Patriarhia BOR s‑a apucat să-și inventarieze patrimoniul său cel mai de preț, moaștele. Și dacă vă întrebați ce le‑a venit cu inițiativa asta, aflați că totul a pornit de la suspiciunile tot mai mari asupra autenticității unor relicve de-astea binefăcătoare. Un pelerin mai chițibușar care s‑ar apuca să documenteze amănunțit raclele pe care le‑a pupat cu sârg pe la diverse biserici și mânăstiri ar putea constata că există sfinți care au avut vreo șapte urechi, cinci degete mari la mâini și două capete.
Treaba e încurcată însă, iar catalogarea nu e chiar lucru simplu. În ultima vreme mai fiecare bisericuță are niscai moaște expuse pentru pupăciune, e o inflație generală de bucăți de cadavre mumificate oferite spre adorație, pentru că preoții au băgat de seamă că lumea se cam înghesuie la așa ceva. Cum stabilești însă care sunt alea ale sfinților și care nu? Ei bine Patriarhia s‑a gândit în înțelepciunea sa și la asta: bisericile care au moaște trebuie să pregătească și documentele care atestă proveniența. Ce ar putea să scrie în documentele astea, nu-mi dau seama. Probabil ceva de genul “se atestă prin prezenta că acest deget mare de la mâna dreaptă provine de la sfântul Pantilimon, are har tămăduitor conform cu standardele în vigoare și face minuni între orele x și y”. Semnat Dumnezeu.
Presupun că după ce termină inventarul, BOR o să emită și niște certificate de sfințenie e care să le pună la vedere, ca să știe și enoriașul ce pupă. Mă gândesc că n‑ar strica să facă niște viniete autocolante pe care să le lipească pe parbrizul raclei și să scrie explicit “BOR certified relics”. Și mai sunt curios să văd ce se va întâmpla când se vor descoperi falsurile. Îl vor lua pe taica popa la refec sau se va trece cu vederea in funcție de cât a colectat la cutia milei cu ajutorul mumiei false? Parcă văd că se va trage concluzia că bietul popă a fost tras pe sfoară de niște șnapani laici — arză-i-ar focul Ghenei! — iar el a fost o biată victimă nevinovată.
Dar și mai interesant ar fi să se facă și o inventariere a cazurilor de vindecare pe care le-au produs moaștele astea. Tare mi‑e că vom constata că autenticitatea lor n‑are nici o legătură cu efectul placebo pe care îl produc. Și-atunci, de ce să le interzicem? Nu mai bine le înmulțim ca să aibă fiecare biserică două-trei racle unde să putem toți pupa harul binefăcător? Eu aș zice să fie scoase dimineața în fața bisericilor, trecem toți pe-acolo, pupăm moaștele, punem câțiva lei la cutia milei și mergem la serviciu. Să vedeți ce bine o să ne meargă!
12:03
Cand am fost in delegatie la Iasi, am fost la Catedrala si am ramas uimita ca Sfanta e in marime naturala, intreaga si neciopartita, acoperita cu giulgiu de catifea si o masca perforata dantelat, din aur, cred.
Credeam ca e doar un degetel. N‑am indraznit sa pup mainele impreunate ale Cuvioasei Parascheva, de frica sa nu ma trazneasca. Cred ca trebuie sa te apropii dupa ce ti-ai facut socotelile cu viata, esti curat, spovedit, impartasit. In schimb erau foarte multi tineri indrazneti la acea ora de seara tarzie. Mi‑a zis un coleg ca e sesiune.