Presat de reacția partenerilor externi, dar mai ales a Statelor Unite, asupra independenței justiției și respectării statului de drept, Victor Ponta realizează că susținerea lui externă este din ce în ce mai subțire. Evident pentru oricine n‑are creierul spălat de antenele voiculeștiene, premierul a dat bir cu fugiții din fața Victoriei Nuland, venită printre altele și pentru a‑l întreba direct care este explicația discursului său dublu, pe de o parte susținând valorile statului de drept în fața partenerilor din UE și NATO, pe de altă parte contrazicându-le în exprimările publice din România. Faptul că a evitat întâlnirea cu emisarul american nu denotă doar lașitatea sa — despre care deja știam — ci și intenția de a repeta în viitor acest mod de a face politică.
Pentru că domnul Ponta intenționează să continuie cu acest limbaj dublu. Știe foarte bine că nu poate să afirme explicit în fața unui reprezentant al Americii că nu se vor mai repeta astfel de episoade, precum cel din marțea neagră sau propriile declarații la adresa justiției după condamnarea lui Adrian Năstase, fără să fie sigur că într-adevăr nu va recidiva nici el, nici prietenii lui din puterea politică. Or, Ponta & co exact vor să facă în perioada care urmează. Vor minți cu obrăznicie, vor continua să încerce promovarea de legi care să‑i scoată din mâna justiției, vor deforma adevărul prin declarații publice susținute de presa de partid pentru a crea percepțiile ce le sunt favorabile.
Dar, nefiind un prost în înțelesul clinic al cuvântului, Ponta înțelege că nu se poate desprinde total de occident, într-un fel sau altul trebuie să mențină niște relații rezonabile cu principalele cancelarii europene și cu Statele Unite. Poziția lui în PSD nu e nici ea atât de solidă pe cât pare — baronii partidului sunt cu ochii pe el continuu, gata să‑l scurteze de-un cap dacă nu le împlinește dorințele. Așadar n‑are nevoie acum de o rupere a USL, care i‑ar mai aduce pe cap și efortul obositor de a guverna cu o majoritate fragilă. Crin Antonescu a înțeles foarte bine momentul politic și a plusat hotărât: vrea garanții pentru candidatura lui la președenție. Iar Ponta n‑a avut încotro și i le‑a dat.
Numai că PSD nu dorește un președinte exterior partidului care să aibă aceleași atribuțiuni precum cele actuale. Dacă cedează fotoliul de la Cotroceni n‑o face decât la pachet cu modificarea atribuțiilor prezidențiale, în așa fel încât cel care le primește să nu‑l încurce în nici un fel. Așadar îi garantează lui Antonescu susținerea electorală, dar la pachet cu modificarea Constituției. Pentru liderul liberal asta nu e problemă, el nu-si dorește puterea, ci gloria poziției de președinte.
Aparenta împăcare din USL nu este durabilă. Șicanele reciproce vor reîncepe, dar atâta timp cât înțelegerea de la vârf va continua să existe, USL nu se va rupe. Cârdășia e mai importantă decât micile orgolii locale ale unor președinți de filiale de partid. Iar tot acest circ scabros nu are decât un singur leac, pe care românii par să nu‑l cunoască. El a fost sugerat de Victoria Nuland în timpul întâlnirii ei cu reprezentanții societății civile, când a întrebat direct și aparent naiv: de ce oamenii nu reacţionează la corupţie şi la derapaje? Și aici e cheia soluției reale. Nimeni nu ne poate ajuta să facem ordine în propria noastră țară dacă noi înșine nu vrem asta.
19:01
Am spus si eu intr-un comentariu, pe marginea altui articol, ca americanii isi urmaresc propriile interese politice. Totusi, pana la a sustine ca nu dau 2 bani pe noi e cale lunga. Este adevarat ca nu prezentam un interes de prima mana pentru ei. Au si ei prioritatile lor si‑i normal sa fie asa. Sunt la ora asta cei mai puternici de pe planeta. Dar au, in ceea ce ne priveste, un interes, oricat de mic ar fi el.
Problema noastra, legata de intrebarea doamnei Nuland, referitoare la reactia romanului la coruptie si derapaje, se invarte in jurul aceluiasi fatidic 60% — procent ce insumeaza naivi, creduli, securisti, neinformati, dezinformati, idioti, bezmetici si, daca cineva se considera omis, il rog respectuos sa ma ierte.