În ul­tima rundă de pro­teste în stradă s‑a în­tâm­plat ceva spe­cial. În săp­tămâna care toc­mai se în­cheia se pro­du­sese epi­so­dul cu de­mi­te­rea lui Pa­pici, după ce do­sa­rul lui Drag­nea ajun­sese în faza fi­nală. Ponta nu s‑a pu­tut ab­ține și a re­ac­țio­nat pu­blic, jus­ti­fi­când re­tro­gra­da­rea — pen­tru că nu a fost teh­nic vor­bind o de­mi­tere, ci o co­bo­râre din func­ția de con­du­cere — prin “bă­sis­mul” care l‑a do­ve­dit pro­cu­ro­rul în­toc­mind do­sare po­li­tice. Am fost mi­rat să aud așa ceva spus în pu­blic, m‑am gân­dit ime­diat că frus­tra­rea prim-mi­nis­tru­lui a fost atât de mare în­cât nu și‑a pu­tut re­prima re­ac­ția. Ce pu­tea să‑l scoată așa tare din sărite?

Pro­ba­bil a re­a­li­zat că, deși avu­sese un soi de în­țe­le­gere cu Bă­sescu în pri­vința nu­mi­ri­lor din Jus­ti­ție, a fost pă­că­lit. Nu­mi­rea lui Ti­be­riu Niță în frun­tea DNA pă­ruse su­fi­cientă ca să con­tro­leze si­tu­a­ția, dar iată că de­de­sub­tul șe­fu­lui an­ti­co­rup­ți­lor lu­cru­rile se des­fă­șu­rau după alte sce­na­rii. Pa­pici tre­buie să fi ți­nut foarte se­cret sta­diul în care se află, as­cun­zând fap­tul că a fi­na­li­zat do­sa­rul și a aș­tep­tat un mo­ment fa­vo­ra­bil ca să‑l ex­pe­dieze că­tre Co­druța Ko­vesi, de unde știa că cur­sul jus­ti­ției nu va mai fi în­tors. În­cerc să-mi ima­gi­nez at­mosfera din DNA, unde unii în­cearcă să tri­mită în ju­de­cată po­li­ti­cieni și ma­fi­oți, iar al­ții în­cearcă să‑i îm­pie­dice pe pri­mii: sus­pi­ciune, lim­baj co­di­fi­cat, oa­meni de în­cre­dere, tur­nă­tori, di­ver­siuni și con­tra­di­ver­siuni. O plăcere!

Pe urmă am ci­tit ar­ti­co­lul So­ri­nei Ma­tei și am aflat des­pre ame­nin­ța­rea lui Drag­nea că­tre Ponta: dacă do­sa­rul meu ajunge în jus­ti­ție, nu vei mai fi de­cât cel mult pre­șe­dinte de par­tid. Nu mi se pare in­cre­di­bil sce­na­riul unei ast­fel de dis­cu­ții, cred și eu că Drag­nea este un per­so­naj mai in­flu­ent în par­tid de­cât Ponta, în pri­mul pen­tru că are de par­tea lui ba­ro­nii lo­cali care îl sus­țin pen­tru că pro­vine din­tre ei și are in­te­rese co­mune cu ale lor. Pro­ba­bil de asta Ponta nu s‑a pu­tut ab­ține, ner­vii i‑au ce­dat aflând că do­sa­rul cu pri­cina va fi pe masa unor ju­de­că­tori, iar ame­nin­ța­rea lui Drag­nea s‑ar pu­tea concretiza.

Să re­ve­nim la pro­teste. Eram cu­rios să văd cum vor re­ac­ționa cei din stradă față de aceste eve­ni­mente. Imi­x­tiu­nea evi­dentă a po­li­ti­cu­lui în jus­ti­ție tre­buie sanc­țio­nată — mi-am zis — dar oare e bine să se de­tur­neze dis­cu­ția des­pre Ro­șia Montană că­tre asta? Într‑o primă fază cre­deam că da. Ar fi un semn că la baza pro­tes­te­lor nu e o miș­care hip­s­te­rist-eco­lo­gică, nu e un moft de cor­po­ra­tiști îm­bu­r­ghe­ziți, nu e o ră­tă­cire so­ci­a­listă, ci o ne­mul­țu­mire pro­fundă și jus­ti­fi­cată față de clasa po­li­tică. Su­biec­tul Pa­pici tre­buie în­glo­bat în re­ven­di­cări, ca o ex­pre­sie a unei to­le­ranțe zero față de com­por­ta­men­tul cla­sei politice.

Am vă­zut toți ce s‑a în­tâm­plat: pro­tes­ta­ta­rii au re­fu­zat să adopte re­ven­di­că­rile pro-DNA, ceea ce a de­clan­șat și câ­teva in­ci­dente mi­nore sol­date cu dis­pute ver­bale în stradă. Și mă gân­deam că au greșit, tre­bu­iau să se ducă, să spună că nu vor ca așa ceva să se în­tâm­ple în jus­ti­ție. Dar, după o re­flec­ție mai lungă, am re­a­li­zat că ar fi pu­tut că­dea într‑o cap­cană. Dis­puta din DNA este foarte po­li­ti­zată, e Bă­sescu ver­sus USL, iar lu­a­rea unei po­zi­ții ferme ar pu­tea fi ra­pid in­ter­pre­tată drept sus­ți­ne­rea uneia din­tre ta­bere. USL nu poate mo­bi­liza oa­meni care să ma­ni­fes­teze în fa­voa­rea pro­iec­tu­lui Ro­șia Montană cu ex­cep­ția ce­lor care sunt deja an­ga­jați ca mi­li­tanți ai RMGC. Lu­mea nu se îm­po­tri­vește pro­iec­tu­lui dar nici nu se ri­dică de pe scaun să‑l sus­țină. Sus­ți­ne­rea lui Pa­pici ar fi pu­tut ime­diat fi spe­cu­lată drept sus­ți­ne­rea lui Bă­sescu, iar USL ar fi avut po­si­bi­li­ta­tea să de­clare pro­tes­ta­ta­rii drept “bă­siști” pen­tru că, iată, îi apără oa­me­nii. Iar asta ar fi ri­di­cat de pe scaun pe anti-bă­siști. Care sunt mulți.

A fost bine? A fost rău? Tre­buia să re­ac­țio­năm ca so­ci­e­tate ci­vilă la în­tâm­plă­rile din DNA? Într-un fi­nal am ajuns la con­clu­zia că nu sau mai pre­cis nu prin ames­te­ca­rea re­ven­di­că­ri­lor. Ro­șia Montană e o bă­tă­lie care tre­buie câști­gată. Res­pin­ge­rea pro­iec­tu­lui este un su­biect care pri­vește di­rect so­ci­e­ta­tea ci­vilă. Jus­ti­ția în schimb e un su­biect mult mai de­li­cat și mai com­pli­cat de ges­tio­nat din stradă. Ce să so­li­ci­tăm: să fie de­mis Nițu și nu­mit cine? Cum pu­tem ar­gu­menta lo­gic că nu­mi­rile fă­cute de Nițu vor pune pie­dici lup­tei îm­po­triva co­rup­ției? E doar o pre­su­pu­nere, o pre­zump­ție foarte cre­di­bilă, dar im­po­si­bil de de­mon­strat a pri­ori. Există din fe­ri­cire alți “jan­darmi” care vor sanc­ționa aceste eve­ni­mente, deja am­ba­sada ame­ri­cană a ex­pri­mat un punct de ve­dere și nu mă în­do­iesc că și Uniu­nea Eu­ro­peană va avea o opi­nie critică.

Am pier­dut o oca­zie să ară­tăm că sunt și alte lu­cruri care nu sunt în re­gulă. Dar în dis­puta din­tre so­ci­e­ta­tea ci­vilă și clasa po­li­tică, care sper că abia a în­ce­put, Ro­șia Montană e doar o primă bă­tă­lie. E im­por­tant să fie ad­ju­de­cată ca să existe în­cre­de­rea că se poate câștiga războiul.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. daniel lupu

    Deși este bine, în ge­ne­ral, să nu cre­dem în con­spi­ra­ții și fa­ta­li­tate, aș în­drăzni to­tuși să afirm că în ca­zul Ro­șia Montana de­ci­zia nu se va lua la Bu­cu­rești și, că această de­ci­zie va fi im­po­si­bil de in­flu­en­țat prin in­ter­me­diul străzii.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.