Jurnaliștii sportivi se întrec în a prezice cu maximă precizie ziua și ora când Simona Halep va trece pe locul 5 al ierarhiei WTA, ceea ce — tot ei ne subliniază — este un nou record al tenisului feminin. Minunat, mi-am zis, dar și mai bine ar fi fost dacă Simona ajungea în finală. Cu siguranță și ea și-ar fi dorit asta mai degrabă decât o conjuncturală urcare într-un clasament. N‑a fost să fie de data asta. Însă Simona are doar 22 de ani, e încă în urcare și cred că vârful ei de carieră e undeva în viitor. Nu mă pricep la tenis, dar îmi închipui că un sportiv atinge maximul de performanță fizică și psihică undeva în perioada dintre 24 și 28 de ani. Să avem răbdare, deci.
Din motivul ăsta cred că e greșit să tot punem accent pe poziția în clasamentul WTA, lăsând‑o să înțeleagă că noi nu vedem efortul și talentul ei, ci doar palmaresul cu care să ne împăunăm ca români. În toată povestea asta nu e vorba despre noi, ci despre ea. Și dacă o prețuim cu adevărat și vrem să o încurajăm cred că ar trebui să vorbim despre tenacitatea și munca ei, despre plăcerea care ne‑o transmite când joacă, despre mândria pe care o simțim când o vedem în teren. Indiferent pe ce poziție din clasament se află.
Ion Țiriac face din când declarații despre ce ar trebui să facă Simona, ce turnee ar trebui să abordeze, ce antrenor i‑ar trebui și ce aspecte ale jocului trebuie îmbunătățite. Nu mă îndoiesc că știe ce spune, e un om cu experiență în tenis. Dar poate că nu ar trebui să ne povestească nouă prin intermediul presei, ci Simonei prin viu grai. Nu cred că de profeți în propriul sat are ea nevoie acum, ci de sfatul cuiva experimentat despre cum să treacă la următorul nivel al performanței, cum să câștige următorul turneu. Iar Ion Țiriac cunoaște oamenii potriviți pentru asta. Așa că, domnule Țiriac, faceți ceva concret. Pentru dat cu părerea avem destui în țara asta. De pildă eu.
Lasă un comentariu