Mi se cam lungiseră urechile așteptând anunțata prevedere de sancționare a țărilor membre ale Uniunii Europene care încalcă statul de drept. Nu de alta dar în curând n‑o să mai fie nimeni la Cotroceni să‑i fluiere pe pesediști și mă gândeam că ăștia o să scape liberi. Imaginați-vă niște baroni locali precum Mazăre dezlănțuiți când știu că nici măcar justiția nu‑i mai poate atinge! Am ajuns în situația în care trebuie să ne punem speranța în competiția dintre corupții de stânga și corupții de dreapta care se vor demasca reciproc. Pentru că noi, ca societate, nu doar că nu‑i putem controla, ci îi promovăm chiar în vârful piramidei politice. Așa de proști suntem…
Dar mecanismul a fost conceput și eu personal îl salut pentru utilitatea lui practică. Sigur, nu mă aștept ca el să se aplice în orice problemă măruntă, în orice încălcare de drepturi a unui cetățean — e un mecanism la nivel statal și își pornește rotițele când încălcările sunt la nivel de guvern și parlament. Dar chiar dacă nu va rezolva toate inconsistențele provocate de o democrație prost înțeleasă, tot e extraordinar de util.
Dacă ar fi existat, ar fi fost activat în iulie 2012, ca răspuns la lovitura de stat orchestrată de USL — ne spune asta Viviane Reding, comisarul pentru justiție care a inițiat acest mecanism. Situația de atunci este folosită ca exemplu pentru necesitatea sa, iar asta chiar că nu e măgulitor pentru noi. Am ajuns să se facă reguli în UE pentru a se putea controla derapajele noastre politice. Dar e mai bine decât să fim lăsați în derivă, târâți de clasa politică actuală în cine știe ce experimente cu larga susținere a electoratului român.
Iar eu mă întreb dacă nu cumva, în calitate de cetățean european, aș avea dreptul să dau în judecată parlamentul sau liderii alianței USL pentru atacul lor la adresa statului de drept. Pentru că dovada că asta a fost, iată, o avem.
Lasă un comentariu