În ul­ti­mele luni Crin An­to­ne­scu își con­stru­iește me­to­dic o ima­gine de pre­zi­den­ți­a­bil în afara sus­ți­ne­rii USL. Nu știu dacă ru­pe­rea USL a fost plă­nu­ită și orches­trată de li­de­rul li­be­ral cu mi­nu­ți­o­zi­tate — evo­lu­ți­ile sale po­li­tice nu au de­mon­strat o ast­fel de ca­pa­ci­tate de stra­teg, deși s‑ar pu­tea să aibă con­si­li­eri pen­tru asta — dar, pri­vind re­tros­pec­tiv ce s‑a în­tâm­plat în ul­tima vreme, cred că în­cep să în­țe­leg cum vrea să-și cro­iască dru­mul spre Cotroceni.

În pri­mul rând a avut grijă să se de­li­mi­teze de ma­ne­vrele par­la­men­tare le­gate de vo­ta­rea unor pre­ve­deri le­gale care atacă sta­tul de drept. S‑a sus­tras din po­ves­tea “mar­ței ne­gre”, în­cer­când să facă să pară că el este în dez­a­cord cu ast­fel de ini­ția­tive le­gi­sla­tive. Apoi în po­ves­tea cu gra­ți­e­rea și am­nis­tia s‑a de­cla­rat îm­po­trivă. La fel și în le­gă­tură cu unele mo­di­fi­cări ale co­du­lui pe­nal. În­cet-în­cet, An­to­ne­scu se pre­zintă pen­tru can­ce­la­ri­ile oc­ci­den­tale drept un can­di­dat mai dezi­ra­bil de­cât Ponta, spe­rând pro­ba­bil în sus­ți­ne­rea ex­ternă. Nu de­mult vi­zita Aus­tria și avea în­tre­ve­deri cu pre­șe­din­tele Aus­triei — în mod clar o ac­țiune cu scop de con­so­li­dare a ima­gi­nii proprii.

Adu­ce­rea lui Iohan­nis este un alt pas in con­struc­ția sa. După ie­și­rea din USL, An­to­ne­scu pierde o mare parte a elec­to­ra­tu­lui pe­se­dist care l‑ar fi vo­tat mi­li­tă­rește, fi­indcă așa a or­do­nat don’ pri­mar. Ca ur­mare are ne­voie de cre­di­bi­li­tate pen­tru a co­lecta vo­turi su­pli­men­tare, doar că această cre­di­bi­li­tate per­so­nală este re­la­tiv li­mi­tată. Nici­o­dată nu a re­u­șit să strângă în son­daje un scor mai bun de 30–40%. Are ne­voie de un “bo­ost” de ima­gine pe care tre­buie să‑l ob­țină din surse ex­te­ri­oare. Iohan­nis pre­mier este o pro­mi­siune me­nită să ser­vească aces­tui scop. Ana­li­zată în amă­nunt, pare stu­pidă: pre­șe­din­tele nu poate de­cide cine este pre­mier pen­tru că asta de­pinde de o ma­jo­ri­tate par­la­men­tară — dar câți vo­tanți în­țe­leg cu ade­vă­rat asta? Până în 2016, te­o­re­tic, pro­por­ți­ile din par­la­ment nu se pot schimba dra­ma­tic, deci ar fi ne­voie ca toate par­ti­dele non-USD să se coa­li­zeze pen­tru a crea o ma­jo­ri­tate în ju­rul lui Iohan­nis. Cât de pro­ba­bil este asta? Nu foarte. Dar pe pe­ri­oada cam­pa­niei pen­tru pre­șe­den­ție, pre­zen­ta­rea lui Iohan­nis ca vi­i­tor prim-mi­nis­tru ar tre­bui să‑i îm­pru­mute lui An­to­ne­scu o parte din cre­di­bi­li­ta­tea neamțului.

Iar afir­ma­ți­ile care îl anunță pe Iohan­nis pre­mier chiar din toamnă fac parte dintr‑o altă com­po­nentă a stra­te­giei pen­tru Co­tro­ceni: dis­cur­sul lui An­to­ne­scu se ra­di­ca­li­zează, de­vine ferm și băr­bă­tesc, pre­cum al lui Bă­sescu. Con­si­li­e­rii săi i‑au su­ge­rat pro­ba­bil că o ati­tu­dine fermă, de om care face jo­cu­rile, de pre­șe­dinte-ju­că­tor, îi va servi pen­tru a ob­ține mai multe vo­turi. Și, de­loc ne­gli­ja­bil, An­to­ne­scu se vede cu oa­meni din am­ba­sada SUA. Care am­ba­sadă am im­pre­sia că joacă un rol mai im­por­tant de­cât se știe ofi­cial în ale­ge­rea pre­șe­din­ți­lor Ro­mâ­niei. dar toate as­tea par să fie în zadar.

De cu­rând PSD a fă­cut un son­daj al in­ten­ției de vot pen­tru di­fe­rite com­bi­na­ții de fi­na­liști ai cur­sei pre­zi­den­ți­ale. Ideea care re­iese, de­loc sur­prin­ză­toare este că Ponta i‑ar bate pe ori­care alți can­di­dați, deși nu pot să nu ob­serv că nu avut cu­ra­jul să pu­blice re­zul­ta­tul unei fi­nale Ponta-Isărescu.

sondaj-prezidentiale-2014

Ob­ser­vați că An­to­ne­scu ar lua ba­taie de la ori­cine alt­ci­neva, cel mai strâns scor obținându‑l cu MR Un­gu­reanu, ceea ce e de‑a drep­tul im­po­si­bil ca va­ri­antă de tu­rul doi. Cel mai bine pla­sat can­di­dat de dreapta rămâne, așa cum cred și eu, Johan­nis, mai ales că are șanse mai mari ca An­to­ne­scu să pri­mească su­por­tul des­chis al PMP, PDL și Forța Ci­vică. Cu pu­țin efort și cu o cam­pa­nie bine fă­cută, ar pu­tea să‑l bată pe Ponta, mai ales dacă ma­ghia­rii îl vor îm­pinge pe pre­mier la ac­țiuni nu toc­mai populare.

De par­tea cea­laltă, Ponta are o pre­siune tot mai mare de a can­dida el în­suși la Co­tro­ceni, ori­cât s‑ar stră­dui să evite asta. După cum se vede, face tot ce e po­si­bil ca să dea mă­gă­reața can­di­da­tu­rii pe seama al­tora: ba Oprescu, ba Ara­fat, ba Tă­ri­ceanu. Însă to­tul se va juca la eu­ro­par­la­men­tare: dacă USD ob­ține un scor zdro­bi­tor, PSD poate va ac­cepta un alt can­di­dat, dacă nu, Ponta va tre­bui să își anunțe can­di­da­tura și să riște to­tul pe o carte.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.