M‑am tot gândit în zilele din urmă la întâmplarea cu starețul de la mânăstirea Cotmeana și la concluziile care ar trebui trase din ea. Trebuie să recunosc că nu prea știu nici acum ce să spun, sunt încă nehotărât dacă ar trebui să râd cu poftă în fața unei așa probe de prostie sau să mă iau cu mâinile de cap văzând încotro se îndreaptă biserica română. Sau poate că ambele reacții ar fi cât se poate de justificate.
Să te aștepți ca niște rugăciuni să învingă ereditatea e un semn de prostie. Oamenii ăștia s‑or fi dus la medici și li s‑a spus că și următorul copil are șanse mari să aibă aceleași defecte congenitale pe care le‑a manifestat primul lor urmaș, iar ei nu s‑au împăcat cu predicția asta și s‑or fi gândit că Dumnezeu are el niște metode de inginerie genetică mai avansate – doar a creat întrega lume, nu? – și nu trebuie decât să‑l roage frumos. Deci hop! la popa Ioasaf să pună acatist și să se rezolve problema cu buza de iepure. Logic, nu?
Numai că popa Ioasaf are și el metodele sale specifice. Sarcina ține nouă luni de zile, deci timp suficient ca să‑i tot cheme la acatiste și slujbe, toate plătite cu bani frumoși. Ce mare lucru e să spui că, dacă vine de pildă la fiecare două săptămâni și mai plătește un acatist, copilul are să fie perfect sănătos? În fond dacă se adeverește mare va fi mila Domnului, iar dacă nu, nebănuite sunt căile Sale, iar popa Ioasaf are să le spună că Dumnezeu ne dă fiecăruia o cruce de dus.
Numai că clienții ăștia erau mai habotnici decât obișnuitele babe care vin să se roage pentru ca Domnul să‑i trăznească pe vecinii lor. Ăștia chiar au luat în serios ce le promitea popa Ioasaf și când copilul s‑a născut cu nedorita dar predictibila malformație, s‑au întors ca să reclame contractul neonorat. Prostia, când e îndestulătoare, devine violentă. Popa și‑a luat o scărmăneală, apoi i‑a afurisit în fața reporterilor de la ProTV, ca să dea măsura milosteniei și înțelepciunii clerului ortodox. Culmea e că problema ce se cerea rezolvată se poate corecta chirurgical destul de ușor — miile de lei cheltuite pe acatiste ar fi fost prea îndestulătoare pentru operație si șpaga medicilor. Nici asta n‑ar fi fost 100% corect, dar măcar era mai sigur rezultatul.
Nu împiedici genetica prin acatiste, e limpede. Alte necazuri, care nu țin de materialitate, se pot probabil îndrepta întrucâtva în acest fel. În fond a te duce la un preot și a îi cere sprijinul moral prin intermediul unui acatist poate fi, pentru aceia care cred cu tărie în divinitate, similar cu a merge la psiholog. Plata ar trebui să fie exclusă într-un astfel de scenariu. Convingerea că rugăciunile le vor fi auzite și vor primi ajutor poate să le alunge temerile care îi țin treji noaptea, prin puterea autosugestiei. Unui credincios convins, îndrumat de un preot care-și înțelege misiunea de călăuză morală, rugăciunea îi poate da puterea psihică să treacă peste perioade dificile, dar nu‑i va plăti creditul la bancă, nici nu‑i va aduce câștiguri la loterie. Și în mod cert nu‑i va corecta buza de iepure a viitorului său copil.
Problema e că, în teribila lor lăcomie, popii ortodocși sunt gata să promită împlinirea oricărei dorințe, cu condiția ca lângă peticul de hârtie pe care mâzgălești solicitările lumești să pui și câteva sute de lei. Dacă nu știi câte s‑ar cuveni pentru soluționarea problemei tale, întrebă‑l pe taica popa că-ți face pe loc un tarif corespunzător. Dar, dacă nu s‑o împlini cerința, să nu te duci la el. Cel mai probabil e că Dumnezeu, judecând după nesocotința cu care arunci banii pe fereastră, o fi concluzionat că ești prea prost ca să meriți ce-ai cerut…
7:09
Am fost si eu la Manastirea Cotmeana. Erau prezenti oameni fel de fel… Parintele Ioasaf se ia la tranta-figurat vorbind cu duhurile necurate ce chinuie oamenii. Este un preot vazator. Simte fiecare om in parte. Nu am fost prezenta la acel caz arhimediatizat cu buza de iepure, dar va spun foarte sincer ca la acea manastire nu exista taxe. Daca scrii un pomelnic tip Acatist, Liturghie sau Maslu si nu pui bani este citit in ziua respectiva. Daca pui 1 leu, 2, 3… sau cat te lasa inima pomelnicul este citit mai multe zile. Acei bani stransi zilnic de preot sunt insuficienti pentru plata curentului electric, al intretinerii locasului de cult sau a hotelului manastirii. Cheltuim zilnic bani aiurea pe te miri ce nimicuri. Faptul ca dam un banut cand mergem ocazional la biserica sau manastire o ajunge si el sa ne foloseasca sufletului nostru. Mie ce mi‑a zis parintele ca mi se va intampla asa a fost. Si credeti-ma, am studii universitare ample. Nu sunt genul de enorias ce‑l duci usor cu pluta…
22:10
Pentru mine este extrem de clar că între religii si credință se cască o prapastie din ce in ce mai mare. Daca am face un top al ”necredintei”, cu siguranta ca Ortodoxia ar iesi pe primul loc.