Scrisoare ministrului Varga

Doamnă min­istru, am ezi­tat de mai multe ori înainte de a vă scrie despre recen­tele dvs. declar­ații refer­i­toare la per­son­alul sil­vic. M‑am între­bat dacă această adresare pub­lică, care nici măcar nu cred că vă va ajunge sub ochi, are vreun rost sau e o pură pierdere de vreme. Mi-am dat seama apoi că nimeni din cadrul per­son­alu­lui sil­vic nu va avea cura­jul să vor­bească deschis, iar vocea jur­nal­iștilor, chiar și atunci când înfățișează fapte veridice, nu are aceeași îndrep­tățire să vor­bească despre ade­vărurile sil­vi­cul­turii românești. Și mi-am spus că poate mer­ită spuse pub­lic câteva lucruri din per­spec­tiva unui sil­vicul­tor.

Mai întâi să mă prezint: sunt inginer sil­vic, absol­vent de liceu sil­vic și al fac­ultății de sil­vi­cul­tură din Brașov, prac­ti­cant al meseriei pe teren timp de cinci ani și anga­jat al Rom­silva pen­tru încă opt ani. Am lucrat la ocolul sil­vic, am lucrat și în aparatul regiei. Am avut ocazia să iau con­tact și cu activ­itățile din min­is­ter. Sper că ast­fel legit­im­i­tatea mea este clar­i­fi­cată: după nouă ani de studii de spe­cial­i­tate și vreo treis­prezece de prac­tică știu despre ce vorbesc din pro­prie expe­riență, nu din auzite.

Am avut șansa de a începe mese­ria de inginer sil­vic în toamna anu­lui 1988. Spun șansa pen­tru că am avut ocazia să observ ce se întâm­pla în pădurile românești înainte de ‘89 și după. Și vă pot con­firma că și sub comu­niști exista corupție în sil­vi­cul­tură. Sin­gura difer­ență era dimen­si­u­nile ei. Atunci se trafica câte o căruță de lemne, se mai închideau ochii pen­tru câțiva bușteni, se putea face un mic aran­ja­ment de câțiva metri steri de lemn. Dar după ‘89 lucrurile au luat trep­tat o amploare tot mai mare: nu se mai încurca nimeni cu căruța, poate doar amărâții care vroiau doar lemne de foc, s‑a tre­cut la camion și apoi la vagonul de marfă. Lem­nul se trafica în can­tități tot mai mari și totul înce­pea de la nivelul cel mai de jos, de la ocol. Mulți șefi de ocoale au devenit tovarăși de afac­eri cu dep­utații FSN, cu procurorii, polițiștii și judecă­torii locali. Se con­stru­iau case, se făceau afac­eri. Nimeni nu putea păți nimic: recla­mația mergea la poliție unde era pier­dută, iar dacă peten­tul era insis­tent se înainta la procu­ratură unde era clasată. Și chiar dacă la procu­ratură se făceau pre­siuni, la tri­bunal cazul era rezol­vat. Unde te-ai mai fi putut duce să reclami? La dep­u­tatul local, care te primea cu un zâm­bet larg și te asigura că va anal­iza prob­lema, după care ieșea la o frip­tură și un șpriț la cabana sil­vică de pro­to­col.

Așa m‑am scâr­bit de funcția de inginer sil­vic. Aveam de ales între a mă aso­cia uneia din­tre găștile mafiote sau a rămâne cvasi-independent. Am pen­du­lat nehotărât între aceste două ipostaze, până când am înțe­les că ambi­gu­i­tatea poz­iției mele mă face indezirabil tuturor, eram un potențial denunță­tor, nefi­ind impli­cat în afac­er­ile ile­gale. Am ple­cat în aparatul cen­tral al regiei, sperând ca acolo să pot prac­tica o meserie onor­a­bilă.

De acolo am asi­s­tat la instau­rarea alter­nanței la put­ere în sil­vi­cul­tură. Per­son­alul sil­vic s‑a scindat în fes­eniști, țărăniști, lib­er­ali și – mai târziu – democrați. Când venea par­tidul lor la put­ere toată con­duc­erea sil­vi­cul­turii se înnoia, de la direc­tor gen­eral până la șefi de ocoale, une­ori și mai jos de acest nivel. Oamenii au înțe­les că asta e noua reg­ulă, așa e nor­mal, chiar dacă polit­ica forestieră e una sin­gură și n‑are nevoie de culoare ide­o­log­ică. La fiecare schim­bare oamenii par­tidu­lui de la put­ere erau cei serviți. Firmele de exploatare care coti­zau la par­tid câști­gau lic­i­tați­ile unde lem­nul era cel mai lesne de exploatat și cel mai val­oros eco­nomic. Dep­utații par­tidu­lui erau serviți cu orice ar fi fost nevoie, iar la alegeri pădu­rarii deve­neau agenți elec­torali, oferind lemn sau acces la pășu­nat în pădure con­tra voturi.

Vor fi fost și oameni cin­stiți printre sil­vicul­torii de atunci. Cum ar fi putut ei rezista alt­fel decât aliniindu-se sis­temu­lui? În mese­ria asta nu aveai prea multe vari­ante de anga­jare – dacă nu lucrai la Rom­silva erai șomer. Și apoi, o dată ce ai gus­tat din fructele dulci ale câș­tigu­lui nemu­ncit, îți vine tot mai greu să te dezbari. Parcă tu n‑ai vrea o casă? Sau o mașină?

Apoi a venit tăvălugul legii 1 din 2000, ros­to­golit de dep­u­tatul Vasile Lupu – un ins care ar merita pus în isto­ria României la capi­tolul mari infrac­tori. El a fost cel care a insi­s­tat ca pădurea tre­buie împărțită foștilor pro­pri­etari chiar dacă o frag­men­tăm exce­siv, chiar dacă nu se mai pot aplica amen­ja­mente sil­vice, chiar dacă nu au posi­bil­i­tatea s‑o păzească și nici intere­sul s‑o păstreze în picioare. Dă‑i unui sărac un ceas de aur și spune‑i că e un obiect de preț: te aștepți la altceva decât să‑l vândă pe nimic la primul colț de stradă? Cei care au orches­trat retro­cedările știau asta și s‑au pregătit de afac­eri – poveștile cele­bre ale văii Agășu­lui și ale altor locuri unde s‑au tăiat pădurile pri­vate le veți fi auzit, poate. Cea din Argeș, pen­tru care vreți capul direc­toru­lui ITRSV Ploiești, e doar una din mul­tele. Mil­ioane de metri cubi de lemn au luat dru­mul occi­den­tu­lui în trenuri sau al ori­en­tu­lui în vapoare.

Mese­ria asta mi-am ales‑o la pais­prezece ani pen­tru că chiar mi-am dorit s‑o prac­tic. Însă nu așa. Am zăcut în Rom­silva, neîm­plinit pro­fe­sional, dar inca­pa­bil să mă desprind de acolo, până când la începutul lui 2001 un fost sen­a­tor pesedist – ajuns direc­tor gen­eral după alegeri – și‑a făcut pomană și m‑a con­vins să plec. Așa am învățat că un șut în fund e une­ori un pas înainte. În mediul pri­vat am avut o cari­eră de suc­ces și dacă nu mă cre­deți n‑aveți decât să ver­i­fi­cați pro­filul meu de LinkedIn, e pub­lic – spun asta ca să nu se creadă cumva că frus­trările mate­ri­ale mă indeamnă să scriu aceste rân­duri. O bucată din sufle­tul meu a rămas însă în pădurile românești cărora aș fi vrut să le bat cărările până la bătrânețe.

Se spune că deose­birea din­tre un chirurg și un sil­vicul­tor este că primul își îngroapă greșelile. Ero­r­ile și pot­logări­ile sil­vicul­to­rilor rămân la vedere zeci de ani după comiterea lor. Îmi este rușine cu felul în care arată azi pădurea românească și-mi pare rău că tre­buie să admit că pe vre­mea comu­niștilor arăta mai bine. Pen­tru faptele ei, breasla sil­vică are a da seamă românilor și isto­riei. Dar nu politi­cie­nilor.

N‑aveți nici un drept să vor­biți despre per­son­alul sil­vic în felul în care ați făcut‑o. Poate ați fi fost îndrep­tățită dacă ați fi fost doar un sim­plu cetățean, dar în nici un caz din cal­i­tatea de om politic pe care o aveți. Pen­tru că marea corupție din sil­vi­cul­tura românească este în primul rând opera cla­sei politice, iar per­son­alul sil­vic a fost doar unealta de care v‑ați servit ca să o instau­rați. E ade­vărat, o unealtă obe­di­entă și ade­sea bucuroasă să se înfrupte și ea din ben­efici­ile hoției. Și nu încer­cați să spuneți că n‑aveați ști­ință despre toate cele ce le-am povestit mai sus. E multă vreme de când nu mai cred că în polit­ica românească există vir­gini­tate.

Poate că vă con­sid­er­ați o justițiară care face drep­tate. În cazul ăsta v‑aș dori suc­ces, dar m‑aș îndoi că ați reuși. Colegii dvs. din put­erea politică au alte pla­nuri cu lem­nul româ­nesc și mă tem că, dacă le-ați sta în cale, ați pleca repe­jor acasă. Și sunt sigur că știți deja asta, n‑aveți câtuși de puțin aerul unei naive. Înseamnă că toată isto­ria asta e mai prob­a­bil să fie un sim­plu foc de paie, un exer­cițiu de imag­ine. După o vreme totul se va lin­iști și mafia lem­nu­lui își va vedea mai departe de afac­eri, nu‑i așa?

Așa că, din toate motivele înși­rate mai sus, voi — cei din clasa politică — n‑aveți nici un drept să ară­tați cu dege­tul spre per­son­alul sil­vic. Nu sun­teți cu nimic mai buni.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. sorin buculei

    Trist ,ingroz­i­tor de trist dar mai ales ingroz­i­tor de ade­varat !

  2. xilem

    lucrez in dome­niu de 10 ani, insa pot spune ca 75 % din­tre sil­vicul­torii pe care ii cunosc sunt o rusine, atat pro­fe­sional dar mai mult moral. Pro­por­tia mare de arborete derivate este o dovada incon­testa­bila. Respect fap­tul ca vrei sa fi man­dru, dar tre­buie sa ai si pen­tru ce. Nu mai vorbesc de spag­ile pe care bravii sil­vicul­tori le dau la anga­jarea la rom­silva si nici de invata­man­tul de masa care da diplome. De ce nu spune nimeni cum mare­tul SUMAL "fura/fura" ? si cam cat este pro­cen­tul … 10–25 % ? 8)

    • daniel lupu

      De ce esti atat de furios? In graba, sau poate nu, iti scapa Limba Romana printre degete. Eu nu respect fap­tul ca tu vrei "sa fi" inchiz­itorul. Daca vrei "sa fii", e nevoie sa ai mai multe in traista pe langa suparare. Nu amesteca arboretele derivate in ciorba nenoro­cirii care a cuprins sil­vi­cul­tura si sil­vicul­torii in ultimii 20 si ceva de ani.

      • daniel lupu

        Cer scuze tuturor celor care gas­esc comen­tari­ile mele de mai sus agre­sive, aro­gante, neîn­te­meiate, jig­ni­toare sau cu tentă per­son­ală nejus­ti­fi­cată.

  3. NoName Noface NoNumber

    Fru­moasa com­para­tia brigadier­ilor sil­vici cu medicii… 😀

  4. vlad

    Acum cat­eva zile D‑na Min­istru apre­cia ca "cel putin jumatate din per­son­alul sil­vic tre­buie sa plece din sis­tem". Va asigur D‑na Min­istru ca vor pleca cei fara spri­jin politic, adica pro­fe­sion­is­tii. Asta se intam­pla de 20 de ani, dar nu vede nimeni si nu intere­seaza pe nimeni pen­tru ca aceasta cat­e­gorie incurca abuzurile. Prob­lemele sunt acolo langa D‑srta, in Min­is­ter si la RNP, pot­log­ari de toate felurile care reusesc sa-si impuna oameni in ter­i­to­riu dupa chipul si ase­m­anarea lor.

    • xilem

      oare poate proasta asta sa scoata din sis­tem toti insii care au ocu­pat func­tia de sef de ocol in ultimii 12 ani ?

      • daniel lupu

        Te rog sa-mi per­miti sa-ti sug­erez ca daca ai fi spus ca doamna respec­tiva este politi­cian era suf­fi­cient si nu era nevoie sa folos­esti invec­tive.
        Poti fi mai explicit in legatura cu sefii de ocol? Ar fi bine sa‑i scoata? Sau sa nu‑i scoata?

        • daniel lupu

          Si inca ceva ce tine de car­ac­ter. Daca tot folos­esti invec­tive, indifer­ent la adresa cui, foloseste-ti si numele ade­varat.

  5. laur

    De ce nu mai apare mod­i­fi­carea H.G. 9962008 în Mon­i­torul Ofi­cial, deși e apro­bată în șed­ința de guvern din 16.10.2013? De ce nu se aplică preved­er­ile actu­alu­lui cod sil­vic (până la pro­mul­garea urmă­toruia) gen: sporul de risc — 25%, com­pen­sați­ile pen­tru netăierea posi­bil­ității în arii pro­te­jate, paza pădurilor<30 ha sub­vențion­ată (nu gra­tu­ită, așa cum se spune pe sti­clă)?

  6. KS

    Tăcerea nu mai poate fi de aur în ziua de azi şi asta se vede şi din comen­tari­ile de aici. Cauzele deza­s­tru­lui din sil­vi­cul­tură vin nu doar din exte­ri­orul breslei, ci mai ales din inte­ri­orul ei, în ciuda fap­tu­lui că, da, există şi oameni demni de respect anga­jaţi ai Rom­silva. Modul lam­en­ta­bil în care o armată de spe­cial­işti s‑a văzut spul­ber­ată de inepţi­ile mar­cate de intere­sele mes­chine ale diferitelor par­tide politice care s‑au perindat la put­ere aduce aminte de o vorbă înţe­leaptă din bătrâni :"ajunge o măci­ucă la un car de oale". Poli­ti­zarea a fost un fenomen nefast nu doar pen­tru sil­vi­cul­tură, ci pen­tru mai toate domeni­ile de activ­i­tate. Ceauşescu cu tot ego­cen­tris­mul său, mai apleca une­ori ure­chea şi la sfa­turile pro­fe­sion­iştilor. Urmaşii săi au anu­lat defin­i­tiv acest obi­cei. Iar săr­manul pro­fe­sion­ist, de frică să nu-şi piardă micile avan­taje mate­ri­ale, şi‑a aban­do­nat dem­ni­tatea accep­tând umil ordinele politic­u­lui. Rezul­tatele se văd în toată splen­doarea lor.

    • daniel lupu

      Salut! Esti cumva Casian B.?

      • xilem

        ce rel­e­vanta are intre­barea ta ? ameninti omul sau ce ?

        • daniel lupu

          Esti un razboinic fara cauza. Pre­cizez, pen­tru tine, ca admir comen­tar­iul lui KS. Intre­barea am pus‑o sperand ca e vorba de colegul meu Casian Bal­abas­ciuc. Un om min­unat, pe care l‑as dori ala­turi in orice "batalie" cu cei ce au facut si con­tinua sa faca rau sil­vi­cul­turii romanesti.
          Calmeaza-te deci. Sa nu faci vic­tim nevi­no­vate.

      • ka

        Salut, Daniel! Se vede că intru în pădure din ce în ce mai rar… şi nu pen­tru că nu mi/e dragă, ci pen­tru că o găs­esc tot mai străină.

      • ks

        Am fost. Şi-om mai fi, dacă vom mai avea la ce.

        • daniellupu

          Crezi c‑om mai fi? Eu am fost mar­gin­al­izat, acum mai bine de 10 ani, cu ”acuza­tia ca as fi fost taranist”. Si, cul­mea, nu eram. Acum nu sunt primit inapoi in sil­vi­cul­tura sub banuiala ca sunt pedelist. Si, cul­mea, nu sunt. Eu inte­leg din toate astea ca Roma­nia e o tara bol­nava si cu atat mai mult sil­vi­cul­tura romaneasca.

          • ks

            Daniel, dacă vei privi în jurul tău vei observa că în toate domeni­ile de activ­i­tate cei care trăi­esc pen­tru ide­aluri legate de pro­fe­si­ile lor sunt tot mai rari, pen­tru că sen­ti­men­talii nu sunt doriţi în bresle. Azi lumea se con­stru­ieşte din bani, nu din ide­aluri. Este doar o modă trecă­toare, chiar dacă sac­ri­fică multe car­ac­tere nota­bile. Nu ne plângem. Mergem înainte.

  7. marius

    Un arti­col ade­varat 100%.

  8. daniel lupu

    Am făcut Fac­ul­tatea de Sil­vi­cul­tură de la Brașov, pe care am absolvit‑o în 1983. Apoi, ocol sil­vic, cerc­etare sil­vică, Min­is­terul Sil­vi­cul­turii inainte de 1990, MAPPM și apoi Rom­silva dupa 1990, până în 2002 când, ace­lași fost sen­a­tor PDSR și președ­inte al orga­ni­za­ției județene Argeș, devenit direc­tor gen­eral la Rom­silva, la sug­es­tia unor cozi de topor, m‑a con­vins prac­tic să renunț la sil­vi­cul­tură. De atunci, din 2002, am ”hoinărit” în dome­niul pri­vat, ca anga­jat, nu ca patron și nu pot spune că nu m‑am des­cur­cat. Vă indic aceeași sursă de doc­u­mentare, respec­tiv Linkedin.
    Spre deose­bire de pri­etenul meu Sorin, am mai sperat, ca un naiv ce sunt, până de curând, că pot reveni în sil­vi­cul­tură și că pot face ceva bun pen­tru ea. Actu­alii con­ducă­tori de la Rom­silva, mult mai mult politi­cieni decât sil­vicul­tori, mi-au tăiat elanul. Pot spune că acești PSD-iști, foști PDSR-iști, sunt con­secvenți în răul pe care‑l fac. Ei m‑au con­vins să plec și tot ei îmi barează calea de întoarcere.
    Așa că, doamnă dragă (a se citi Doamnă Min­istru Lucia VARGA), dacă aveți prob­leme cu unii ”lucră­tori politici” din Rom­silva, și cu cozile lor de topor, foști sil­vicul­tori, e numai vina dum­neav­oas­tră. Ei sunt creația cla­sei politice românești, din care și dum­neav­oas­tră faceți parte.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu