Este ceva în povestea spusă de Jill Bolte Taylor pe care nu pot să‑l explic în cuvinte, un soi de bucurie care m‑a cuprins pe măsură ce am ascultat‑o, ca și cum ar fi adus lumină peste părți ale lumii pe care mă temeam că nu le voi pricepe nicicând, deși era esențial să le înțeleg pentru ca restul lucrurilor din jurul meu să aibă sens. Nu e îndeajunsă lumină pentru ca să totul să devină limpede, dar e suficientă ca să confirme că, pas cu pas, ne îndreptăm spre vremea când vom ajunge să deslușim acea latură a noastră încă neexplorată de știință, pe care am numit‑o atât de criptic și totuși atât de frumos suflet.
Și sunt convins că atunci când vom reuși asta, când vom admite că nu suntem doar o alcătuire de compuși organici acționați de legile fizicii și chimiei, că mai este ceva ce până atunci ne‑a scăpat înțelegerii, ne vom elibera de temerile care ne-au determinat să inventăm un Dumnezeu atotputernic și revanșard și vom accepta în sfârșit că raiul și iadul sunt aici, pe pământ, iar noi suntem damnați și binecuvântați să le experimentăm concomitent prin însăși strădania de a da un sens existenței noastre.
21:11
Tot unitar manipulator genial. Discurs + scenografie. Nimic diferit de toate celelalte soiuri de ”evanghelizari” inventate de americani.
Sufletul…o, da, sufletul este o taina. Si nu stiu daca noi am inventat vreodata ceva…fie si acel Dumnezeu atotputernic si revansard… cum tu il definesti…
17:11
Precizare: Cand am scris ”Tot unitar manipulator genial. Discurs + scenografie.” m‑am referit numai si numai la filmulet.