Cu toții ne mai îmbolnăvim de câte ceva — o răceală, o gripă sau o toxiinfecție alimentară — și atunci dăm fuga la hapurile salvatoare, care ne iau durerile și ne redau buna dispoziție. Uneori nici nu e nevoie de o boală, ci doar de o reclamă ca să ne dorim nu știu ce produs farmaceutic care ne va ajuta să slăbim, să vedem mai bine sau să ne întărească diverse chestii. Cum ar fi firele de păr :))
Dar când treceți pragul unei farmacii e bine să știți câteva lucruri, ca să înțelegeți cum funcționează business-ul de medicamente. Karioka a scris de curând un articol pe această temă — de acolo am împrumutat titlul — și mi-am adus aminte că am petrecut ceva vreme într‑o companie farma, așa că am învățat destule despre dedesubturile acestei industrii. Și m‑am gândit să împărtășesc cu voi câteva din ele.
Mai întâi trebuie să știți că în farmacie nu veți întâlni doar farmaciști, ci și asistenți de farmacie, care au o pregătire mai “subțire” — zvonurile spun că, deși studiază trei ani, cunoștințele lor sunt relativ slabe față de un farmacist. Pe lângă aceștia mai există și așa-zișii operatori de calculator, care treptat devin angajați obișnuiți ai farmaciei, intră într‑o rutină cotidiană și vând cot la cot cu ceilalți, fără să vi se spună că n‑au calificarea necesară. Fiți deci circumspecți în privința informațiilor pe care le primiți și uitați-vă cu atenție la ecusonul pe care sunt obligați să‑l poarte în piept, ca să înțelegeți ce calificare are cel care vă sfătuiește.
Apoi trebuie să știți că producătorii de medicamente creează noi produse într-un ritm destul de alert, iar farmaciștii rareori sunt la curent cu toate noutățile. Mai mult, în permanență se execută studii clinice pe diverse medicamente existente, pentru a se determina reacții adverse sau alte posibile probleme. Ca să fii la curent cu tot ce se întâmplă în domeniu e nevoie de un contact permanent cu publicațiile de specialitate, ceea ce farmaciștii români nu prea fac. Informațiile pe care vi le dau despre un produs provin în majoritatea cazurilor de la marketingul producătorului, care vine în farmacii și îi motivează direct — cu bani și cadouri scumpe — să evidențieze în mod exagerat avantajele.
Distribuitorii sunt și ei foarte interesați de colaborarea cu farmaciștii. Prin anii 2005–2008 se ajunsese până la a oferi în mod mascat chiar și o mașină farmacistului care încheia un contract de aprovizionare pe un an cu un anumit distribuitor. Evident, farmacistul trebuie să promoveze acele produse pe care le vinde distribuitorul respectiv. Uneori asta vine în contradicție cu interesele altor producători, care au oferit și ei motivații financiare aceluiași farmacist. Ați fi surprinși să aflați că asta nu e o problemă pentru nici una din părți, toți acceptă acest șantaj practicat de farmacist. Pentru că toți știu că fără ajutorul lui nu vând nimic.
Cuvântul farmacistului e destul de greu, e suficient să privească clientul cu o figură îngrijorată și să‑i spună că “nu cred că e bun pentru dvs, are tot felul de reacții adverse” ca să determine schimbarea deciziei de cumpărare. Ca pacienți, credem că farmacistul e cel care ne poate sfătui asupra unui tratament. De aceea mai bine de jumătate din medicamentele cumpărate nu sunt prescrise de un medici, ci de farmaciști.
În fine, softurile de farmacie sunt și ele adaptate industriei. De pildă sortarea listei de medicamente cu aceeași substanță activă — teoretic adresând aceeași patologie — se face nu după preț, nici alfabetic, ci după marja de profit care revine farmaciei. Asta nu înseamnă neapărat cel mai scump produs, ci acela care aduce farmaciei cel mai mare adaos în sumă absolută. Așa se explică de ce vi se recomandă insistent un anume medicament, pentru că “e mult mai bun”. E adevărat, e mult mai bun, poate nu neapărat pentru voi, dar cu siguranță pentru farmacie. Cereți explicații despre recomandare, de ce e mai bun produsul X și veți observa că motivațiile sunt destul de asemănătoare textelor din reclame.
E greu să ne dispensăm de medicamente. Probabil că strategia cea mai bună este să apelăm la ele cât mai rar, atunci când nu‑i altă cale. Iar când ajungem la ele ar trebui să o facem în cunoștință de cauză.
18:01
Regula din lumea civilizata este ca nu trebuie sa cumperi medicamente decat pe baza recomandarilor medicului specialist. Si oamenii respecta aceasta regula in lumea civilizata. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, in acea lume, un numar infim de medicamente pot fi cumparate fara reteta, in general cele total “inofensive”. Asta ar fi una. In al doilea rand, ce ne facem ca pe la noi inclusiv medicii recomanda medicamentele dupa criterii comerciale induse de producatori (distribuitori)?
23:01
Pai eu aș zice că medicul are totuși responsabilitatea de malpraxis, pe când farmacistul nu. Primul îți dă un tratament după ce te investighează, deci se presupune că e în cunoștință de cauză. Al doilea îți face doar o recomandare pe care e decizia ta dacă o iei în considerare. Deci farmacistul e, a priori, absolvit de răspunderea prescripției.