Am o în­gri­jo­rare cres­cândă față de fe­lul în care merge eco­no­mia ro­mâ­nească, iar op­ti­mis­mul ce­lor care se uită la ci­frele ofi­ci­ale și ne în­deamnă să ne bu­cu­răm că încă plu­tim nu mă con­vinge. E drept că une­ori sunt și eu mi­rat de fap­tul că se anunță câte o creș­tere mo­destă  a PIB-ului, ca și cum tre­bu­rile ță­rii ar merge bi­ni­șor, ca și cum ar exista o gu­ver­nare. Dar nici­o­dată nu mă pă­ră­sește sen­ti­men­tul că to­tul e doar o po­j­ghiță sub­țire pe care pă­șim cu prea multă în­cre­dere și care va ceda la un mo­ment dat, scu­fun­dându-se o dată cu noi. Sau poate sunt eu prea pesimist.

Ceea ce mi se pare în­gri­jo­ră­tor este de­pen­dența noas­tră de co­merț. Ro­mâ­nia mi se pare un imens ba­zar bal­ca­nic în care s‑au in­sta­lat pe lângă ta­ra­bele na­țio­nale și o mul­țime de ne­gus­tori ves­tiți din toate col­țu­rile Eu­ro­pei. Pră­vă­lie după pră­vă­lie, hi­per­mar­ket după su­per­mar­ket, re­țeaua de co­merț crește zil­nic, avansând în aproape fi­e­care zolț al ță­rii. Cam­pi­o­nii aces­tei in­va­zii sunt cei de la Mega Image, care îna­in­tează ferm și im­pla­ca­bil că­tre fi­e­care oraș din Ro­mâ­nia, iar de acolo că­tre sa­tele dim­pre­jur. Până și pro­prii an­ga­jați au ajuns să facă glume des­pre ex­tin­de­rea re­țe­lei de ma­ga­zine: din lipsă de spa­ții imo­bi­li­are, ur­mă­to­rul Mega Image se va des­chide într-un alt Mega Image. Ar fi de râs, dacă n‑ar fi de plâns. Și mă în­treb cum naiba func­țio­nează acest tip de afa­cere, de unde vin ba­nii pen­tru cum­pă­ră­turi, într‑o țară unde pro­duc­ția este des­tul de plă­pândă, iar lo­cu­rile de muncă mult prea puține.

Sunt si­gur că toți ne­gus­to­rii ăș­tia nu pot de­cât să se bu­cure de exis­tența unei zdra­vene eco­no­mii ne­gre. În fond asta în­seamnă mai mulți bani chel­tu­iți la raf­tu­rile lor, unde ni­meni nu în­treabă de unde vin ve­ni­tu­rile. Dacă le­gile s‑ar înăs­pri și con­troa­lele fi­nan­ci­are ar crește în se­ve­ri­tate, pri­mii care ar avea de su­fe­rit ar fi cu si­gu­ranță chiar ei. Pri­viți hi­per­mar­ke­tu­rile în pra­gul ma­ri­lor săr­bă­tori — Cră­ciun, re­ve­lion, Paște — și gân­diți-vă că ju­mă­tate sau mai bine din co­șu­rile pline care ies pe ușile ma­ga­zi­ne­lor sunt plătite cu bani negri.

Apoi mai am și în­gri­jo­ra­rea că ne su­fo­căm pro­pria agri­cul­tură. Am în­cer­cat să fac un in­fo­gra­fic — toată lu­mea face din as­tea în ul­tima vreme — și mi‑a ie­șit ceva des­tul de apro­xi­ma­tiv (nu râ­deți de mine!), lip­sindu-mi da­tele mai con­crete care să‑l facă in­te­re­sant, deși m‑am stră­duit des­tul de mult să le gă­sesc. Îl pun aici chiar și așa — ideea e că o mare parte a ba­ni­lor care îi dăm pe mân­care se scurg că­tre alte zări, în timp ce ță­ra­nul ro­mân — cu pro­pri­ile lui pă­cate, e drept — nu are șanse să de­vină pro­fi­ta­bil, fi­ind în­dem­nat să-și vândă pămân­tul ma­ri­lor afa­ce­riști din agricultură.

Spu­neam într-un ar­ti­col re­cent că ma­rile cor­po­ra­ții mul­ti­na­țio­nale pot de­cide dezvol­ta­rea unei țări, incluzând‑o sau excluzând‑o din pla­nu­rile lor. Nu e vorba doar des­pre des­fa­ce­rea pro­du­se­lor, ci mai ales des­pre apor­tul de ca­pi­tal și im­pli­ca­rea în pro­duc­ție și în cre­a­rea de lo­curi de muncă. Eu nu cred că dis­tri­bu­ția, mar­ke­tin­gul și co­mer­țul ada­ugă va­loare într‑o eco­no­mie, sunt doar in­stru­mente prin care va­loa­rea unor pro­duse este spe­cu­lată su­pli­men­tar pe o piață sau alta. Ade­vă­rata va­loare se cre­ează prin pro­duc­ția de bu­nuri și ser­vi­cii. Iar în­gri­jo­ra­rea mea este că avem o pro­por­ție prea mică de com­pa­nii care vin aici să in­ves­tească în pro­duc­ție și prea multe care vor doar să vândă și să plece cu profitul.

Și pro­ba­bil cel mai în­gri­jo­ră­tor e fap­tul că noi în­șine sun­tem așa de ab­sor­biți de con­vin­ge­rea că mai bine în­seamnă mai mult, că fe­ri­ci­rea se ob­ține prin con­sum și acu­mu­lare, în­cât ui­tăm să pri­vim că­tre vi­i­tor cu aten­ția care s‑ar cu­veni. Mer­gem gră­biți că­tre o des­ti­na­ție ne­cu­nos­cută, dar des­pre care avem în­cre­din­ța­rea oarbă că e Mecca noas­tră, lo­cul unde vom găsi fe­ri­ci­rea eternă, ra­iul în­des­tu­lă­rii prin consum.

Bine ați ve­nit la Mecca Image!


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Offto­pic. Sa in­te­leg ca la mi­ni­blog nu avem ca­te­go­rii sau po­si­bi­li­ta­tea de ca­u­tare. Cu­prins sau ar­hiva are? Cu alte cu­vinte, cum il pot ras­foi? Doar cu scroll? merci.Si apoi, vad ca pot co­menta doar via facebook.

    • daniel lupu

      Offto­pic, also. De pe mi­ni­blog: “In­com­pe­tență sau sinceritate?”
      An­drei Za­ha­rescu este un idiot. Punct. In­di­fe­rent cata lipsa de co­mu­ni­care ar fi intr‑o in­sti­tu­tie a sta­tu­lui, un pur­ta­tor de cu­vant tre­buie sa stie sa vor­beasca, sa faca sla­lom, chiar sa minta cre­di­bil, in orice cir­cum­stanta. Za­ha­rescu nu are nici o ca­li­tate care sa‑l re­co­mande, intr‑o lume nor­mala, pen­tru un post de pur­ta­tor de cu­vant si, cu atat mai pu­tin, pen­tru di­plo­ma­tie. Stie doar sa ci­teasca. De pe promp­ter. Are in schimb o in­su­sire care il face po­tri­vit pen­tru orice inalta func­tie gu­ver­na­men­tala pro­fil USL: Este un in­e­ga­la­bil lingau.

    • Sorin Sfirlogea

      Ci­ti­to­rul nos­tru, stă­pâ­nul nos­tru. Facă-se voia ta!


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.