Împarte cu prietenii










Submit

Portret de popor fericit

Nu știu dacă ați aflat, dar pe pri­mul loc al pre­fe­rin­țe­lor noas­tre este Andra si piesa ei "Ine­vi­ta­bil va fi bine". Și zău că nu mă pot împie­dica să nu simt cum mă cuprinde o eufo­rie gene­rală, un fel de beție a feri­ci­rii la gân­dul că mall-urile sunt aici lângă noi, viața e mișto, tre­buie "decât" să fim pozi­tivi și să trăim clipa. Unii sunt rău­tă­cioși și zic că Andra are un coe­fi­cient de inte­li­gență care n-are decât două cifre, din care prima e mai mică de 5 — așa o fi, dar ce fru­mos cântă și cât de bine îi șade lângă Măruță, deci — vorba ei  — nu-ți fă griji, va fi bine, banii n-aduc feri­ci­rea, dar te-ajută să între­ții iubi­rea. Care, după cum știm toți, trece prin sto­mac si prin maga­zi­nele de par­fu­muri și țoale.

Ne mai place și Flo­rin Salam și a lui melo­die "Saint Tro­pez", care ne per­mite să ne expri­măm sen­ti­men­tele față de cei bogați: "pen­tru toți mag­na­ții / care știu să-și facă viața / res­pect maxim pen­tru ei!". Desi­gur, res­pec­tul nu vine sin­gur, ci ală­turi de o urare sin­ceră — "hai în vacanțe / pe la Saint Tro­pez / ia și nevasta, da' ia și amanta / că-i fru­moasă viața". Din­spre mar­gi­nile ora­șu­lui se mai aud și câteva refrene de tris­tețe, "când tu strigi, eu strig mai tare / și parcă-mi place să te văd atunci când te doare / asta-i dra­goste și ură / nu mai am cuvinte când liniș­tea asta urlă" — ne spun Grasu XXL și Ami. Dar tre­cem iute peste neca­zuri și ne întoar­cem la vre­muri mai bune, împre­ună cu Shift: "și când se lasă seara, / din Bucu­rești în Timi­șoara, / oame­nii mei nu stau deloc pe loc, / când văd femei urcate sus pe toc."

Câtă vreme unii din noi dăm like-uri pe You­Tube melo­di­i­lor pre­fe­rate și pe Face­book poze­lor cu salvați-roșia-montană, alții se plimbă cu mașina prin cen­trul ora­șu­lui, că Oprescu a dat dru­mul la becu­lețe. Pe la Uni­ver­si­tate se mai foiesc și ciu­da­ții ăia care apără Pun­geștiul — dracu' știe de cine și de ce, pro­ba­bil pen­tru că n-au aflat că ine­vi­ta­bil va fi bine. Deci nu vă faceți griji, ignorați-i, sunt nebuni. Departe de urba­ni­ta­tea noas­tră con­for­ta­bilă, pe uli­țele neas­fal­tate din satele Româ­niei, se strâng pe la casele lor țăra­nii ade­vă­rați, cei pe care pri­ma­rul îi aduce la vot să dea cu ștam­pila în par­ti­dul care tre­buie să iasă la ale­geri. Ăia nu pro­tes­tează con­tra gaze­lor de șist decât dacă dacă-i ordin de sus. Alt­min­teri, facem cum zice guver­nul — pupa-le-ar tăl­pile lor de boieri gene­roși — că le-or da și lor o sub­ven­ție, un kil de mălai la votare și drep­tul de a visa că se des­chide în sat un Mega Image de unde să-și ia roșii, brânză și ouă. Că este mai ieftine.

De sus, de pe dea­lul par­la­men­tu­lui, ale­șii noș­trii își votează imu­ni­ta­tea totală, vând resur­sele țării și își rot­u­n­jesc ave­rile per­so­nale, privindu-ne cum trăim mul­țu­miți, fie­care în legea lui: unii într-un sho­pping necon­te­nit, alții într-o veselă înfră­țire cu țuica și vinul, alții pupând moaș­tele scoase la vedere de prea-cucernicul Daniel. Sun­tem un popor feri­cit. Acuși tăiem porcii și mân­căm cozo­na­cii, scufundându-ne în lumina magică a săr­bă­to­ri­lor care ne aduce întot­dea­una pace în suflet, mese îmbel­șu­gate și redu­ceri la mall. Mai tre­cem un an pe răboj și ne putem spune nouă înșine, privindu-ne în oglindă: ine­vi­ta­bil va fi bine.

Ăștia sun­tem, o adu­nă­tură de proști con­su­me­riști și țărani îndo­bi­to­ciți, care se bucură mărunt de căca­tu­rile nesem­ni­fi­ca­tive care ne sunt flu­tu­rate pe sub nas în meș­te­șu­gite cuvinte: un an de cre­dit fără dobândă, cum să nu-ți faci toate poftele? Faceți-vi-le, idi­o­ți­lor, că în tim­pul ăsta și le fac și alții, doar că ei nu le fac pe cre­dite, ci pe banii care vi-i iau din buzu­nar. Duceți-vă copiii la școli șme­chere, cu fițe și chel­tu­ieli, de unde vor ieși niște demne exem­plare behă­i­toare, numai bune pen­tru a fi înre­gi­men­tate în lun­gul șir de robo­ței cor­po­ra­tiști, plăti­tori de rate. Scăldați-vă în mall-uri și aruncați-vă banii pe tâm­pe­nii inu­tile, care nu vă vor face mai feri­ciți, ci mai înda­to­rați. Și tot ce sper este ca într-o zi să vă tre­ziți din visul ăsta, să vă dați seama cât de inu­tilă și goală de con­ți­nut a fost viața voas­tră și să sim­țiți dis­pe­ra­rea că nu mai puteți face nimic ca să vă sal­vați. Și atunci vom fi chit, pen­tru că pe mine așa mă faceți să simt acum.


Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant


Share on Pinterest
Împarte cu prietenii










Submit

Comentarii:


  1. ciprianpopescu

    Pri­mul minis­tru e un "necopt", pre­se­din­tele sena­tu­lui un poli­truc ari­vist, in spa­tele lor o linie dura de escroci batrani si fara scru­pule, for­mata din fosti secu­risti si acti­visti PCR, marea masa a par­la­men­tu­lui o adu­na­tura de incom­pe­tenti pusi pe gai­na­rii mai mici sau mai mari, gene­ric spus, pe capa­tu­iala.
    Popu­la­tia, o masa de mane­vra, in mare parte nee­du­cata, saraca si cre­dula, bene­fi­ci­ara unor pro­duc­tii tv otra­vi­toare.
    CE-I DE FACUT OAMENI BUNI? CE-I DE FACUT?

    0
    0
  2. Alice

    Aş vrea să por­tre­ti­zeze cineva asta în pic­tură, un tablou imens cu feţe schi­mo­no­site, şi să-l afi­şeze peste tot: în Dea­lul Mitro­po­liei, la Cocor, la metrou, la mall, la târ­gu­rile săteşti, poate aşa s-o prinde cineva, văzându-se în oglindă, căci de cuvânt bun par să nu înţe­leagă.

    0
    0

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *