect. Ți-ai asu­mat cali­ta­tea de părinte, ești deci dator să-ți duci misiu­nea până la capăt, nici­de­cum să te declari dez­in­te­re­sat de con­se­cin­țele dorin­ței tale de repro­du­cere, punând în sar­cina soci­e­tă­ții gre­u­ta­tea îngri­ji­rii unui ast­fel de bol­nav.

Există posi­bi­li­ta­tea între­ru­pe­rii sar­ci­nii dacă se depis­tează retar­dul la timp. Asta pre­su­pune inte­re­sul pen­tru sănă­ta­tea copi­lu­lui încă din pri­mele luni de sar­cină, ceea ce ar tre­bui să fie o ches­tiune de bun simț, dar ar putea fi și obli­ga­to­rie. O să-mi spună unii că avor­tul e o crimă. Pro­ba­bil, dar o viață tră­ită ca retar­dat cre­deți că e vreo plă­cere? Știm vre­u­nul din­tre noi cum per­cepi lumea, câtă feri­cire poți să simți închis fiind între zidu­rile unei închi­sori, unde viața este mimată, nu tră­ită? Nu cre­deți că ajungi să-ți dorești să nu te fii năs­cut decât să vie­țu­iești ca o legumă? Pen­tru că vor­bim foarte mult des­pre cum le putem oferi o viață nor­mală, uitând că ei nu pot avea una reală, ci doar ilu­zia ei.

Pre­su­pun că cei mai mulți din­tre acești nefe­ri­ciți nu pro­vin însă din fami­lii sta­bile, ci din aven­tu­rile sexu­ale ale unor indi­vizi aflați la mar­gi­nea soci­e­tă­ții, depra­vați, alco­o­lici sau vaga­bonzi, pe care îi igno­răm cu bună ști­ință zi de zi. Ce e de făcut pen­tru ca acești oameni să nu se mai înmul­țească? Ei înșiși nu cred că-și doresc asta, ci doar satis­fa­ce­rea ins­tinc­tu­lui sexual, iar abu­rii alco­o­lu­lui sau ai dro­gu­ri­lor pe care le înghit îi fac să ignore posi­bi­lele con­se­cințe. Bucu­reștiul e plin de oame­nii cana­le­lor, cei care tră­iesc la limita supra­vie­țu­i­rii, hrănindu-se cu res­turi și gunoaie, locu­ind în con­di­ții mizere, abuzându-se sexual reci­proc. Ce ne aștep­tăm să rezulte din situ­a­ția asta, copii fru­moși și olim­pici la mate­ma­tică? Româ­nia ire­cu­pe­ra­bilă izvo­răște din indi­fe­rența noas­tră față de cei care tră­iesc în Româ­nia peri­fe­rică.

Așa­dar, după ce ne soli­da­ri­zăm în pri­vința îngri­ji­rii decente a aces­tor amă­râți, hai să ne între­băm și ce e de făcut pen­tru ca ei să nu devină mai mulți. Pen­tru că atâta timp cât nu vom face ceva ca să pre­ve­nim, ne va fi tot mai greu să com­ba­tem. Într-o zi vom obosi să tot lup­tăm cu morile de vânt sau o să spu­nem că n-avem des­tui bani pen­tru efor­tul ăsta. Și atunci un nou Cighid va fi iarăși posi­bil.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. Karioka

    O cam­pa­nie sus­ti­nuta pro con­tra­cep­tie la nivel de dis­pen­sar medi­cal. Deci nu reclame si semi­na­rii la care sa ajunga 3 blo­ggeri si 5 jur­na­listi care pro­ba­bil deja stiu care si cum se inmul­tesc.
    Exista un anu­mit sat in care medi­cul a renun­tat sa mai imparta pli­ante see you avan­ta­jele con­tra­cep­tiei, pen­tru ca majo­ri­ta­tea sate­ni­lor sunt ori­cum anal­fa­beti. Nici pilu­lele nu merg, se pare ca ne ferim sus­pi­ciosi de pas­tile daca nu sunt aspi­rina sau para­ce­ta­mol. Asa ca a ajuns sa cheme feme­ile la dis­pen­sar si sa le intrebe "vrei sa nu mai faci copii? The mana incoace". Si tot satul — ma rog, par­tea feme­iasca — e pe con­tra­cep­tie injec­ta­bila.

    Si merge. Pen­tru ca din satul ala si din multe alte medii ase­me­nea pro­ve­neau orfa­nii din cen­tre de pla­sa­ment sau pun­gile see you avor­toni des­pre care ne rela­teaza plini de oroare cei de la TV.

    0
    0
  2. aida

    Ce e de făcut pen­tru ca ei să nu devină mai mulți?

    Poli­tici soci­ale efi­ciente, puse la punct de insti­tu­ti­ile care tre­buie sa se ocupe de treaba asta: 4 insti­tu­tii in sub­or­di­nea guver­nu­lui si alte 10 coor­di­nate de Minis­te­ru­lui Mun­cii, Fami­liei și Pro­tec­ției Soci­ale. Deci, 14 in total. Multe.

    DIn pacate insa, cata vreme poli­ti­cile eco­no­mice sunt de 2 bani, pot sa existe si 1000 de ast­fel insti­tu­tii, fiindca nici cele mai stra­lu­cite minti nu vor putea face nimic.

    0
    0
  3. o femeie

    cu ani in urma fusese o cam­pa­nie de pro­mo­vare ste­ri­let gra­tuit pt cine era in aju­tor social/somaj/fara venit/fara pamant. Ast­fel doc­to­rul de fami­lie valida fami­lia si dadea tri­mi­tere mamei la gine­co­lo­gie.

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *