Am ci­tit un­deva, nu mai țin minte unde, că trăim o primă parte a vie­ții ex­pe­ri­men­tând și că­u­tând dru­mul că­tre noi în­șine, pen­tru ca abia apoi — după ce îl vom fi gă­sit — să trăim pe de­plin, să ne bu­cu­răm cu ade­vă­rat de viață. Și ci­tind — se în­tâm­pla cu mulți ani în urmă — m‑am gân­dit că ideea asta e un soi de pse­udo-afo­rism, din­tre ace­lea me­nite să atragă aten­ția fi­ind mai de­grabă sur­prin­ză­toare de­cât adevărate.

M‑am în­șe­lat, cel ce fă­cea afir­ma­ția asta avea drep­tate. Există sau ar tre­bui să existe un mo­ment în viața fi­e­că­ruia din­tre noi în care să sim­țim că am pă­șit peste un prag din­colo de care lu­mea ni se în­fă­ți­șează mai clară în fru­mu­se­țile și urâ­țe­ni­ile ei, iar ros­tul nos­tru în ea ne este mai lim­pede. Există sau ar tre­bui să existe un semn al în­che­ie­rii ano­tim­pu­lui că­u­tă­ri­lor, anun­țând tre­ce­rea spre cel al în­te­me­ie­ri­lor, cel în care avem ca­pa­ci­ta­tea de a con­strui, de a în­fi­ința, de a inventa.

Iar acest semn, acest prag nu îl tre­cem într‑o clipă anume, ca și cum am avea o re­ve­la­ție su­bită, un soi de ilu­mi­nare ne­aș­tep­tată, ci mai de­grabă este o alu­ne­care lentă din­spre fe­bri­li­ta­tea și ne­si­gu­ranța ce­lui care ca­ută că­tre se­re­ni­ta­tea ce­lui care a gă­sit. Poate să du­reze câ­teva săp­tămâni sau câ­țiva ani. Poate să se în­tâm­ple sau nu — sunt cu si­gu­ranță mulți cei care con­ti­nuă să ca­ute toată viața lor, fără să gă­sească ni­mic. Și pro­ba­bil că e des­tul de lesne să ra­tăm șansa de a trece acest prag, în­că­pă­țânându-ne să că­u­tăm me­reu alt­ceva, pier­zându-ne trep­tat do­rința de a (ne) găsi.

Vo­iam de ceva vreme să vă spun des­pre asta, să vă pre­vin că există un semn îna­in­tea și înă­un­trul nos­tru că­tre care ar tre­bui să ne în­drep­tăm, un semn mar­când tre­ce­rea că­tre lo­cul pe care îl că­u­tăm de atâta timp. M‑am ho­tă­rât să o fac azi, când îm­pli­nesc cinci­zeci de ani. E fe­lul meu de a vă mul­țumi pen­tru că mă însoțiți.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    N‑am ştiut nicioa­dată că, atunci când ne-am cu­nos­cut, erai atât de tâ­năr. Aveai aproape vâr­sta pe care o am eu acum.

  2. alice

    La multi ani in­tru serenitate!


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.