Scrisoare ministrului Varga

Doamnă minis­tru, am ezi­tat de mai multe ori îna­inte de a vă scrie des­pre recen­tele dvs. decla­ra­ții refe­ri­toare la per­so­na­lul sil­vic. M‐am între­bat dacă această adre­sare publică, care nici măcar nu cred că vă va ajunge sub ochi, are vreun rost sau e o pură pier­dere de vreme. Mi‐am dat seama apoi că nimeni din cadrul per­so­na­lu­lui sil­vic nu va avea cura­jul să vor­bească des­chis, iar vocea jur­na­liș­ti­lor, chiar și atunci când înfă­ți­șează fapte veri­dice, nu are ace­eași îndrep­tă­țire să vor­bească des­pre ade­vă­ru­rile sil­vi­cul­tu­rii româ­nești. Și mi‐am spus că poate merită spuse public câteva lucruri din per­spec­tiva unui sil­vi­cul­tor.

Mai întâi să mă pre­zint: sunt ingi­ner sil­vic, absol­vent de liceu sil­vic și al facul­tă­ții de sil­vi­cul­tură din Bra­șov, prac­ti­cant al mese­riei pe teren timp de cinci ani și anga­jat al Rom­silva pen­tru încă opt ani. Am lucrat la oco­lul sil­vic, am lucrat și în apa­ra­tul regiei. Am avut oca­zia să iau con­tact și cu acti­vi­tă­țile din minis­ter. Sper că ast­fel legi­ti­mi­ta­tea mea este cla­ri­fi­cată: după nouă ani de stu­dii de spe­cia­li­tate și vreo trei­spre­zece de prac­tică știu des­pre ce vor­besc din pro­prie expe­riență, nu din auzite.

Am avut șansa de a începe mese­ria de ingi­ner sil­vic în toamna anu­lui 1988. Spun șansa pen­tru că am avut oca­zia să observ ce se întâm­pla în pădu­rile româ­nești îna­inte de ‘89 și după. Și vă pot con­firma că și sub comu­niști exista corup­ție în sil­vi­cul­tură. Sin­gura dife­rență era dimen­siu­nile ei. Atunci se tra­fica câte o căruță de lemne, se mai închi­deau ochii pen­tru câțiva buș­teni, se putea face un mic aran­ja­ment de câțiva metri steri de lemn. Dar după ‘89 lucru­rile au luat trep­tat o amploare tot mai mare: nu se mai încurca nimeni cu căruța, poate doar amă­râ­ții care vro­iau doar lemne de foc, s‐a tre­cut la camion și apoi la vago­nul de marfă. Lem­nul se tra­fica în can­ti­tăți tot mai mari și totul înce­pea de la nive­lul cel mai de jos, de la ocol. Mulți șefi de ocoale au deve­nit tova­răși de afa­ceri cu depu­ta­ții FSN, cu pro­cu­ro­rii, poli­țiș­tii și jude­că­to­rii locali. Se con­stru­iau case, se făceau afa­ceri. Nimeni nu putea păți nimic: recla­ma­ția mer­gea la poli­ție unde era pier­dută, iar dacă peten­tul era insis­tent se îna­inta la pro­cu­ra­tură unde era cla­sată. Și chiar dacă la pro­cu­ra­tură se făceau pre­siuni, la tri­bu­nal cazul era rezol­vat. Unde te‐ai mai fi putut duce să reclami? La depu­ta­tul local, care te pri­mea cu un zâm­bet larg și te asi­gura că va ana­liza pro­blema, după care ieșea la o frip­tură și un șpriț la cabana sil­vică de pro­to­col.

Așa m‐am scâr­bit de func­ția de ingi­ner sil­vic. Aveam de ales între a mă aso­cia uneia din­tre găș­tile mafi­ote sau a rămâne cvasi‐independent. Am pen­du­lat neho­tă­rât între aceste două ipos­taze, până când am înțe­les că ambi­gu­i­ta­tea pozi­ției mele mă face inde­zi­ra­bil tutu­ror, eram un poten­țial denun­ță­tor, nefi­ind impli­cat în afa­ce­rile ile­gale. Am ple­cat în apa­ra­tul cen­tral al regiei, spe­rând ca acolo să pot prac­tica o mese­rie ono­ra­bilă.

De acolo am asis­tat la insta­u­ra­rea alter­nan­ței la putere în sil­vi­cul­tură. Per­so­na­lul sil­vic s‐a scin­dat în fese­niști, țără­niști, libe­rali și – mai târ­ziu – demo­crați. Când venea par­ti­dul lor la putere toată con­du­ce­rea sil­vi­cul­tu­rii se înnoia, de la direc­tor gene­ral până la șefi de ocoale, une­ori și mai jos de acest nivel. Oame­nii au înțe­les că asta e noua regulă, așa e nor­mal, chiar dacă poli­tica fores­ti­eră e una sin­gură și n‐are nevoie de culoare ide­o­lo­gică. La fie­care schim­bare oame­nii par­ti­du­lui de la putere erau cei ser­viți. Fir­mele de exploa­tare care coti­zau la par­tid câști­gau lici­ta­ți­ile unde lem­nul era cel mai lesne de exploa­tat și cel mai valo­ros eco­no­mic. Depu­ta­ții par­ti­du­lui erau ser­viți cu orice ar fi fost nevoie, iar la ale­geri pădu­ra­rii deve­neau agenți elec­to­rali, ofe­rind lemn sau acces la pășu­nat în pădure con­tra voturi.

Vor fi fost și oameni cin­stiți prin­tre sil­vi­cul­to­rii de atunci. Cum ar fi putut ei rezista alt­fel decât aliniindu‐se sis­te­mu­lui? În mese­ria asta nu aveai prea multe vari­ante de anga­jare – dacă nu lucrai la Rom­silva erai șomer. Și apoi, o dată ce ai gus­tat din fruc­tele dulci ale câști­gu­lui nemun­cit, îți vine tot mai greu să te dez­bari. Parcă tu n‐ai vrea o casă? Sau o mașină?

Apoi a venit tăvă­lu­gul legii 1 din 2000, ros­to­go­lit de depu­ta­tul Vasile Lupu – un ins care ar merita pus în isto­ria Româ­niei la capi­to­lul mari infrac­tori. El a fost cel care a insis­tat ca pădu­rea tre­buie împăr­țită foș­ti­lor pro­pri­e­tari chiar dacă o frag­men­tăm exce­siv, chiar dacă nu se mai pot aplica amen­ja­mente sil­vice, chiar dacă nu au posi­bi­li­ta­tea s‐o păzească și nici inte­re­sul s‐o păs­treze în picioare. Dă‐i unui sărac un ceas de aur și spune‐i că e un obiect de preț: te aștepți la alt­ceva decât să‐l vândă pe nimic la pri­mul colț de stradă? Cei care au orches­trat retro­ce­dă­rile știau asta și s‐au pre­gă­tit de afa­ceri – poveș­tile cele­bre ale văii Agă­șu­lui și ale altor locuri unde s‐au tăiat pădu­rile pri­vate le veți fi auzit, poate. Cea din Argeș, pen­tru care vreți capul direc­to­ru­lui ITRSV Plo­iești, e doar una din mul­tele. Mili­oane de metri cubi de lemn au luat dru­mul occi­den­tu­lui în tre­nuri sau al orien­tu­lui în vapoare.

Mese­ria asta mi‐am ales‐o la pai­spre­zece ani pen­tru că chiar mi‐am dorit s‐o prac­tic. Însă nu așa. Am zăcut în Rom­silva, neîm­pli­nit pro­fe­sio­nal, dar inca­pa­bil să mă des­prind de acolo, până când la înce­pu­tul lui 2001 un fost sena­tor pese­dist – ajuns direc­tor gene­ral după ale­geri – și‐a făcut pomană și m‐a con­vins să plec. Așa am învă­țat că un șut în fund e une­ori un pas îna­inte. În mediul pri­vat am avut o carieră de suc­ces și dacă nu mă cre­deți n‐aveți decât să veri­fi­cați pro­fi­lul meu de Lin­ke­dIn, e public – spun asta ca să nu se cre­adă cumva că frus­tră­rile mate­ri­ale mă indeamnă să scriu aceste rân­duri. O bucată din sufle­tul meu a rămas însă în pădu­rile româ­nești cărora aș fi vrut să le bat cără­rile până la bătrâ­nețe.

Se spune că deo­se­bi­rea din­tre un chi­rurg și un sil­vi­cul­tor este că pri­mul își îngroapă gre­șe­lile. Ero­rile și potlo­gă­ri­ile sil­vi­cul­to­ri­lor rămân la vedere zeci de ani după comi­te­rea lor. Îmi este rușine cu felul în care arată azi pădu­rea româ­nească și‐mi pare rău că tre­buie să admit că pe vre­mea comu­niș­ti­lor arăta mai bine. Pen­tru fap­tele ei, brea­sla sil­vică are a da seamă româ­ni­lor și isto­riei. Dar nu poli­ti­cie­ni­lor.

N‐aveți nici un drept să vor­biți des­pre per­so­na­lul sil­vic în felul în care ați făcut‐o. Poate ați fi fost îndrep­tă­țită dacă ați fi fost doar un sim­plu cetă­țean, dar în nici un caz din cali­ta­tea de om poli­tic pe care o aveți. Pen­tru că marea corup­ție din sil­vi­cul­tura româ­nească este în pri­mul rând opera cla­sei poli­tice, iar per­so­na­lul sil­vic a fost doar unealta de care v‐ați ser­vit ca să o insta­u­rați. E ade­vă­rat, o unealtă obe­dientă și ade­sea bucu­roasă să se înfrupte și ea din bene­fi­ci­ile hoției. Și nu încer­cați să spu­neți că n‐aveați ști­ință des­pre toate cele ce le‐am poves­tit mai sus. E multă vreme de când nu mai cred că în poli­tica româ­nească există vir­gi­ni­tate.

Poate că vă con­si­de­rați o jus­ti­țiară care face drep­tate. În cazul ăsta v‐aș dori suc­ces, dar m‐aș îndoi că ați reuși. Cole­gii dvs. din pute­rea poli­tică au alte pla­nuri cu lem­nul româ­nesc și mă tem că, dacă le‐ați sta în cale, ați pleca repe­jor acasă. Și sunt sigur că știți deja asta, n‐aveți câtuși de puțin aerul unei naive. Înseamnă că toată isto­ria asta e mai pro­ba­bil să fie un sim­plu foc de paie, un exer­ci­țiu de ima­gine. După o vreme totul se va liniști și mafia lem­nu­lui își va vedea mai departe de afa­ceri, nu‐i așa?

Așa că, din toate moti­vele înși­rate mai sus, voi – cei din clasa poli­tică – n‐aveți nici un drept să ară­tați cu dege­tul spre per­so­na­lul sil­vic. Nu sun­teți cu nimic mai buni.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. sorin buculei

    Trist ,ingro­zi­tor de trist dar mai ales ingro­zi­tor de ade­va­rat !

  2. xilem

    lucrez in dome­niu de 10 ani, insa pot spune ca 75 % din­tre sil­vi­cul­to­rii pe care ii cunosc sunt o rusine, atat pro­fe­sio­nal dar mai mult moral. Pro­por­tia mare de arbo­rete deri­vate este o dovada incon­tes­ta­bila. Res­pect fap­tul ca vrei sa fi man­dru, dar tre­buie sa ai si pen­tru ce. Nu mai vor­besc de spa­gile pe care bra­vii sil­vi­cul­tori le dau la anga­ja­rea la rom­silva si nici de inva­ta­man­tul de masa care da diplome. De ce nu spune nimeni cum mare­tul SUMAL "fura/fura" ? si cam cat este pro­cen­tul … 10–25 % ? 8)

    • daniel lupu

      De ce esti atat de furios? In graba, sau poate nu, iti scapa Limba Romana prin­tre degete. Eu nu res­pect fap­tul ca tu vrei "sa fi" inchi­zi­to­rul. Daca vrei "sa fii", e nevoie sa ai mai multe in trai­sta pe langa supa­rare. Nu ames­teca arbo­re­tele deri­vate in ciorba neno­ro­ci­rii care a cuprins sil­vi­cul­tura si sil­vi­cul­to­rii in ulti­mii 20 si ceva de ani.

      • daniel lupu

        Cer scuze tutu­ror celor care gasesc comen­ta­ri­ile mele de mai sus agre­sive, aro­gante, neîn­te­me­iate, jig­ni­toare sau cu tentă per­so­nală nejus­ti­fi­cată.

  3. NoName Noface NoNumber

    Fru­moasa com­pa­ra­tia bri­ga­di­e­ri­lor sil­vici cu medi­cii… 😀

  4. vlad

    Acum cateva zile D‐na Minis­tru apre­cia ca "cel putin juma­tate din per­so­na­lul sil­vic tre­buie sa plece din sis­tem". Va asi­gur D‐na Minis­tru ca vor pleca cei fara spri­jin poli­tic, adica pro­fe­si­o­nis­tii. Asta se intam­pla de 20 de ani, dar nu vede nimeni si nu inte­re­seaza pe nimeni pen­tru ca aceasta cate­go­rie incurca abu­zu­rile. Pro­ble­mele sunt acolo langa D‐srta, in Minis­ter si la RNP, potlo­gari de toate felu­rile care reu­sesc sa‐si impuna oameni in teri­to­riu dupa chi­pul si ase­ma­na­rea lor.

    • xilem

      oare poate proasta asta sa scoata din sis­tem toti insii care au ocu­pat func­tia de sef de ocol in ulti­mii 12 ani ?

      • daniel lupu

        Te rog sa‐mi per­miti sa‐ti suge­rez ca daca ai fi spus ca doamna res­pec­tiva este poli­ti­cian era suffi­cient si nu era nevoie sa folo­sesti invec­tive.
        Poti fi mai expli­cit in lega­tura cu sefii de ocol? Ar fi bine sa‐i scoata? Sau sa nu‐i scoata?

        • daniel lupu

          Si inca ceva ce tine de carac­ter. Daca tot folo­sesti invec­tive, indi­fe­rent la adresa cui, foloseste‐ti si numele ade­va­rat.

  5. laur

    De ce nu mai apare modi­fi­ca­rea H.G. 9962008 în Moni­to­rul Ofi­cial, deși e apro­bată în ședința de guvern din 16.10.2013? De ce nu se aplică pre­ve­de­rile actu­a­lu­lui cod sil­vic (până la pro­mul­ga­rea urmă­to­ruia) gen: spo­rul de risc – 25%, com­pen­sa­ți­ile pen­tru netă­ie­rea posi­bi­li­tă­ții în arii pro­te­jate, paza pădurilor<30 ha sub­ven­țio­nată (nu gra­tu­ită, așa cum se spune pe sti­clă)?

  6. KS

    Tăce­rea nu mai poate fi de aur în ziua de azi şi asta se vede şi din comen­ta­ri­ile de aici. Cau­zele dez­as­tru­lui din sil­vi­cul­tură vin nu doar din exte­ri­o­rul bre­slei, ci mai ales din inte­ri­o­rul ei, în ciuda fap­tu­lui că, da, există şi oameni demni de res­pect anga­jaţi ai Rom­silva. Modul lamen­ta­bil în care o armată de spe­cia­li­şti s‐a văzut spul­be­rată de ine­pţi­ile mar­cate de inte­re­sele mes­chine ale dife­ri­te­lor par­tide poli­tice care s‐au perin­dat la putere aduce aminte de o vorbă înţe­leaptă din bătrâni :"ajunge o măciucă la un car de oale". Poli­ti­za­rea a fost un feno­men nefast nu doar pen­tru sil­vi­cul­tură, ci pen­tru mai toate dome­ni­ile de acti­vi­tate. Ceau­şescu cu tot ego­cen­tris­mul său, mai apleca une­ori ure­chea şi la sfa­tu­rile pro­fe­si­o­ni­ş­ti­lor. Urma­şii săi au anu­lat defi­ni­tiv acest obi­cei. Iar săr­ma­nul pro­fe­si­o­nist, de frică să nu‐şi piardă micile avan­taje mate­ri­ale, şi‐a aban­do­nat dem­ni­ta­tea accep­tând umil ordi­nele poli­ti­cu­lui. Rezul­ta­tele se văd în toată splen­doa­rea lor.

    • daniel lupu

      Salut! Esti cumva Casian B.?

      • xilem

        ce rele­vanta are intre­ba­rea ta ? ame­ninti omul sau ce ?

        • daniel lupu

          Esti un raz­bo­i­nic fara cauza. Pre­ci­zez, pen­tru tine, ca admir comen­ta­riul lui KS. Intre­ba­rea am pus‐o spe­rand ca e vorba de cole­gul meu Casian Bala­bas­ciuc. Un om minu­nat, pe care l‐as dori ala­turi in orice "bata­lie" cu cei ce au facut si con­ti­nua sa faca rau sil­vi­cul­tu­rii roma­ne­sti.
          Calmeaza‐te deci. Sa nu faci vic­tim nevi­no­vate.

      • ka

        Salut, Daniel! Se vede că intru în pădure din ce în ce mai rar… şi nu pen­tru că nu mi/e dragă, ci pen­tru că o găsesc tot mai stră­ină.

      • ks

        Am fost. Şi‐om mai fi, dacă vom mai avea la ce.

        • daniellupu

          Crezi c‐om mai fi? Eu am fost mar­gi­na­li­zat, acum mai bine de 10 ani, cu ”acu­za­tia ca as fi fost tara­nist”. Si, cul­mea, nu eram. Acum nu sunt pri­mit ina­poi in sil­vi­cul­tura sub banu­iala ca sunt pede­list. Si, cul­mea, nu sunt. Eu inte­leg din toate astea ca Roma­nia e o tara bol­nava si cu atat mai mult sil­vi­cul­tura roma­neasca.

          • ks

            Daniel, dacă vei privi în jurul tău vei observa că în toate dome­ni­ile de acti­vi­tate cei care tră­iesc pen­tru ide­a­luri legate de pro­fe­si­ile lor sunt tot mai rari, pen­tru că sen­ti­men­ta­lii nu sunt doriţi în bre­sle. Azi lumea se con­stru­ieşte din bani, nu din ide­a­luri. Este doar o modă tre­că­toare, chiar dacă sacri­fică multe carac­tere nota­bile. Nu ne plân­gem. Mer­gem îna­inte.

  7. marius

    Un arti­col ade­va­rat 100%.

  8. daniel lupu

    Am făcut Facul­ta­tea de Sil­vi­cul­tură de la Bra­șov, pe care am absolvit‐o în 1983. Apoi, ocol sil­vic, cer­ce­tare sil­vică, Minis­te­rul Sil­vi­cul­tu­rii ina­inte de 1990, MAPPM și apoi Rom­silva dupa 1990, până în 2002 când, ace­lași fost sena­tor PDSR și pre­șe­dinte al orga­ni­za­ției jude­țene Argeș, deve­nit direc­tor gene­ral la Rom­silva, la suges­tia unor cozi de topor, m‐a con­vins prac­tic să renunț la sil­vi­cul­tură. De atunci, din 2002, am ”hoi­nă­rit” în dome­niul pri­vat, ca anga­jat, nu ca patron și nu pot spune că nu m‐am des­cur­cat. Vă indic ace­eași sursă de docu­men­tare, res­pec­tiv Lin­ke­din.
    Spre deo­se­bire de pri­e­te­nul meu Sorin, am mai spe­rat, ca un naiv ce sunt, până de curând, că pot reveni în sil­vi­cul­tură și că pot face ceva bun pen­tru ea. Actu­a­lii con­du­că­tori de la Rom­silva, mult mai mult poli­ti­cieni decât sil­vi­cul­tori, mi‐au tăiat ela­nul. Pot spune că acești PSD‐iști, foști PDSR‐iști, sunt con­sec­venți în răul pe care‐l fac. Ei m‐au con­vins să plec și tot ei îmi barează calea de întoar­cere.
    Așa că, doamnă dragă (a se citi Doamnă Minis­tru Lucia VARGA), dacă aveți pro­bleme cu unii ”lucră­tori poli­tici” din Rom­silva, și cu cozile lor de topor, foști sil­vi­cul­tori, e numai vina dum­ne­a­voas­tră. Ei sunt cre­a­ția cla­sei poli­tice româ­nești, din care și dum­ne­a­voas­tră faceți parte.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu