Am ur­mă­rit cu aten­ție dis­cu­ția din­tre Mo­ise Gu­ran și Bo­gdan Nau­mo­vici de la emi­siu­nea Ora de bu­si­ness de joi, 26 sep­tem­brie. Mă in­te­resa să o pri­vesc din mai multe per­spec­tive, pen­tru că am pre­su­pus că va di­feri sub­stan­țial de o dez­ba­tere cu un po­li­ti­cian, în sen­sul ar­gu­men­te­lor lo­gice și do­cu­men­tate, al echi­li­bru­lui din­tre emo­țio­nal și ra­țio­nal, al echi­dis­tan­ței față de cele două cu­rente de opi­nii. Am por­nit cu aș­tep­tări des­tul de mari.

Nu mică mi‑a fost dez­a­mă­gi­rea să con­stat că Nau­mo­vici e mai plic­ti­si­tor în dis­curs de­cât po­li­ti­cie­nii. Pro­ba­bil nu pen­tru că nu poate ar­ti­cula un dis­curs mai in­te­li­gent, ci pen­tru că se află în con­ti­nu­are sub con­tract cu RMGC. Iar o vacă de muls de ase­me­nea ca­li­bru pare că me­rită – din punc­tul său de ve­dere – un pic de pros­ti­tu­ție mo­rală. Sin­gu­rele sale ar­gu­mente în fa­voa­rea pro­iec­tu­lui mi­nier pu­teau fi ci­tite de pe site-ului com­pa­niei mi­ni­ere, iar fap­tul că sunt dis­cu­ta­bile și ri­dică multe semne de în­tre­bare nu‑l tul­bura câ­tuși de pu­țin. Nici Mo­ise Gu­ran nu a apă­sat prea mult în di­rec­ția asta, ademenindu‑l mai de­grabă în zona mar­ke­tin­gu­lui prin ad­ver­ti­sing, care – su­gera jur­na­lis­tul – con­ține în sine o doză va­ri­a­bilă, dar certă, de min­ciună și ma­ni­pu­lare. Sunt de acord cu Mo­ise, dar un­ghiul de abor­dare e in­su­fi­cient de as­cuțit pen­tru a‑l deze­chi­li­bra pe Nau­mo­vici, care pro­ba­bil e în­de­lung exer­sat în dez­ba­teri de­on­to­lo­gice des­pre mo­ra­li­ta­tea reclamelor.

S‑a vi­zio­nat și dez­bă­tut cli­pul #Ro­șia fă­cut de niște ama­tori, des­pre care s‑a fă­cut afir­ma­ția că “tinde să de­vină vi­ral”. Asta e un fel de wish­ful thin­king, pen­tru că abia a tre­cut de suta de mii de vi­zu­a­li­zări. Poate pu­neți și voi umă­rul la po­pu­la­ri­za­rea lui…

Re­ve­nind la dis­cu­ție, Nau­mo­vici a re­cu­nos­cut că cli­pul are un im­pact emo­țio­nal foarte pu­ter­nic și că e foarte bine fă­cut pro­fe­sio­nal, dar, bi­ne­în­țe­les, ni­mic nu‑i ade­vă­rat din ce se vede acolo în ca­zul Ro­șiei Montane. Pen­tru că – de pildă – la Ro­șia Montană se vor de­frișa 250 ha de pă­dure, dar se vor planta alte 1.000 ha în loc. Am să re­vin cu altă oca­zie asu­pra aces­tui su­biect. Fap­tul că Nau­mo­vici n‑are idee des­pre ce în­seamnă teh­nic plan­ta­rea a 1.000 ha de pă­dure este, poate, scu­za­bil. Fap­tul că nu l‑a in­te­re­sat să afle de­ta­lii des­pre asta și des­pre alte pro­mi­siuni de­șarte ale ce­lor de la RMGC este lesne de în­țe­les din per­spec­tiva afa­ce­ri­lor, deși mo­ra­li­ta­tea nu ar tre­bui să fie ex­clusă când se dis­cută pro­fi­tul. Dar nu cred că di­rec­to­rul de cre­a­ție are in­somnii din ca­uza asta.

Însă ceea ce ar tre­bui să‑l în­gri­jo­reze cu ade­vă­rat este alt­ceva. El este unul din­tre fon­da­to­rii miș­că­rii Forța Nouă, care pro­mo­vează ideea de a aduce în prim pla­nul vie­ții po­li­tice oa­meni care n‑au mai fost până acum în po­li­tică, al că­ror CV este unul strict ci­vic și pro­fe­sio­nal. Ideea din spate este cre­a­rea unei clase po­li­tice de dreapta, pro­fe­sio­nale și com­pe­tente, care să ducă Ro­mâ­nia îna­inte. Pri­vind la des­fă­șu­ra­rea de forțe pro si con­tra pro­iec­tu­lui mi­nier Ro­șia Montană, Nau­mo­vici ar tre­bui să se în­trebe unde se gă­sesc po­ten­ți­a­lii lui adepți. Asta dacă vrea să‑i câștige și nu e vorba doar de o miș­care eli­tistă, for­mată din câ­teva zeci de inși, aleși pe sprân­ceană, după chi­pul și ase­mă­na­rea lui – dar cine l‑ar pro­pulsa la pu­tere în acest caz? Iar dacă vrea ade­rență la ide­ile lui mă tem că sin­gu­rul loc unde ar putea‑o găsi este exact în “hip­s­te­ri­mea” pro­tes­ta­tară pe care azi o în­fruntă di­rect, opunându‑i o masă po­pu­lară ma­ni­pu­lată prin să­ră­cie și spo­turi pu­bli­ci­tare, persiflând‑o cu su­pe­ri­o­ri­ta­tea ce­lui care de­ține ade­vă­rul ade­vă­rat. Nă­dăj­du­iesc că nu e atât de naiv po­li­tic în­cât să cre­adă în aiu­re­lile fa­na­ti­ci­lor de dreapta cum că pro­tes­ta­ta­rii sunt so­ci­a­liști, am mai vor­bit des­pre asta. În esența lor, pro­tes­tele sunt exact în sen­sul cu­ră­ți­rii cla­sei po­li­tice, fără ca asta să în­semne că miza Ro­șiei Montane este neimportantă.

Și, peste un timp, când po­ves­tea miș­că­rii Forța Nouă se va fi stins, o să pu­tem să‑i spu­nem lui Nau­mo­vici, pa­ra­fra­zând una din ce­le­brele sale re­clame: “Ei, la sfâr­șit, ce să vezi, ăia hip­s­teri, de pro­tes­tau în stradă din greu, îi știi Bo­gdane, erau sus­ți­nă­to­rii tăi, mă!”.

Good bye, Nau­mo­vici. May the Force be with you.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Paul

    Fru­mos edi­to­rial, foarte bine punc­tat. Nau­mo­vici e doa o trf de con­junc­tura. Cu­nos­cu­tii stiu mai bine ce ii poate pie­lea de sarpe.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.