În ultima rundă de proteste în stradă s‑a întâmplat ceva special. În săptămâna care tocmai se încheia se produsese episodul cu demiterea lui Papici, după ce dosarul lui Dragnea ajunsese în faza finală. Ponta nu s‑a putut abține și a reacționat public, justificând retrogradarea — pentru că nu a fost tehnic vorbind o demitere, ci o coborâre din funcția de conducere — prin “băsismul” care l‑a dovedit procurorul întocmind dosare politice. Am fost mirat să aud așa ceva spus în public, m‑am gândit imediat că frustrarea prim-ministrului a fost atât de mare încât nu și‑a putut reprima reacția. Ce putea să‑l scoată așa tare din sărite?
Probabil a realizat că, deși avusese un soi de înțelegere cu Băsescu în privința numirilor din Justiție, a fost păcălit. Numirea lui Tiberiu Niță în fruntea DNA păruse suficientă ca să controleze situația, dar iată că dedesubtul șefului anticorupților lucrurile se desfășurau după alte scenarii. Papici trebuie să fi ținut foarte secret stadiul în care se află, ascunzând faptul că a finalizat dosarul și a așteptat un moment favorabil ca să‑l expedieze către Codruța Kovesi, de unde știa că cursul justiției nu va mai fi întors. Încerc să-mi imaginez atmosfera din DNA, unde unii încearcă să trimită în judecată politicieni și mafioți, iar alții încearcă să‑i împiedice pe primii: suspiciune, limbaj codificat, oameni de încredere, turnători, diversiuni și contradiversiuni. O plăcere!
Pe urmă am citit articolul Sorinei Matei și am aflat despre amenințarea lui Dragnea către Ponta: dacă dosarul meu ajunge în justiție, nu vei mai fi decât cel mult președinte de partid. Nu mi se pare incredibil scenariul unei astfel de discuții, cred și eu că Dragnea este un personaj mai influent în partid decât Ponta, în primul pentru că are de partea lui baronii locali care îl susțin pentru că provine dintre ei și are interese comune cu ale lor. Probabil de asta Ponta nu s‑a putut abține, nervii i‑au cedat aflând că dosarul cu pricina va fi pe masa unor judecători, iar amenințarea lui Dragnea s‑ar putea concretiza.
Să revenim la proteste. Eram curios să văd cum vor reacționa cei din stradă față de aceste evenimente. Imixtiunea evidentă a politicului în justiție trebuie sancționată — mi-am zis — dar oare e bine să se deturneze discuția despre Roșia Montană către asta? Într‑o primă fază credeam că da. Ar fi un semn că la baza protestelor nu e o mișcare hipsterist-ecologică, nu e un moft de corporatiști îmburgheziți, nu e o rătăcire socialistă, ci o nemulțumire profundă și justificată față de clasa politică. Subiectul Papici trebuie înglobat în revendicări, ca o expresie a unei toleranțe zero față de comportamentul clasei politice.
Am văzut toți ce s‑a întâmplat: protestatarii au refuzat să adopte revendicările pro-DNA, ceea ce a declanșat și câteva incidente minore soldate cu dispute verbale în stradă. Și mă gândeam că au greșit, trebuiau să se ducă, să spună că nu vor ca așa ceva să se întâmple în justiție. Dar, după o reflecție mai lungă, am realizat că ar fi putut cădea într‑o capcană. Disputa din DNA este foarte politizată, e Băsescu versus USL, iar luarea unei poziții ferme ar putea fi rapid interpretată drept susținerea uneia dintre tabere. USL nu poate mobiliza oameni care să manifesteze în favoarea proiectului Roșia Montană cu excepția celor care sunt deja angajați ca militanți ai RMGC. Lumea nu se împotrivește proiectului dar nici nu se ridică de pe scaun să‑l susțină. Susținerea lui Papici ar fi putut imediat fi speculată drept susținerea lui Băsescu, iar USL ar fi avut posibilitatea să declare protestatarii drept “băsiști” pentru că, iată, îi apără oamenii. Iar asta ar fi ridicat de pe scaun pe anti-băsiști. Care sunt mulți.
A fost bine? A fost rău? Trebuia să reacționăm ca societate civilă la întâmplările din DNA? Într-un final am ajuns la concluzia că nu sau mai precis nu prin amestecarea revendicărilor. Roșia Montană e o bătălie care trebuie câștigată. Respingerea proiectului este un subiect care privește direct societatea civilă. Justiția în schimb e un subiect mult mai delicat și mai complicat de gestionat din stradă. Ce să solicităm: să fie demis Nițu și numit cine? Cum putem argumenta logic că numirile făcute de Nițu vor pune piedici luptei împotriva corupției? E doar o presupunere, o prezumpție foarte credibilă, dar imposibil de demonstrat a priori. Există din fericire alți “jandarmi” care vor sancționa aceste evenimente, deja ambasada americană a exprimat un punct de vedere și nu mă îndoiesc că și Uniunea Europeană va avea o opinie critică.
Am pierdut o ocazie să arătăm că sunt și alte lucruri care nu sunt în regulă. Dar în disputa dintre societatea civilă și clasa politică, care sper că abia a început, Roșia Montană e doar o primă bătălie. E important să fie adjudecată ca să existe încrederea că se poate câștiga războiul.
17:10
Deși este bine, în general, să nu credem în conspirații și fatalitate, aș îndrăzni totuși să afirm că în cazul Roșia Montana decizia nu se va lua la București și, că această decizie va fi imposibil de influențat prin intermediul străzii.