De un an și jumătate guvernul Ponta administrează o țară care se îndreaptă economic acolo unde se pricep să o ducă companiile private. România nu este (o fi fost vreodată?) guvernată, ci mulsă de taxe și impozite de către clasa politică pentru a susține aparatul birocratic al administrațiilor publice și locale. Doar că se apropie vremea când nota de plată pentru această incompetență va trebui achitată, iar prima piatră de încercare e bugetul lui 2014.
La începutul anului ăsta, sub euforia câștigării impetuoase a alegerilor, noii guvernanți nu au simțit presiunea economiei. Au împărțit posturi în administrație, și-au târguit funcțiile de secretari de stat și și-au frecat mânile, bucuroși că se găsesc în capul bucatelor. Dar timpul a trecut iute și problemele n‑au întârziat să apară: bugetul de stat nu colecta ceea ce se planificase, iar guvernul s‑a dovedit incapabil să facă ceva. Dacă n‑ar fi fost exporturile care au crescut nesperat de bine – trăiască fabricile Dacia și Ford — am fi asistat la un tablou ușor tragic al guvernării Ponta.
Ce e de făcut? 2014 va fi totuși un an electoral, anul despărțirii de băsism, cum le place ultrașilor useliști să spună. Dacă insuccesele vor continua să se însumeze, alegerile prezidențiale ar putea fi afectate. Crin Antonescu s‑a hotărât să se distanțeze de Ponta, măcar atât cât să poată pretinde că a făcut un fel de critică constructivă. De ceva timp PSD își consolidează poziția în parlament, în perspectiva unei posibile guvernări solitare, recrutând oameni de la PPDD. Nu că ar fi foarte greu — Dan Diaconescu fără OTV e ca o găină decapitată care se zbate zadarnic către un sfârșit politic previzibil. Iar PDL cred că așteaptă oportunistic momentul potrivit de a‑și intra în rolul de partid-balama. Cineva va avea nevoie de ei. Curând.
Dar, până una-alta, bugetul 2014 și încadrarea în deficit sunt problemele zilei. De unde bani? Ponta aleargă de colo-colo, taie subvenții de la metrou și anunță creșteri de accize la combustibili, încercând să mascheze gravitatea situației în care se află, dar toate aceste măsuri nu vor fi de ajuns. Și se va ajunge, dacă nu acum cu siguranță mai către mijlocul anului viitor, la soluțiile drastice și dureroase: taxe mai mari, eliminarea excepțiilor care sprijineau anumite domenii economice. Și abia asta va fi foarte prost, nu doar pentru că noi vom plăti incompetența lui Ponta, ci și pentru că felul ăsta de a rezolva probleme va sufoca firava economie românească. Iar salvarea micilor întreprinzători va fi – ca de obicei — trecerea la afacerile la negru, ceea ce va scădea și mai mult încasările la buget.
Tot ce a făcut până acum Ponta a fost să acționeze pripit și incompetent la problemele bugetului de stat. Deloc surprinzător, stilul ăsta pompieristic a început să își arate limitele: când sunt prea multe focuri de stins și prea puțină apă începi să realizezi că prevenția e mai eficientă decât combaterea. Doar că pentru asta trebuie să-ti faci planuri din timp, să te pregătești.
Că Ponta n‑are nici o direcție a guvernării o dovedește și recenta lui declarație: am convenit la crearea USL că păstrăm cota unică de 16%, mă voi ține de cuvânt. Aparent e un om de onoare. În realitate avea nevoie de PNL ca să fie sigur de victorie, chiar dacă pesediștii freamătă de plăcere când se gândesc la impozit progresiv. Maieul e însă mai aproape decât cămașa, așa că — fie! — lăsăm cota unică. Dar să afirmi că argumentul pentru care aplici o măsură fiscală este că ai promis asta cuiva și să nu pomenești nimic de nevoile reale ale economiei românești, e o dovadă clară de amatorism și de lipsă de perspectivă. Un prim-ministru face ceea ce țara are nevoie, nu ceea ce Icsulescu l‑a pus să promită.
Într‑o bună zi, care nu e prea departe, PSD va concluziona că e mai important pentru ei să mărească taxele ca să salveze aparențele bugetului de stat decât să-si respecte înțelegerile cu PNL. Pentru că, din nou, maieul e mai aproape decât cămașa. Și atunci USL se va destrăma, Antonescu nu se va mai alege președinte, Ponta va candida probabil la Cotroceni, iar ce va urma din toată povestea asta doar Dumnezeu știe.
16:11
Sunt destul de trista din cauza guvernarii actuale si de perspectivele in care ne arunca. Dar si mai trista pentru ca nu vad cine si in ce fel ii poate opri. Ma intreb, colegii mei, corporatistii, care i‑au votat cu doua maini, cum se simt, ce sentimente ii incearca. Ultima data cand am verificat cica erau confortabili. Operatiunea a reusit, Romania a moarta.
19:11
Eu nu sunt trist “din cauza guvernarii actuale si de perspectivele ei”. Eu sunt ingrozit.
Pe corporatisti, in general, nu‑i incearca sentimente. Asa ca, chiar n‑are rost sa punem semnul intrebarii :)).
Cat despre “corporatistii confortabili”, nu pot sa spun decat ca asta imi adduce aminte de un film cu John Wayne, cowboy batran, dormind sub cerul liber, langa turma de vite. O fetiscana frumoasa se cuibareste langa el si, intrebata fiind ce cauta acolo, ea raspunde nonsalant: “pentru ca esti confortabil” :))