Cu to­ții ne mai îm­bol­nă­vim de câte ceva — o ră­ceală, o gripă sau o to­xi­in­fec­ție ali­men­tară — și atunci dăm fuga la ha­pu­rile sal­va­toare, care ne iau du­re­rile și ne re­dau buna dis­po­zi­ție. Une­ori nici nu e ne­voie de o boală, ci doar de o re­clamă ca să ne do­rim nu știu ce pro­dus far­ma­ce­u­tic care ne va ajuta să slă­bim, să ve­dem mai bine sau să ne în­tă­rească di­verse ches­tii. Cum ar fi fi­rele de păr :))

Dar când tre­ceți pra­gul unei far­ma­cii e bine să știți câ­teva lu­cruri, ca să în­țe­le­geți cum func­țio­nează bu­si­ness-ul de me­di­ca­mente. Ka­ri­oka a scris de cu­rând un ar­ti­col pe această temă — de acolo am îm­pru­mu­tat ti­tlul — și mi-am adus aminte că am pe­tre­cut ceva vreme într‑o com­pa­nie farma, așa că am în­vă­țat des­tule des­pre de­de­sub­tu­rile aces­tei in­dus­trii. Și m‑am gân­dit să îm­păr­tă­șesc cu voi câ­teva din ele.

Mai în­tâi tre­buie să știți că în far­ma­cie nu veți în­tâlni doar far­ma­ciști, ci și asis­tenți de far­ma­cie, care au o pre­gă­tire mai “sub­țire” — zvo­nu­rile spun că, deși stu­di­ază trei ani, cu­noș­tin­țele lor sunt re­la­tiv slabe față de un far­ma­cist. Pe lângă aceștia mai există și așa-zi­șii ope­ra­tori de cal­cu­la­tor, care trep­tat de­vin an­ga­jați obiș­nu­iți ai far­ma­ciei, in­tră într‑o ru­tină co­ti­diană și vând cot la cot cu cei­lalți, fără să vi se spună că n‑au ca­li­fi­ca­rea ne­ce­sară. Fiți deci cir­cum­specți în pri­vința in­for­ma­ți­i­lor pe care le pri­miți și ui­tați-vă cu aten­ție la ecu­so­nul pe care sunt obli­gați să‑l poarte în piept, ca să în­țe­le­geți ce ca­li­fi­care are cel care vă sfătuiește.

Apoi tre­buie să știți că pro­du­că­to­rii de me­di­ca­mente cre­ează noi pro­duse într-un ritm des­tul de alert, iar far­ma­ciș­tii ra­re­ori sunt la cu­rent cu toate no­u­tă­țile. Mai mult, în per­ma­nență se exe­cută stu­dii cli­nice pe di­verse me­di­ca­mente exis­tente, pen­tru a se de­ter­mina re­ac­ții ad­verse sau alte po­si­bile pro­bleme. Ca să fii la cu­rent cu tot ce se în­tâm­plă în do­me­niu e ne­voie de un con­tact per­ma­nent cu pu­bli­ca­ți­ile de spe­cia­li­tate, ceea ce far­ma­ciș­tii ro­mâni nu prea fac. In­for­ma­ți­ile pe care vi le dau des­pre un pro­dus pro­vin în ma­jo­ri­ta­tea ca­zu­ri­lor de la mar­ke­tin­gul pro­du­că­to­ru­lui, care vine în far­ma­cii și îi mo­ti­vează di­rect — cu bani și ca­do­uri scumpe — să evi­den­țieze în mod exa­ge­rat avantajele.

Dis­tri­bu­i­to­rii sunt și ei foarte in­te­re­sați de co­la­bo­ra­rea cu far­ma­ciș­tii. Prin anii 2005–2008 se ajun­sese până la a oferi în mod mas­cat chiar și o ma­șină far­ma­cistu­lui care în­cheia un con­tract de apro­vi­zio­nare pe un an cu un anu­mit dis­tri­bu­i­tor. Evi­dent, far­ma­cistul tre­buie să pro­mo­veze acele pro­duse pe care le vinde dis­tri­bu­i­to­rul res­pec­tiv. Une­ori asta vine în con­tra­dic­ție cu in­te­re­sele al­tor pro­du­că­tori, care au ofe­rit și ei mo­ti­va­ții fi­nan­ci­are ace­lu­iași far­ma­cist. Ați fi sur­prinși să aflați că asta nu e o pro­blemă pen­tru nici una din părți, toți ac­ceptă acest șan­taj prac­ti­cat de far­ma­cist. Pen­tru că toți știu că fără aju­to­rul lui nu vând nimic.

Cu­vân­tul far­ma­cistu­lui e des­tul de greu, e su­fi­cient să pri­vească cli­en­tul cu o fi­gură în­gri­jo­rată și să‑i spună că “nu cred că e bun pen­tru dvs, are tot fe­lul de re­ac­ții ad­verse” ca să de­ter­mine schim­ba­rea de­ci­ziei de cum­pă­rare. Ca pa­cienți, cre­dem că far­ma­cistul e cel care ne poate sfă­tui asu­pra unui tra­ta­ment. De aceea mai bine de ju­mă­tate din me­di­ca­men­tele cum­pă­rate nu sunt pre­scrise de un me­dici, ci de farmaciști.

În fine, sof­tu­rile de far­ma­cie sunt și ele adap­tate in­dus­triei. De pildă sor­ta­rea lis­tei de me­di­ca­mente cu ace­eași sub­stanță ac­tivă — te­o­re­tic adresând ace­eași pa­to­lo­gie — se face nu după preț, nici al­fa­be­tic, ci după ma­rja de pro­fit care re­vine far­ma­ciei. Asta nu în­seamnă ne­a­pă­rat cel mai scump pro­dus, ci acela care aduce far­ma­ciei cel mai mare adaos în sumă ab­so­lută. Așa se ex­plică de ce vi se re­co­mandă in­sis­tent un anume me­di­ca­ment, pen­tru că “e mult mai bun”. E ade­vă­rat, e mult mai bun, poate nu ne­a­pă­rat pen­tru voi, dar cu si­gu­ranță pen­tru far­ma­cie. Ce­reți ex­pli­ca­ții des­pre re­co­man­dare, de ce e mai bun pro­du­sul X și veți ob­serva că mo­ti­va­ți­ile sunt des­tul de ase­mă­nă­toare tex­te­lor din reclame.

E greu să ne dis­pen­săm de me­di­ca­mente. Pro­ba­bil că stra­te­gia cea mai bună este să ape­lăm la ele cât mai rar, atunci când nu‑i altă cale. Iar când ajun­gem la ele ar tre­bui să o fa­cem în cu­noș­tință de cauză.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Anonymous

    Re­gula din lu­mea ci­vi­li­zata este ca nu tre­buie sa cum­peri me­di­ca­mente de­cat pe baza re­co­man­da­ri­lor me­di­cu­lui spe­cia­list. Si oa­me­nii res­pecta aceasta re­gula in lu­mea ci­vi­li­zata. Ca sa nu mai vor­bim de fap­tul ca, in acea lume, un nu­mar in­fim de me­di­ca­mente pot fi cum­pa­rate fara re­teta, in ge­ne­ral cele to­tal “ino­fen­sive”. Asta ar fi una. In al doi­lea rand, ce ne fa­cem ca pe la noi in­clu­siv me­di­cii re­co­manda me­di­ca­men­tele dupa cri­te­rii co­mer­ci­ale in­duse de pro­du­ca­tori (dis­tri­bu­i­tori)?

    • Sorin Sfirlogea

      Pai eu aș zice că me­di­cul are to­tuși res­pon­sa­bi­li­ta­tea de mal­pra­xis, pe când far­ma­cistul nu. Pri­mul îți dă un tra­ta­ment după ce te in­ves­ti­ghează, deci se pre­su­pune că e în cu­noș­tință de ca­uză. Al doi­lea îți face doar o re­co­man­dare pe care e de­ci­zia ta dacă o iei în con­si­de­rare. Deci far­ma­cistul e, a pri­ori, ab­sol­vit de răs­pun­de­rea prescripției.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.