Pe unde vine terorismul

Nu‐știu‐cine a zis de curând că nu‐știu‐ce agen­ție de secu­ri­tate ame­ri­cană are acces la tot tra­fi­cul de inter­net care trece prin Goo­gle, Face­book și Micro­soft. Cică inter­cep­tează fie­care biți­șor care trece prin nu‐știu‐care hub și în felul ăsta ajung să pună mâna pe nu‐știu‐cât din tra­fi­cul de infor­ma­ții al ame­ri­ca­ni­lor. Lumea e indig­nată și se revoltă – așa ceva nu e admi­si­bil, moncher! Cum să stea agen­tul ame­ri­can cu nasul în inti­mi­tă­țu­rile noas­tre? Fel și fel de ipo­teze sunt expuse prin arti­cole vehe­mente, mai toate denun­țând lipsa de res­pect pen­tru liber­ta­tea indi­vi­du­ală. În ce mă pri­vește, eu am altă opi­nie.

Dacă sta­tul ame­ri­can, român sau ori­care altul are îngri­jo­rări cu pri­vire la acti­vi­ta­tea mea de poten­țial tero­rist, mă ofer să le fac forward la toate mesa­jele mele, să le citească în tihnă, să caute con­si­pra­ția tero­ristă pe inde­lete. Atâta vreme cât nu le publică în Româ­nia Liberă, nu mă deran­jează să le lec­tu­reze. Ce‐o să afle? Că am niște pri­e­teni? Că îmi iau câteo­dată bilete la vreun spec­ta­col sau mai comand câte un pro­dus de pe net? Că îmi vin fac­tu­rile la tele­fon, la gaze și la ener­gie elec­trică în fie­care lună? Good luck with that!

Indig­na­rea asta împo­triva super­vi­ză­rii inter­ne­tu­lui mă amuză. Ce avem de ascuns? Niște biete pros­tii schim­bate între noi prin mail sau chat – e chiar așa de con­fi­den­țial ce spu­nem în ele? Fap­tul că o agen­ție de secu­ri­tate sca­nează tot tra­fi­cul ăsta de infor­ma­ții pe mine mă lasă rece. Da, știu teo­ria cu liber­ta­tea, bla, bla, bla… Chiar cre­deți că sun­tem cu ade­vă­rat liberi? Uitați‐vă nițel la cre­di­tele pe care le plătiți și spuneți‐mi că faceți ce vreți cu viața voas­tră, fără să țineti cont că aveți o dato­rie de plătit. Întrebați‐vă de unde vă vin pasiu­nile con­su­me­riste pe care le aveți și cât de liberi ați fost când ați decis că vreți casă din aia, mașină din ailaltă și ulti­mul model de iPhone. Haide, fiți sin­ceri și recu­noaș­teți că sun­tem niște mario­nete miș­cate de sfo­rile pro­pri­i­lor noas­tre slă­bi­ciuni, pe care le‐am pus în mâi­nile finan­țiș­ti­lor lumii. Ne‐am vân­dut liber­ta­tea de mult, pen­tru con­for­tul de a rumega feri­ciți ham­bu­r­geri la fast‐food.

Și mai e și alt aspect: la volu­mul de infor­ma­ție care tre­buie ana­li­zat și sor­tat de agen­ți­ile astea de secu­ri­tate este aproape impo­si­bil ca mesa­jele să fie lec­tu­rate de un ope­ra­tor uman. Ori­cine înțe­lege cum func­țio­nează un ast­fel de sis­tem rea­li­zează că e vorba de un super‐algoritm de cău­tare a unor expre­sii și cuvinte cheie, care sor­tează posi­bi­lele mesaje peri­cu­loase pen­tru secu­ri­ta­tea sta­tu­lui și le pune deo­parte pen­tru deli­ciul agen­ți­lor umani. Iar dacă un ast­fel de algo­ritm scoate o sută de mii de mesaje pe zi, câți oameni cre­deți că le pot citi și ana­liza? Să zicem că un mesaj ia în medie vreo cinci minute pen­tru a fi cata­lo­gat drept ino­fen­siv sau nu. Asta înseamnă cinci sute de mii de minute, adică peste opt mii de ore pe zi, adică vreo trei sute cinci­zeci de oameni care citesc de zor, în trei schim­buri, fără să obo­sească și fără să‐și pună un laț de gât, sătui fiind de munca ste­re­o­tipă. E prac­tic impo­si­bil, pro­ba­bil doar 1% din tot tra­fi­cul selec­tat ajunge să fie citit cu ade­vă­rat de cineva.

Apoi nu‐mi ima­gi­nez că tero­riș­tii își tri­mit mesaje între ei poves­tind cu lux de amă­nu­nte unde și cum o să acțio­neze. N‐or fi ei genii, dar nici imbe­cili nu sunt. Ideea că poți iden­ti­fica tero­ris­mul prin cău­tări inde­xate  pe inter­net este echi­va­lentă cu cău­ta­rea unui ac în carul cu fân. Întreaga poveste este abso­lut inu­tilă. Și de aceea sunt con­vins că la un moment dat se va găsi cineva care să spună ade­vă­rul: nu obți­nem nimic moni­to­ri­zând inter­ne­tul. Nu știu ce vor face atunci, dar e sigur că vor căuta o altă poveste pe care să ne‐o vândă, fru­mos amba­lată în cuvin­tele mari ale gri­jii față de binele nos­tru.

Dar să fiți siguri că tero­ris­mul nu vine prin inter­net. Tero­ris­mul e gene­rat de ace­leași meca­nisme care ne țin cap­tivi în cușca pro­priei noas­tre lăco­mii.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Dacă ai ceva de spus...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Augustin

    Ai și n‐ai drep­tate. 🙂

    Ai drep­tate când spui că doar o infimă parte din tra­fi­cul de info/date de pe Net ajunge să fie ana­li­zat de un ope­ra­tor uman. Eu cred că e muuult sub pro­cen­tul pe care‐l sus­pec­tezi tu. Poate un pro­cent dintr‐un pro­cent. Dar parcă nici nu con­tează așa tare. E lim­pede că gro­sul infor­ma­ți­i­lor trece prin algo­ritmi care din când în când s‐ar putea să sem­na­leze câte o alertă reală. Marea marea marea majo­ri­tate a infor­ma­ți­i­lor nu vor ajunge‐n veci sub ochii isco­di­tori ai agen­tu­lui de la contra‐informații.

    Problema‐i alta. Și anume, dacă la careva agen­ție a deți­nă­to­ru­lui ăsta de infor­ma­ție (Sta­tul) i se cășu­nează pe tine, și i se dă dez­le­ga­rea nece­sară, ei bine, poate avea acces la tot isto­ri­cul tău infor­ma­țio­nal – ăla pe care pân‐atunci nu l‐a văzut nime' decât tu și par­te­ne­rii de dis­cu­ții legi­timi. Și o dată ce se uită prin arhive se apucă și taie și decu­pează de acolo orice mizi­lic care te‐ar putea „aranja” așa cum vor ei să te pre­zinte publi­cu­lui. Și‐n momen­tul ăla ai șanse maxime să dai de dre­acu', pen­tru că n‐ai cum să te lupți cu o armată de oameni care au timp, resurse și se pri­cep la mani­pu­lat infor­ma­ții pe care nici măcar nu le poți pre­tinde ca nefi­ind ade­vă­rate (doar scoase din con­text, pro­ba­bil). Un Man­ning (Wiki­Leaks fame) sau un Snow­den (NSA/CIA fame), de fapt aproape ori­cine care ar putea fi la un moment dat o pro­blemă pen­tru Big Bro­ther devin niște prade mult mai ușoare pen­tru cineva care are acces la genul acesta de arhivă infor­ma­țio­nală.

    Nu uita că ina­mi­cii Sta­tu­lui nu sunt doar tero­riș­tii… sunt și „frien­d­lies” care nu dansează hora sta­bi­lită de El Coman­dante.

    Păre­rea mea‐i că e mai bine fără dita­mai arhiva, chiar dacă din când în când se ter­mină câte‐un mara­ton mai repede decât ar tre­bui.


Meniu