Islam contra capitalism

Egip­tul con­tinuă să fiarbă în sucul pro­pri­ilor nelin­iști. Roata s‑a întors și islamiștii sunt acum in defen­sivă, încer­când să-și pro­te­jeze intere­sele prin susținerea fos­tu­lui președ­inte Morsi. Dar miza e una infinit mai impor­tantă — democrația dă unul din mar­ile sale teste: cum se apără de o majori­tate nede­mo­c­ra­t­ică. Iar răspun­sul îl vedem în imag­inile din presă — prin forță și sânge. Se pare că nu con­sen­sul e cel care instau­rează o democrație minim-funcțională. De unde vine îndâr­jirea asta de a resp­inge democrația în favoarea isla­mu­lui?

Privind fotografi­ile de presă care înfățișează morții și răniții din rân­dul musul­manilor nu pot să nu remarc câtă deter­minare e în rân­dul lor. Se trage în ei, le mor cama­razii de idei, dar nu se retrag, nu cedează. Primul gând a fost că au un extra­or­di­nar fanatism reli­gios care îi motivează până la sac­ri­fi­ciul suprem. Analo­gia cu teror­iștii sin­u­ci­gași, care se aruncă in aer doar ca să ia cu ei nu știu câți duș­mani ai Isla­mu­lui, e ime­di­ată. Te gân­dești ca oamenii ăștia prețui­esc mai mult prin­cipi­ile în numele cărora trăi­esc decât pro­pria lor viață. Simți un fel de admi­rație plină de groază față de ei.

Com­para­ția cu rad­i­cal­is­mul orto­dox­ist din Româ­nia e inevitabilă. Dacă doar pomenești de injustețea finanțării bis­ericii din bani pub­lici sau dacă sug­erezi că bis­er­ica ar tre­bui să dea expli­cații despre cum folosește banii pe care îi primește, un cor de huidu­eli prea-cucernice te acop­eră în doar câteva clipe. Miloste­nia creșt­ină nu se aplică ateilor. Un sobor de drept-credincioși te afu­ris­esc cu cuvinte cât se poate de laice, trimițându-te direct în iad pen­tru îndrăzneala de a te îndoi de cuvioșe­nia bis­ericească. Dacă însă ai face afir­mați­ile astea în gura mare, în piață și cu o armă încăr­cată în mână, fiți sig­uri că nici picior de orto­dox n‑ar călca pe-acolo ca să te înfrunte. Creșt­inul român — prob­a­bil ca și cel de aiurea — are pielea mult mai sen­si­bilă la gloanțe.

Urmă­torul gând e că tre­buie să fie ceva mai mult decât sim­pla convin­gere reli­gioasă în spatele protestelor din Egipt. În fond islamis­mul e prac­ti­cat liber acolo, sunt moschei, musul­manii nu sunt prigo­niți în nici un fel, cu atât mai mult cu cât sunt majori­tari. De ce atunci această îndâr­jire? Cred că răspun­sul e din­colo de religie. Isla­mul prop­une nu doar un cod moral, ci și un cod eco­nomic și social, un fel de a trăi în comu­ni­tate după per­cepte bine sta­bilite și reg­uli clare. Isla­mul este o religie care prop­une un model de stat. Nu e un stat demo­c­ra­tic, put­erea nu e egal dis­tribuită, reg­ulile nu urmăresc nici un fel de echi­tate. Este însă un model de comu­ni­tate funcțion­ală, care este aparent mult mai dezirabilă acolo decât mod­elele de sorginte european-americană.

Sharia — legea islam­ică — explică detal­iat ce e bine și ce nu despre igienă, îmbrăcăminte, economie, căs­ni­cie, relații sex­u­ale și aproape orice aspect al vietii de zi cu zi. Nimic nu e lăsat la voia întâm­plării — orice acți­une a unui om poate fi încadrată într-una din cele cinci cat­e­gorii posi­bile: fard (oblig­a­to­riu), mus­ta­habb (reco­man­dat), mubah (neu­tru), makruh (des­cu­ra­jat) și haraam (interzis). Legea nu e mod­i­fi­ca­bilă pen­tru că vine de la Allah — comu­ni­tatea nu e la cheremul jocurilor de interese făcute de o clasă politică coruptă, care poate schimba reg­ulile după pro­pri­ile interese. Și, chiar ma mult, legea nu e inter­pretabilă, există un sin­gur înțe­les la care toți tre­buie să adere.

Imag­inea care ni se proiectează despre musul­mani este una antag­o­nică creș­tin­is­mu­lui. Coran con­tra Bib­lie, musul­man con­tra creștin, teror­ist con­tra vic­timă. Con­flic­tul este trimis în zona emoțion­ală, acolo unde manip­u­larea e facilă prin exploatarea câtorva sim­boluri. Fapte istorice sunt decu­pate din con­text pen­tru a susține mesajul ofi­cial. Dar oare e vorba doar de prevalența unei religii față de alta? Sharia islam­ică nu are un echiva­lent exact în creș­tin­ism, pen­tru a con­strui un tablou sim­i­lar e nevoie de pre­lu­area unor ele­mente din teori­ile despre democrație și cap­i­tal­ism. Și poate că exact aceste noți­uni economico-sociale, aceste per­cepte laice ale occi­den­tu­lui sunt cel mai vio­lent respinse de musul­mani.

Evi­dent, nu propovă­dui­esc isla­mul, ci încerc să deslușesc de ce este apărat cu prețul vieții. Impre­sia mea e că protestele din Egipt sunt de fapt o resp­in­gere a mod­elu­lui socio-economic occi­den­tal, mai degrabă decât un fun­da­men­tal­ism reli­gios. Și dacă am drep­tate, pro-democrații șî pro-capitaliștii din lumea întreagă — cei care se impun acum cu armele — ar tre­bui să se gân­dească că nici o vic­to­rie, nici chiar cea obțin­ută prin forță și sânge, nu va fi vre­o­dată defin­i­tivă. Nevoia de justi­tie și sta­bil­i­tate îi va împinge pe musul­mani să con­tinue lupta, să caute orice prilej pen­tru a câștiga put­erea și a instaura Sharia.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Dragos

    De exem­plu, e haraam sa impru­muti bani cu dobanda (fie ca esti cel care ia sau da banii). Cat dai, atata iei si invers. Ceea ce e clar impotriva mod­elu­lui european-american.

    • Sorin Sfirlogea

      Good point. Da, sunt multe reg­uli în Sharia care par mai etice decât mod­elele cap­i­tal­iste…

  2. Alin

    Eu aș sim­pli­fica lucrurile un pic. Fenomenul se cheamă spălare de creier. Oamenii ăștia nu mai au de ce să gân­dească, au făcut‑o alții pen­tru ei, acum multă vreme. Ăsta este și motivul pen­tru care con­tribuția isla­mu­lui la dez­voltarea uman­ității s‑a oprit acum mai bine de o mie de ani.

    • Sorin Sfirlogea

      Spălați sau nu pe creier mie mi se pare că oamenii simt nevoia unei direcții mai clare. Democrația lasă prea mult loc de expri­mare prostiei, mai ales în țările cu un nivel de edu­cație defici­tar. Rezul­tatele sunt viz­ibile chiar și în Româ­nia. Iar isla­mul se pare că este un posi­bil răspuns pen­tru cei din Egipt.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu