Habar n‑am dacă în ziua de azi mai e răspândit sentimentul acela de atașament față de anumite obiecte care te-au însoțit de‑a lungul unor întâmplări memorabile. Mă îndoiesc pentru că trăim în vremuri în care noul e aproape o religie, renunțăm la lucruri perfect funcționale doar pentru că există un model mai nou, care ne oferă trei funcționalități inutile în plus. Eu sunt dintre cei care prețuiesc lucrurile durabile, făcute temeinic și trainic, în care îți poți pune cu incredere că te vor servi atunci când ai nevoie. Poate că e vârsta care mă îndeamnă să cred în longevitate sau poate e faptul că am mai prins timpuri când lucrurile erau judecate prin durabilitatea lor și capacitatea de a fi reparate. Sau poate e și una și alta.
Cine a umblat pe munți știe că trăinicia echipamentului e foarte importantă atunci când ajutorul e departe, iar vremea se poate schimba în doar câteva clipe. Acolo impermeabilitatea cortului, izolația sacului de dormit, trăinicia hainelor și bocancilor și rezistența rucsacului pot fi uneori diferența dintre viață și moarte. Însă dincolo de importanța lor practică, toate aceste accesorii care te însoțesc în călătoriile tale se impregnează cu spiritul întâmplărilor prin care ai trecut, se îmbibă cu istoria peripețiilor, se pătrund cu farmecul peisajelor pe care le-ai văzut. Devin treptat parte din întreaga experiență, martori ai amintirilor personale, de care nu te mai poti despărți cu ușurință.
Ajungi așadar să prețuiești trăinicia și durabilitatea lucrurilor care te însoțesc de‑a lungul timpului pentru că sunt parte din povestea vieții tale. Despre acest fel de trăinicie vă povestește și filmul acesta.
Lasă un comentariu